ZALOAGA, zaloage, s. f. (Reg.) 1. Fasie de hartie, de panza, de piele etc. care se introduce intre paginile unei carti; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Rus zaloga.

ZALOAGA, zaloage, s. f. (Reg.) 1. Fasie de hartie, de panza, de piele etc. care se introduce intre paginile unei carti pentru a insemna locurile care prezinta interes; semn de carte. 2. Capitol dintr-o carte. – Din rus. zaloga.

SIGNET, signete, s. n. Panglica subtire atasata la cotorul unei carti pentru a servi ca semn de carte. – Din fr. signet.

zaloaga (semn de carte, capitol) s. f., g.-d. art. zaloagei; pl. zaloage

ZALOAGA ~ge n. inv. Indicator (de diferite forme), de obicei din hartie, care se punea intr-o carte (pentru a gasi usor pagina unde s-a oprit cu cititul sau locurile ce prezinta interes); semn de carte. /<sl. zaloga

SIGNET s.n. Panglica subtire care se ataseaza la partea de sus a cotorului unei carti pentru a usura gasirea paginii; semn de carte. [< fr. signet].

SIGNET s. n. panglica subtire care se ataseaza la partea de sus a cotorului unei carti pentru a usura gasirea paginii; semn de carte. (< fr. signet)

zaloaga (semn de carte, capitol) (inv., pop.) s. f., g.-d. art. zaloagei; pl. zaloage

ROSU¹ n. 1) A saptea culoare a spectrului solar. ◊ A infierbanta (un metal) pana la ~ a infierbanta pana la starea de incandescenta. 2) Colorant de aceasta culoare. ~ de Congo. ◊ ~ de buze ruj. 3) (la jocul de carti) semn distinctiv avand forma unei inimi. 4) carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. ◊ De ~ se spune despre persoanele satene. 5): ~ de Purcari varietate de vin produs in localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseus

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob

MASLUI, masluiesc, vb. IV. Tranz. A face semne pe cartile de joc pentru a le recunoaste sau a le aranja astfel incat sa insele pe ceilalti jucatori si sa castige. ♦ P. gener. A falsifica, a trisa. – Probabil masla + suf. -ui.

CULOARE s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].

CULOARE s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)

maslu (masluri), s. n. – Miruit, impartasanie. Sl. maslo „unsoare, ulei” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb. maslo „ulei”, sb., cr. masla „maslu”. E dubletul lui masla, s. f. (semn la cartile de joc, culoare), cf. rus. masti „culoare la cartile de joc”, fata de sl. mastiti „a unge”. – Der. maslui, vb. (a trisa, a insemna cartile de joc), cf. bg. maslja „a unge”; masluitor, s. m. (trisor). – Cf. maslin.

CRUCE ~i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe ~. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ◊ Fa-ti ~! da-ti seama ce spui! 4) v. RASCRUCE. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. ~ea carutei. 6) (la cartile de joc) semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. Dama de ~. [G.-D. crucii] /<lat. crux, ~cis

GHINDA ~e f. 1) Fruct al stejarului. 2) pop. (la cartile de joc) semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; trefla. 3) carte de joc marcata cu acest semn. [G.-D. ghindei] /<lat. glans, ~ndis

PICA² pici f. 1) (la cartile de joc) semn distinctiv (unul din patru) avand forma unei inimi sau a unei frunze de culoare neagra. 2) carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. /<germ. Pik, fr. pique

TREFLA ~e f. 1) (la cartile de joc) semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra. 2) carte de joc marcata cu acest semn. Dama de ~. [Sil. tre-fla] /<fr. trefle

PICA² s.f. Unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza colorata in negru si avand o codita. [< fr. pique].

PICA² s. f. unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza cu codita, colorata in negru. (< fr. pique)

PICA², pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.

DECAR ~i m. 1) Unitate de masura a suprafetei egala cu zece ari. 2) (la cartile de joc) carte marcata cu zece semne de aceeasi culoare. /<ngr. dekari

VERDE³ n. Culoare a spectrului luminii, situata intre albastru si galben. ◊ De ~ a) carte marcata cu un semn in forma de frunza de culoare neagra; b) cu ochii verzi si cu parul negru. /<lat. vir[i]dis

SINGLETON s.n. Singura carte de un anumit semn pe care o are un jucator la bridge. [< engl., fr. singleton].

SINGLETON s. n. (bridge) singura carte de un anumit semn pe care o are un jucator. (< engl., fr. singleton)

DEDICA vb. I. tr. a inchina (cuiva) o carte, o opera proprie, in semn de omagiu. II. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile in slujba unei idei, a unei activitati etc. (< lat., it. dedicare, dupa fr. dedier)

DEDICATIE, dedicatii, s. f. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. in semn de omagiu sau de afectiune. [Var.: (inv.) dedicatiune s. f.] – Din lat. dedicatio, -onis, it. dedicazione.

TREFLA, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de culoare neagra, in forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Gaitan de bumbac, de matase etc. cusut ca podoaba in forma de frunza de trifoi la unele haine (de uniforma); p. ext. cusatura facuta astfel. 3. (Tehn.) Rozeta cu trei sau patru aripi, cu ajutorul careia se actioneaza cilindrul unui laminator. – Din fr. trefle.

TREFLA s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imita trifoiul. ♦ Gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma); (p. ext.) cusatura astfel executata. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se intretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legatura atasat la coltul inferior al velelor patrate. 4. Incrucisare suprapusa de sosele; pasaj denivelat. [< fr. trefle].

zalog (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garantie. – 3. (S. n.) Snur, semn care serveste de indicator in carti. – Var. 2-3, zaloaga. Sl. zalogu, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zalog. – Der. zalogi, vb. (a lua, a asigura, a da in garantie); zalogas, s. m. (posesorul unui gaj).

A MASLUI ~iesc tranz. 1) (cartile de joc) A prevedea cu anumite semne sau a aranja intr-un fel nepermis (cu scopul de a insela pe ceilalti jucatori). 2) fig. A denatura in mod intentionat, prezentand drept veritabil. /masla + suf. ~ui

MEMENTO s.n. 1. semn, nota care aduce aminte de ceva. ♦ carte care cuprinde in rezumat cunostintele de baza ale unei stiinte, ale unei discipline etc. 2. Lista de spectacole, de conferinte, publicata in presa. [< fr. memento, cf. lat. memento – aminteste-ti].

MEMENTO s. n. 1. semn, nota care aduce aminte de ceva. 2. carte care cuprinde in rezumat cunostintele de baza ale unei stiinte, discipline etc. 3. lista de spectacole sau de conferinte, publicata in presa. (< fr. memento, lat. memento, aminteste-ti)

HERMENEUTICA s.f. Disciplina (considerata si arta) care se ocupa cu intelegerea si interpretarea monumentelor, cartilor si a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretarii semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutica s.f. / < fr. hermeneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret].

FIGURA s.f. 1. Chip, fata, obraz. 2. Forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imaginea plastica (desenata, pictata, sculptata) a unui corp. ◊ Figura geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ♦ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje (valet, dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de sah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolica sau alegorica. ◊ Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitia termenului mediu in premise. 6. Pozitie, miscare (la dans, la scrima etc.). [< it., lat. figura].

FIGURA s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)

AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. Persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.

COTA¹ s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa², rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

cartaRE, cartari, s. f. 1. Actiunea de a carta si rezultatul ei. 2. Urmarire pe teren si transpunere, prin semne si prin culori conventionale, pe harti topografice, a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci, formatiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) – V. carta.

A carta ~ez tranz. 1) (detalii ale unui teren) A transpune pe o harta topografica prin anumite semne conventionale. 2) (corespondenta postala) A distribui dupa adresele destinatarilor. /Din carta

COTA¹ s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ Parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].

BANDEROLA s.f. 1. Stegulet (de lance, de catarg etc.). 2. Banda de hartie lipita in jurul unei cutii, unei carti etc. ♦ Banda de panza care se poarta la brat ca semn de recunoastere, pentru a arata ca cel care o poarta are anumite insarcinari etc. [< fr. banderole, it. banderuola].

BANDEROLA s. f. 1. stegulet (de lance, de catarg etc.) 2. banda de hartie lipita in jurul unei cutii, a unei carti etc. 3. banda de panza care se poarta la brat ca semn al unei anumite insarcinari etc.; brasarda (1). (< fr. banderole, it. banderuola)

ZODIAC, zodiace, s. n. 1. Zona circulara a sferei ceresti in care se afla cele douasprezece constelatii corespunzatoare lunilor anului si prin fata carora trece drumul aparent al Soarelui in cursul unui an; fiecare dintre cele 12 sectoare ale acestei zone. ◊ semnele zodiacului sau zodiacele = figurile simbolice ale zodiacului reprezentand cele douasprezece constelatii. 2. carte de astrologie cuprinzand preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei in care s-au nascut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Din ngr. [kiklos] zodhiakos.

SIGNATURA, signaturi, s. f. 1. Steluta, cifra sau alt semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar dintr-o carte, pentru a usura legatorului numaratoarea colilor. 2. Taietura la mijlocul corpului unei litere pentru a inlesni zetarului recunoasterea pozitiei ei. – Din fr. signature.

SIGNATURA s.f. 1. semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar a unei carti, care usureaza legatorului numerotarea colilor. 2. Mic sant taiat in blocul unei litere, care inlesneste zetarului recunoasterea pozitiei ei. [< fr. signature].

SIGNATURA s. f. 1. semn pus pe prima pagina a fiecarei coli de tipar a unei carti, care usureaza legatorului numerotarea colilor. 2. mic sant taiat in blocul de litere care inlesneste zetarului recunoasterea pozitiei ei. 3. (mat.) a unei substitutii = (pentru o substitutie data) numarul +1 daca substitutia echivaleaza cu un numar par de traspozitii, numarul -1 daca acesta echivaleaza cu un numar impar de transpozitii. (< fr. signature)

ZODIAC, zodiace, s. n. 1. Zona circulara a sferei ceresti in care se afla cele douasprezece constelatii corespunzatoare lunilor anului si prin fata carora trece drumul aparent al soarelui in cursul unui an; fiecare dintre cele 12 sectoare ale acestei zone. ◊ semnele zodiacului sau zodiacele = figurile simbolice ale zodiacului, reprezentand cele douasprezece constelatii. 2. carte de astrologie cuprinzand preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei in care s-au nascut; carte de zodii. [Pr.: -di-ac] – Ngr. [kiklos] zodiakos.

REBUS s.n. Joc in care se exprima, prin semne, litere si figuri, un proverb, un fragment de poezie, un titlu de carte etc. ♦ (Fig.) Enigma, sarada. [< fr. rebus, germ. Rebus].

SCORPION, scorpioni, s. m. 1. Nume dat mai multor specii de arahnide avand la extremitatea posterioara glande veninoase, care se deschid in varful unui ac; scorpie (1). ◊ Scorpionul de carti =scorpion minuscul, fara coada si fara glande veninoase, avand patru perechi de picioare si o pereche de foarfece lungi, care traieste printre filele cartilor (Chelifer cancroides). 2. (Art.) Numele unei constelatii zodiacale din emisfera sudica; numele unuia dintre cele 12 semne ale zodiacului; Scorpie (2). [Pr.: -pi-on] – Din fr. scorpion, lat. scorpio, -onis.

cartaRE (‹ carta) s. f.1. Totalitatea operatiunilor de urmarire si delimitare in teren si de transpunere, prin semne si culori conventionale, pe harti topografice sau fotograme a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci si formatiuni geologice, forme de relief, ape subterane, soluri, plante, animale etc.). 2. Operatie de repartizare, grupare (la posta) a scrisorilor dupa adresele destinatarilor. ♦ cartarea vagoanelor = distribuirea vagoanelor in depou sau intr-un atelier de cale ferata, gruparea lor pe liniile de descarcare si trecerea lor intr-o schema pentru a fi identificate rapid.

ZODIAC s. 1. zodie, semn zodiacal. (Exista 12 ~e.) 2. horoscop, rojdanic. (~ul cuiva indica o viata plina de succese.) 3. rojdanic, zodiar, (pop.) carte de zodii. (~ul este o carte ce prevesteste soarta cuiva in raport cu zodia in care s-a nascut.)

BANDEROLA, banderole, s. f. 1. Fasie de hartie care se lipeste in jurul unui pachet, al unei carti etc. pentru a impiedica desfacerea lor frauduloasa. ♦ Fasie de panza care se trece in jurul bratului ca semn al unei anumite insarcinari. 2. Fasie mica de stofa prinsa la varful unui catarg, al unei lanci etc. – Fr. banderole.

COALA, coli, s. f. Foaie dreptunghiulara de hartie (alba sau colorata), de celofan, de carton etc. ♦ (Si in sintagma coala de tipar) Unitate de masura pentru volumul unei carti, unui articol etc., egala cu 16 pagini tiparite. ♦ (Si in sintagma coala editoriala) Unitate de masura pentru volumul unei carti, unui articol etc., egala de obicei cu 20 de pagini dactilografiate. Coala de autor = coala editoriala egala cu 40 000 de semne tipografice sau cu 3 000 cm² de desen. ♦ Totalitatea marcilor sau timbrelor tiparite pe aceeasi foaie dreptunghiulara de hartie si nedesprinse unele de altele. [Pl. si: coale] – Din ngr. kolla.

BANDEROLA ~e f. 1) Bucata de hartie cu care se infasoara un ambalaj sau o carte (in scopul asigurarii integritatii acestora). 2) Banda din panza (purtand o inscriptie), care se pune in jurul bratului ca semn al unei anumite insarcinari; brasarda. /<fr. banderole

ZODIAC ~ce n. 1) Zona a boltii ceresti care se intinde de o parte si de alta a eclipticii, fiind strabatuta de Soare in decursul unui an si cuprinzand 12 zodii. ◊ semnele ~cului figurile simbolice ale celor 12 zodii. 2) Totalitate a celor 12 zodii, cuprinse de o astfel de zona a boltii ceresti. 3) carte pe baza careia se prezice viitorul omului potrivit zodiei in care s-a nascut. [Sil. -di-ac] /<ngr. [kiklos]zodiakos

ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta Sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.

semnAL s. n. 1. semn conventional pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ◊ semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau publicatie periodica, pe care se da bunul de difuzare al redactorului respectiv. ◊ sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. ◊ semnal rutier = indicator de circulatie. ◊ instalatie prin care se transmite un semnal (1). ◊ semnal de alarma = dispozitiv montat in vagoanele de calatori, care, in caz de primejdie, poate fi actionat de orice calator, pentru a frana trenul; a da semnalul = a lua initiativa, a incepe o actiune. 2. (fig.) tot ceea ce anunta, determina inceperea unei actiuni sau serveste ca impuls. 3. e******t, stimul senzorial care declanseaza un reflex conditionat. (dupa fr. signal)

semnAL s.n. 1. semn conventional folosit pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ♦ semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau o publicatie periodica, intocmit inainte de difuzare. ♦ Sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. 2. (Fig.) Tot ceea ce anunta, determina sau serveste ca impuls la incetarea unei actiuni. 3. Aparat, instrument pentru emiterea semnalelor. 4. Ceea ce indica un fenomen sau un obiect din lumea inconjuratoare si care, cu ajutorul scoartei cerebrale, face organismul sa actioneze intr-un anumit fel; semn, indiciu. [Pl. -le, -luri. / cf. fr. signal, it. segnale, dupa semn].

SLOVA ~e f. inv. 1) semn grafic din alfabetul chirilic; litera slavona. ◊ A citi pe ~e a silabisi. 2) Scris al cuiva cu toate caracteristicile lui. 3) rar Stiinta de carte; invatatura. /<sl. slovo

OMAGIU ~i n. 1) Donatie oferita in semn de respect sau admiratie fata de cineva; prinos; ofranda. ◊ ~ile mele formula de salut reverentios. ~ din partea autorului formula de dedicatie a unei carti. 2) ist. Juramant de devotament al unui vasal fata de suveranul sau. [Sil. -giu] /<it. ommagio, fr. hommage

ONOR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stima, de pretuire deosebita pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma in semn de salut la primirea unui sef, la parazi etc.; a face urile (casei) = a-si indeplini indatoririle de gazda. II. s. m. nume dat cartilor celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur)

SCRISOARE s. v. act, carte, cultura, cunos-tinte, descriere, document, dovada, expunere, hartie, indicatie, indiciu, instructie, izvor, infatisare, inscris, invatatura, lucrare, marturie, opera, piesa, pilda, pregatire, prezentare, proba, redare, scriere, scris, semn, studii, text, zugravire.

MEMENTO s. n. 1. semn distinctiv, insemnare, nota care reaminteste ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar in care se fac insemnari pentru a reaminti o data, un nume, o problema etc. 3. carte, de obicei de format mic, care rezuma esentialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, stiinte; memorator. ♦ Lista a spectacolelor si conferintelor, publicata in presa cotidiana. – Din fr. memento.

MEMENTO n. 1) Nota sau semn care este facut in scopul de a reaminti un lucru trecut sau un lucru care urmeaza sa fie facut. 2) livr. Carnet mic de buzunar in care se noteaza anumite informatii; agenda. 3) carte de format mic, in care sunt expuse sumar elementele de baza ale unei anumite discipline sau stiinte; memorator. 4) Anunt publicat in presa cotidiana, care indica lista spectacolelor si ale diverselor manifestari culturale. /<fr. memento

cheie f., pl. chei (lat. clavis; it. chiave, pv. cat. clau, fr. clef, sp. llave, pg. chave. V. clavicula, clavir). Instrument de deschis si inchis un lacat ori o broasca. Un fel de surubelnita care insurubeaza apucind surubu: cheie de ceasornic, de bicicleta. semn muzical care determina numele si inaltimea notelor: cheia sol, cheia fa. La trompete (cornuri, goarne), mecanizmu care, impins cu mina, modifica sunetu: corn cu chei (sau cornet cu pistoane sau fligorn). Fig. carte care te face sa pricepi alta carte, cum ar fi o traducere. Punct foarte important: Strassburgu e cheia Franciii. Cheie de bolta, peatra [!] din mijlocu boltei si pe care se reazama toate petrele, fiind pusa cea din urma. Fig. Principiu, baza: religiunea e cheia de bolta a ordinii sociale.

INDICE ~i m. 1) mat. chim. semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

LITERA, litere, s. f. 1. semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Stiintele umanistice. – Din lat. littera.

NOTA¹ ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota