RAPORT s.n. I. 1. Legatura, relatie intre fenomene, intre notiuni etc. ♦ (La pl.) Legaturi (de prietenie, de serviciu etc.). 2. (Mat.) Catul a doua marimi de acelasi fel. 3. Relatie (numerica) intre doua valori. II. Casa de raport = casa construita pentru a fi inchiriata si a aduce astfel beneficii. III. Comunicare scrisa sau orala, dare de seama, expozeu care se adreseaza catre o instanta judiciara, catre un sef ierarhic, catre o adunare generala etc.; momentul cand se face aceasta prezentare. ♦ (Mil.) Scurta prezentare orala asupra situatiei trupei, facuta de un militar in fata superiorului sau. [Pl. -orturi, -oarte. / < fr. rapport].

RAPORTA vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui sef ierarhic sau unei adunari o situatie, rezultatul unei activitati etc. III. 1. A stabili un raport intre doua sau mai multe notiuni. ♦ refl. A face legatura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumita scara, elementele unei ridicari topografice. [P.i. -tez, 3,6 -teaza si raporta. / < fr. rapporter].

RAPORTA vb. I. tr. 1. a relata unui sef ierarhic sau unei adunari o situatie, rezultatul unei activitati etc. 2. a stabili un raport intre doua sau mai multe notiuni. 3. (mat.) a gasi valoarea pe care o are o marime, cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter)

SUBsef, subsefi, s. m. Persoana care, intr-un serviciu, urmeaza, in linie ierarhica, dupa sef. – Sub¹- + sef (dupa fr. sous-chef).