CANEPAR, canepari, s. m. Pasare cantatoare cu pene rosii pe cap, pe gat si pe laturile pieptului, cafenii pe spate si albe pe aripi si pe abdomen, care se hraneste mai ales cu seminte de canepa (Carduelis cannabina). – Canepa + suf. -ar.

CANEPAR ~i m. Pasare cantatoare, mai mica decat vrabia, cu pene rosii pe cap, albe pe aripi si cafenii pe spate, care se hraneste cu seminte de canepa. /canepa + suf. ~ar

BUC², (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleava ramasa dupa vanturarea semintelor de canepa sau de in, dupa macinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame ramase de la melitarea si pieptanarea inului si a canepii. – Cf. alb. byk.

CANEPIU, -IE, canepii, adj. Care are infatisarea fuiorului de canepa; de culoarea semintei de canepa, cenusiu-inchis. – canepa + suf. -iu.

JULFA, julfe, s. f. (Reg.) samanta de canepa. ♦ Mancare de post facuta din samanta de canepa pisata cu apa si amestecata cu miere; zeama care se obtine prin fierberea samantei de canepa. – Din magh. zsufa.

CANEPIU ~e (~i) Care are culoarea semintei de canepa; cenusiu. /canepa + suf. ~iu

JULFA ~e f. pop. 1) samanta de canepa. 2) Mancare de post, preparata din samanta de canepa pisata si fiarta cu apa indulcita. /<ung. zsufa

POSCONITA ~e f. Pleava rezultata din batutul canepei sau din vanturatul semintei de canepa. /cf. sl. poskonica, ung. paszkonca

poi, poiuri, s.n. (reg.) pleava (de la samanta de canepa).

stalpare, stalpari, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; inv. si pop.) ramura verde, crenguta infrunzita; ramura de salcie verde si inflorita, care se imparte credinciosilor ortodocsi, la biserica, in Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; inv.) urmas; vlastar. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci ingemanati. 4. (s.n. pl.; inv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) canepa pentru samanta semanata in porumb.

canepa, canepe, s. f. 1. Planta textila cu tulpina inalta si dreapta si cu frunze alterne dintate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivata pentru fibrele care se scot din tulpina si pentru uleiul care se extrage din seminte (Cannabis sativa). ◊ canepa indiana = varietate de canepa cultivata indeosebi in anumite regiuni din India, Iran, Africa de nord si cele doua Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ◊ Compus: canepa-codrului = canepioara (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de canepa (1). – Lat. *canapa (= cannabis).

BUC ~ci m. 1) mai ales la pl. Scama ramasa dupa prelucrarea unor materiale textile (in, canepa etc.). 2) Pleava ramasa de la vanturatul sau macinatul semintelor de in, canepa sau cereale. /Cuv. autoht.

ALDAN, aldani, s. m. (Reg.) canepa de toamna care produce samanta (Cannabis sativa). [Var.: haldan s. m.] – Et. nec.

POSCONITA, posconite, s. f. Pleava (amestecata cu samanta) ramasa de la vanturatul canepii si folosita adesea ca hrana pentru oi. – Cf. slovacul poskonica, magh. paszkonca.

DECUSCUTA, decuscut, vb. I. Tranz. A separa semintele de cuscuta aflate in amestec cu seminte de lucerna, trifoi, in, canepa etc. – Din fr. decuscuter.

HALDAN ~i m. canepa de toamna, care produce samanta. /<Orig. nec.

posconita, posconite, s.f. (reg.) 1. pleava (amestecata cu samanta) ramasa de la vanturatul canepii si folosita adesea ca hrana pentru oi; pleava de grau. 2. vrejurile si tecile ramase dupa ce se bate fasolea. 3. maciulie de polen la canepa. 4. (in forma: posponita) crusta subtire formata la suprafata casului, a laptelui etc. 5. (in forma: ploscanita) tigva.

ALDAN s. m. canepa de toamna care produce samanta (Cannabis femina).

MANJEALA, manjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) manji. 2. Murdarie. 3. (Reg.) Amestec de lut si de baliga, cu care se ung casele taranesti de lemn inainte de a se tencui si varui. 4. Un fel de pasta facuta din samanta de in sau din tarate, cu care se unge urzeala de canepa ca sa nu se rupa firele la tesut. – Manji + suf. -eala.

canepa ~e f. Planta erbacee anuala, cu tulpina dreapta si cu frunzele dintate, care se cultiva pentru fibrele textile, din care se fac tesaturi groase, si pentru semintele din care se extrage ulei folosit la prepararea lacurilor. /<lat. canepa