CAMARILA, camarile, s. f. Curteni din anturajul unui rege sau al unui sef de stat, care influenteaza politica statului in interesul lor personal. – Din fr. camarilla.

INSARCINAT, -A, (1) insarcinati, s. m., (2) insarcinate, adj. 1. S. m. (In sintagma) Insarcinat cu afaceri = diplomat care reprezinta guvernul sau pe langa un sef de stat strain, in absenta sau in locul ambasadorului. 2. Adj. (Despre femei) Care poarta un fat in pantece; gravida. – V. insarcina.

ATENTAT, atentate, s. n. Actiune criminala, de obicei contra unui sef de stat sau de guvern. ♦ Fig. Incercare de incalcare a unui drept, de distrugere a unei stari de lucruri, a unei conceptii, de rasturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc. – Din fr. attentat.

POTENTAT, potentati, s. m. Suveran sau sef de stat atotputernic, care isi exercita puterea in mod despotic si arbitrar; autocrat, despot; p. ext. om puternic, influent (datorita pozitiei sale politice ori sociale). – Din fr. potentat, lat. potentatus.

TIRAN, -A, tirani, -e, subst., adj. 1. S. m. Stapanitor absolut al unui stat sau al unei cetati grecesti din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. sef de stat care conduce in mod absolut; despot. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care incearca sa-si impuna vointa in orice imprejurare, care asupreste pe cei din jur; (om) crud, nemilos. – Din ngr. tirannos, fr. tyran.

ATENTAT ~e n. 1) Tentativa criminala contra unei persoane (mai ales sef de stat sau de guvern). 2) Atac ilegal asupra unor bunuri sau drepturi colective. 3) Tentativa de rasturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat. /<fr. attentat

EFIGIE s.f. Chipul unui suveran, al unui sef de stat, reprezentat pe o moneda, pe o medalie etc. ♦ (Rar) Imagine a unei persoane; portret care reda doar asemanarea fizica. [Pron. -gi-e, gen. -iei. / < fr., it. effigie, cf. lat. effigies – imagine].

EXEQUATUR s.n. invar. Autorizatie data de un sef de stat unui consul strain de a-si exercita functiile in tara in care este trimis. [Pron. ex-sec-va-. / < fr. exequatur, cf. lat. exsequatur – sa execute].

EXEQUATUR [EX-SEC-VA-] s. n. inv. 1. autorizatie data de un sef de stat unui consul strain de a-si exercita functiile in tara in care este trimis. 2. aprobare a unui stat de a se executa pe teritoriul sau o hotarare judecatoreasca pronuntata de un tribunal strain. (< fr. exequatur, lat. exsequatur, sa execute)

POTENTAT s. m. sef de stat care isi exercita puterea in mod despotic si arbitrar; autocrat. ◊ (p. ext.) om puternic, influent. (< fr. potentat, lat. potentatus)

presedinte (presedinti), s. m. – Persoana care conduce o institutie, un organ, o adunare etc.; sef de stat. – Var. prezident. Lat. praesidentem (sec. XIX), var. ca fr. president. – Der. presidentie (var. prezidentie), s. f.; presidential. adj.; prezida, vb., din fr. presider.

CONFEDERATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Uniune de state sau de unitati terit., autonome sau independente, avind anumite organe centrale ale puterii de stat in comun (parlament, guvern, sef de stat etc.). Astfel de confederatii au fost: pina in 1848, Confederatia elvetiana; intre 1778 si 1787, S.U.A.; intre 1815 si 1866, Confederatia germana. Confederatia constituie, in general, o etapa de trecere spre constituirea unui stat federal si chiar unitar. 2. Denumire data unor asociatii de organizatii obstesti (ex. Confederatia Generala a Muncii din Franta).

URDAREANU, Ernest (1897-1962), ofiter si om politic roman. Colaborator apropiat al regelui Carol II, membru marcant al camarilei regale. Maresal al Curtii regale (mart. 1937), mare sambelan (oct. 1938), ministru al Casei regale (1938-1940), sef de stat major al Partidului Natiunii (iun.-iul. 1940), ministru de stat (iun.-sept. 1940). L-a insotit pe regele Carol II in exil.

ROHM [rom], Ernst (1887-1934), om politic german. Unul dintre exponentii (1919) Partidului Nationalist-Social al Muncitorilor Germani. Participant la puciul de la Munchen (1923). A condus (din 1931) organizarea trupelor SA. Dupa preluarea puterii (1933) de catre Hitler, a fost numit sef de stat-major al trupelor SA si ministru fara portofoliu. Dorind sa integreze trupele SA in cadrul fortelor armate, si-a atras ostilitatea lui Hitler. Asasinat (30 iun., in „Noaptea cutitelor lungi”).

FINNBOGADOTTIR, Vigdis (n. 1930), om politic islandez. Presedinta a Republicii Islanda (1980-1996). Prima femeie aleasa sef de stat intr-o tara europeana. Directoare a Teatrului Municipal din Reykjavik (1972-1980).

decoratiune f. (lat. decoratio, – onis). Infrumusetare, ornament. Decor la teatru ca sa reprezente locu unde s’a petrecut actiunea. Semn distinctiv de metal conferit cuiva de un sef de stat ca recompensa. – Si -atie.

decret n., pl. e (lat. de-cretum, d. decernere. V. decern, cern, dis- si secret). Deciziune, ordin al unui sef de stat ori ministru. Vointa divina: decretu lui Dumnezeu. V. edict.

GRATIA, gratiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, partiala sau totala, in executarea pedepsei, printr-un act emis de seful statului. [Pr.: -ti-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.

GUVERNATOR, guvernatori, s. m. 1. (In unele state) Persoana care conduce, in numele sefului statului, o unitate administrativ-teritoriala mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoana care conduce o institutie de credit depinzand de o autoritate centrala. – Guverna + suf. -tor.

GUVERNAMANT, (2) guvernaminte, s. n. 1. (In sintagma) Forma de guvernamant = forma de conducere politica a unui stat. 2. (In unele state) Unitate teritorial-administrativa condusa de un imputernicit al sefului statului. – Din fr. gouvernement.

MANIFEST, -A, manifesti, -ste, s. n., adj. 1. Declaratie prin care seful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literara etc. isi face cunoscute in mod public programul, hotararile, conceptiile, intentiile etc.; text cu continut politic, raspandit pentru a determina actiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vadit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat in mod categoric; fatis. – Din lat. manifestum, fr. manifeste.

LISTA, liste, s. f. Foaie, document, act (scris de mana sau tiparit) care contine o enumerare de persoane, fiinte, obiecte, date etc.; insirare, intr-o anumita ordine, a unor nume de persoane sau de obiecte, a unor date etc. ◊ Lista de bucate sau (rar) de mancare = foaie pe care sunt inscrise mancarurile si bauturile care se servesc intr-un local de consum. ♦ Lista civila = suma pe care o poate cheltui anual din fondurile statului o familie monarhica sau seful statului pentru nevoile personale. ♦ Fig. Enumerare orala. – Din fr. liste.

RAJAH, rajahi, s. m. 1. Titlu purtat de seful statului in India antica, devenit mai tarziu titlu princiar. 2. Persoana care poarta acest titlu. – Din fr. rajah.

COMANDANT, comandanti, s. m. Persoana care comanda o unitate militara, un vas, o garnizoana etc. ◊ Comandant suprem = a) functie de comandant al fortelor armate ale unui stat, indeplinita fie de ministrul fortelor armate, fie de catre seful statului; persoana care indeplineste aceasta functie; b) functie de comandant al fortelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales in timp de razboi; persoana care indeplineste aceasta functie. (Inv.) Comandant al pietei = ofiter care supraveghea desfasurarea activitatii intr-o garnizoana. – Din fr. commandant.

SANCTIUNE, sanctiuni, s. f. 1. Aprobare data unei legi de catre seful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de catre o autoritate sau o instanta superioara celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ P. gener. Aprobare, confirmare; consfintire. 2. Pedeapsa prevazuta de lege pentru cei care incalca dispozitiile ei; p. gener. pedeapsa. ♦ (In dreptul international) Sistem de masuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsa, aplicat unui stat; represalii contra partii care nu respecta obligatiile luate printr-o conventie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. sanction, lat. sanctio, -onis.

SUSPENSIV, -A, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspenda punerea in executie, care opreste, care amana. ◊ (In sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care il are seful statului de a refuza sanctionarea unei legi votate de parlament. – Dupa fr. suspensif.

CONSILIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activitatii unei organizatii, firme, societati comerciale, institutii etc. ◊ Consiliu de stat = a) (in unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta; b) denumire data organului consultativ al sefului statului; organul suprem al jurisdictiei administrative; organul administrativ central. Consiliu de ministri = totalitatea ministrilor indeplinind functia de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutela alcatuit din membrii familiei, care se pronunta asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu stiintific = colectiv insarcinat cu indrumarea muncii stiintifice intr-o institutie de invatamant superior sau intr-un institut de cercetare. Consiliu redactional = organ consultativ de pe langa redactia unei edituri, format din specialisti apartinand domeniilor de activitate ale redactiei respective. 2. (Inv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil.

DECRETA vb. (JUR.) 1. a dispune, (inv.) a lega. (Prin prezenta, seful statului ~ ...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

SANCTIUNE ~i f. 1) Act prin care seful statului aproba o lege trecuta prin parlament, pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficiala a unui act de catre o instanta superioara celei care l-a emis, pentru a-i imprima valabilitate. 3) Masura represiva pentru incalcarea unei legi; pedeapsa. ~ finala. 4) Masura de constrangere (de natura politica, economica sau militara) aplicata unui stat de catre o organizatie internationala pentru a reprima un act de violenta sau posibilitatea unui asemenea act. [G.-D. sanctiunii; Sil. sanc-ti-u-ne] /< fr. sanction, lat. sanctio, ~onis

MESAJ s.n. 1. Comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ♦ Document oficial continand in general puncte de vedere deosebite in probleme la ordinea zilei sau care reclama o urgenta solutionare. 2. Stire, veste. ♦ Comunicare telefonica facuta la biroul postal si transmisa destinatarului pe cale postala. 3. Continutul de idei al unei opere de arta; nota speciala a unui scriitor; semnificatie. 4. Mesaj genetic = cantitatea de informatii inmagazinata in moleculele acidului ribonucleic ale unui organism dat. 5. (Cib.) Lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. [Var. mesagiu s.n. / < fr. message].

PRESEDINTE s.m. si f. Cel care prezideaza o adunare, un tribunal, o societate etc. ♦ Cel care prezideaza un examen, sustinerea unei teze etc. ♦ Titlu dat sefului statului in unele republici. [Cf. fr. president, it. presidente < lat. praesidens].

GUVERNATOR s. m. 1. conducator al unui tinut, al unei colonii etc., care exercita puterea in numele sefului statului. 2. persoana insarcinata (de stat) cu conducerea unei banci de emisiune. (< it. governatore)

MESAJ s. n. 1. informatie, comunicare; stire, veste. ◊ comunicare telefonica la biroul postal, care este transmisa destinatarului pe cale postala. 2. comunicare oficiala adresata de seful statului catre armata, catre popor etc. ◊ forma de comunicare larg uzitata la nivelul sefilor de state si de guverne, prin care se exprima puncte de vedere sau propuneri privind solutionarea unor probleme importante si de actualitate ale relatiilor internationale. 3. incarcatura de idei si de sentimente, de semnificatii si de atitudini a unei opere de arta. 4. ~ genetic = cantitatea de informatii din moleculele acidului ribonucleic ale unui organism. 5. (cib.) lot de informatii formand un tot inteligibil sau exploatabil si transmis deodata. (< fr. message)

PRESEDINTE, -A s. m. f. 1. cel care prezideaza o adunare, un tribunal, o organizatie de masa; prezident. ◊ cel care conduce dezbaterile unei sedinte, unei comisii etc. 2. seful statului in unele republici. (dupa fr. president, lat. praesidens)

STAFF s. n. grup de persoane cu o anumita misiune (de conducere), sub directia unui sef; stat-major. (< engl., fr. staff)

LANDSBERGIS, Vytautas (n. 1932), om politic si muzicolog lituanian. Prof. la Conservatorul din Vilnius. Fondator si animator al miscarii lituaniene de independenta Sajudis. Presedinte al Partidului Conservator (din 1993) si al Adunarii Nationale (seful statului 1990-1992).

SALEH (SALIH), Ali Abdallah (n. 1942), ofiter si om politic yemenit. In urma unei lovituri de stat a devenit seful statului Yemenul de Nord (1978), apoi (din 1990) al Republicii arabe Yemen (stat realizat prin unificarea celor doua Yemenuri).

SAN YU, U (1919-1996), general si om politic din Uniunea Myanmar. Presedinte al Consiliului de stat (sef al statului) al Uniunii Myanmar (1981-1988).

CANCELARIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau sectie a unei institutii (publice) destinata lucrarilor administrative. 2. Aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor unor sefi de state. – Dupa it. cancellaria.

PREROGATIVA, prerogative, s. f. Imputernicire, privilegiu acordat in exclusivitate sefului unui stat sau unui demnitar. – Din fr. prerogative, lat. praerogativa.

PRESEDINTE, -A, presedinti, -te, s. m. si f. 1. Persoana care conduce un organ de stat, o institutie, o organizatie de stat, o asociatie; persoana care prezideaza o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficiala data sefului de stat al unor republici. – Din fr. president, lat. praesidens, -ntis (dupa sedea).

CONCERTA, concertez, vb. I. Intranz. 1. A da un concert (1). 2. (Mai ales despre sefi de state, diplomati etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cadea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o masura (politica) comuna. – Din it. concertare.

STAB s. v. conducator, stat-major, sef.

PRESEDINTE ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Persoana care sta in fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; prezident. 3) Persoana care prezideaza (o adunare, o sedinta etc.). /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

PREZIDENT ~ti m. 1) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; presedinte. 2) Persoana care se afla in fruntea unei institutii obstesti sau stiintifice, a unei asociatii sau organizatii de mare importanta sociala; conducator ales. /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

SEIC² ~ci m. 1) Conducator al unui trib sau al unui stat arab. 2) sef al unei comunitati religioase musulmane. /<turc. seyh, fr. cheik

GUVERNATOR s.m. 1. Conducator al unui tinut, al unei colonii etc. numit de seful unui stat pentru a exercita puterea in numele lui. 2. Persoana insarcinata (de stat) cu conducerea unei banci de emisiune. [< guverna + -tor].

CONCERTA vb. I. intr. 1. a da un concert (1). 2. (despre sefi de state, diplomati etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun. II. tr. a pune la cale, a pregati (in comun). (<fr. concerter, it. concertare)

POTENTAT s.m. sef de stat care isi exercita puterea in mod despotic si arbitrar; autocrat; (p. ext.) om puternic, cu influenta. [< fr. potentat, cf. lat. potentatus].

CONFERINTA s. f. 1. expunere facuta in public asupra unei teme din domeniul stiintei, artei etc. 2. reuniune a reprezentantilor unor state, organizatii etc. pentru a discuta si a lua hotarari in anumite chestiuni. ♦ ~ la nivel inalt = intrunire a unor sefi de state sau de guverne. 3. for superior al unei organizatii de partid, care se intruneste pentru a dezbate probleme ale organizatiei, a alege organele sale de conducere etc. 4. consfatuire, convorbire. ♦ ~ de presa = intalnire intre o personalitate a vietii politice, sociale sau culturale si reprezentanti ai presei. (< fr. conference, lat. conferentia)

EXCELENTA s. f. 1. titlu care se da in unele tari demnitarilor (sefi de state, ambasadori, ministri) si (la catolici) episcopilor. 2. inalt grad de perfectiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = in mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia)

ABDALLAH IBN MOHAMMED (KHALIFA) (1846-1899), conducator al luptei de eliberare a populatiilor sudaneze impotriva colonialistilor englezi (1896-1898); sef al statului independent Sudan (1885-1898).

ALIA, RAMIZ (n. 1925), om politic albanez. Prim-secretar (din 1985) al C.C. al Partidului Muncii din Albania. Presedinte al Prezidiului Adunarii Populare (sef al statului) al Albaniei (1982-1992).

ARAFAT, Yasser (pseud. lui Mohammed Abed Ar’ouf Arafat) (1929-2004), om politic palestinian, Presedinte al Comitetului Executiv (din 1968) si presedinte al C.C. (din 1973) al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei. Comandant general al Fortelor Revolutionare Palestiniene. sef al statului Palestina (din 1988).

BEN GURION, David (1885-1973), om politic israelian. Unul dintre intemeietorii statului Israel. sef al guvernului (1948-1953, 1955-1963); a fost timp indelungat lider al partidului Mapai.

BIRIUZOV, Serghei Semionovici (1904-1964), maresal al Uniunii Sovietice. In anii celui de-al doilea razboi mondial a fost sef al statului-major al Frontului 4 si al Frontului 3 Ucrainean.

BOUMEDIENE [bumedien], Houari (1925-1978), om politic algerian. Secretar general al partidului Frontul de Eliberare Naionala (1965-1978). Presedinte al Consiliului National al Revolutiei (sef al statului: 1965-1976). Presedinte (1976-1978) si prim-min. (1965-1978) al Rep. Algeriene Democrate si Populare. A preluat puterea in dauna fostului presedinte Ben Bella, prin lovitura de stat.

BREJNEV, Leonid Ilici (1906-1982), om politic sovietic. Prim-secretar (1964-1966) si secretar general (1966-1982) al C.C. al P.C.U.S. Presedinte (1960-1964 si 1977-1982) al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. (sef al statului). A organizat inabusirea „Primaverii de la Praga” (1968) si a elaborat doctrina „suveranitatii limitate”. Pe plan intern a promovat o linie politica rigida, fapt ce a dus la o perioada de stagnare accentuata in societatea sovietica in domeniile vietii economice, sociale si spirituale.

CARTIER, cartiere, s. n. 1. Parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter propriu (geografic, istoric etc.). ♦ Populatia unei astfel de parti a unui oras. 2. Parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul auxiliar si mijloace de transmisiuni. ♦ (Iesit din uz) (Marele) cartier general = locul unde se afla, in timp de razboi, comandantul-sef si statul-major al unei armate. [Pr.: -ti-er] – Fr. quartier.

COMUNITATEA statELOR INDEPENDENTE (C.S.I.), asociatie de state cu sediu la Minsk, creata in urma conferintelor de la Brest (8 dec. 1991), Ashabad (12 dec. 1991) si Alma-Ata (21 dec. 1991). La Brest, tratatul de infiintare a fost semnat de cele trei mari state slave; Federatia Rusa, Bielorusia si Ucraina si s-a stabilit ca Uniunea Sovietica isi inceteaza existenta ca subiect de drept international. Ulterior au aderat Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan. La Alma-Ata a fost creat un Consiliu al sefilor de state si un Consiliu al sefilor de guverne.

COMUNITATILE EUROPENE, sistem de organizatii internationale guvernamentale, cu sediul la Bruselles, creat prin Tratatul de la Bruxelles din 1965, intrat in vigoare in 1967, in scopul coordonarii activitatii a trei entitati: Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM). Tote cele trei comunitati au aceiasi membri si aceleasi organe principale. Membri fondatori: Belgia, Franta, R.F.G., Italia, Luxenburg si Olanda. Alti membri: Danemarca, Irlanda si Marea Britanie (din 1973), Grecia (din 1981, membru plin in 1986), Spania si Portugalia (din 1986). Principalele organe sint Comisia Comunitatilor Europene, Consiliul European (format din sefi de state si de guvern), Consiliul Ministerial, Parlamentul (Vest-) European (Adunarea Europeana), Curtea de Justitie si Curtea de Control Financiar. Alte organe comune: Banca Europeana de Investitii, Comitetul Economic si Social, Fondul European de Cooperare Monetara s.a. In 1971, Consiliul Ministerial a adoptat un program privind realizarea unei uniuni economice si monetare, in vederea deplasarii treptate a centrelor de decizie economica de pe plan national pe plan comunitar si a crearii unui sistem monetar de flotare concertata.

ORGANIZATIA UNITATII AFRICANE (O.U.A.; in engl.: Organization of African Unity – O.A.U.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Addis Abeba (Ethiopia), creata la Conferinta din mai 1963 de catre 32 natiuni africane (atunci independente), in scopul promovarii unitatii si solidaritatii statelor africane, colaborarii politice si economice a statelor membre, intensificarea si coordonarea eforturilor pentru imbunatatirea standardului de viata in Africa, al apararii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statelor africane, desfiintarii oricaror forme de colonialism pe continentul african, al promovarii cooperarii internationale conform Cartei O.N.U. Are 53 de state membre (toate statele africane cu exceptia Marocului, care a parasit organizatia in 1984 in semn de protest pentru admiterea ca membru al Saharei Occidentale). Principalele organe ale O.U.A. sunt: Conferinta sefilor de stat si guvern (care se reuneste anual intr-o tara membra), Consiliul Ministrilor de Externe, Comisia de Arbitraj, Comitetul de Coordonare pentru Eliberarea Africii, comitete si comisii specializate si Secretariatul permanent cu sediul la Addis Abeba. La 11 iul. 2001 O.U.A. s-a dizolvat si in iul. 2002 a fost inlocuita de Uniunea Africana.

FONDUL NATIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; in engl.: United Nations Chldren’S Fund). Creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din tarile devastate de razboi cu alimente, medicamente si imbracaminte. Prin Rezolutia Adunarii Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutoare a copiilor a capatat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat in vigoare conventia asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. acelasi an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de sefi de stat sau de guvern, care adopta un plan de actiune in sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat in sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins in 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.

CONRAD VON HOTZENDORF [conrat fon hotandorf], Franz, conte (1852-1925), feldmaresal si om politic austro-ungar. Partizan al politicii de expansiune in Pen. Balcanica; sef al statului-major al armatei austro-ungare (1906-1911; 1912-1917), apoi comandant al grupului de armate de pe frontul austro-italian (1917-1918). Memorii.

RADETZKY VON RADETZ [radetski fon radets], Joseph, conte (1766-1858), feldmaresal austriac. S-a remarcat, in 1813-1815, in luptele impotriva Frantei in Razboaiele napoleoniene; ca sef al statului Major, el a intreprins modernizarea armatei austriece. In calitate de comandant-sef al armatei austriece in N Italiei (1831-1857) a reprimat sangeros miscarea revolutionara. Guvernator general al Regatului Lombardo-Venetian (1849-1857). Cel mai popular comandant de armata al Austriei. L-a inspirat pe J. Strauss-tatal, care a compus celebrul „Mars al lui Radetzky”.

JUIN [ʒuẽ], Alphonse (1888-1967), maresal francez. sef de stat major (1938) si comandant al trupelor franceze si coloniale din Algeria (1941-1942), Maroc si Tunisia (1942-1943). Comandant al Corpului expeditionar francez din Italia (1943-1944). Sef al Statului major al Comitetului Apararii Nationale (1944-1947), inspector general al armatei (1951-1955). A comandat (1951-1953) fortele terestre ale NATO din Europa Centrala. S-a opus politicii lui de Gaulle (1961) in rezolvarea crizei algeriene, fiind pus in retragere (1962). Memorii.

JUKOV, Gheorghi Konstantinovici (1896-1974), maresal sovietic. Unul dintre marii comandanti militari in razboiul dus impotriva Germaniei naziste. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost seful Marelui stat Major (1941), comandant al mai multor fronturi („de Rezerva”, aug.-sept. 1941; „Leningrad”, sept.-oct. 1941; „Frontul de Vest”, 1941-1942; „Frontul I Ucrainean”, mart.-mai 1944; „Frontul I Bielorus”, 1944-1945) si loctiitor al comandantului suprem (1942-1945). La 8 mai 1945 a primit si semnat capitularea Germaniei ca reprezentant al guvernului sovietic. Comandant al trupelor sovietice si guvernator militar in Germania (1945-1946), Ministru al Apararii al U.R.S.S. (1955-1957). Memorii.

RIDGWAY [ridguei], Mattew B. (1895-1993), general american. In cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a remarcat la comanda unor unitati aeropurtate si de parasutisti care au invadat Sicilia (iul. 1943) si au participat la debarcarea din Normandia (iun. 1944). Comandant al armatei a 8-a americane in Razboiul din Coreea (declansat in 1950). I-a succedat generalului D. Mac Arthur la comanda fortelor aliate din Extremul Orient (1951), devenind apoi comandant suprem al fortelor N.A.T.O. (1952) si sef al statului Major (1953-1955).

CANCELAR, cancelari, s. m. 1. seful guvernului in unele state. ◊ Cancelar federal = seful guvernului in Austria si in Germania. 2. seful cancelariei si al arhivei regale sau imperiale in evul mediu. ♦ seful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius.

CNEAZ cneji m. inv. 1) Intemeietor si sef al unui stat. 2) Conducator al unei provincii in vechea Rusie. /<rus. kneaz, ucr. knjaz

A CONDUCE conduc tranz. 1) (institutii, organizatii, colectivitati, activitati) A indruma in calitate de sef; a orienta, stand in frunte; a dirija. 2) (persoane) A urma in calitate de insotitor; a insoti; a intovarasi; a acompania. 3) (persoane) A insoti pe parcursul unui drum (din politete, pentru siguranta etc.); a petrece. 4) (vehicule) A face sa mearga intr-o anumita directie (printr-o actiune continua). 5) fig. (discutii) A supraveghea in calitate de responsabil. /<lat. conducere

AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).

BECK, Ludwig (1880-1944), general german. sef al Marelui stat-Major german (1935-1938), a intrat in conflict cu Hitler. Coordonatorul conspiratiei generalilor impotriva Fuhrer-ului (1944). Dupa esuarea complotului s-a sinucis.

BRADLEY [brædli], Omar N(elson) (1893-1981), general american. A comandat corpul de armata american in campania din Africa de Nord (1943) si, in acelasi an, a participat la debarcarea Aliatilor in Sicilia. La comanda Grupului 12 Armate a participat la debarcarea din Normandia (iun. 1944), apoi a inaintat din Franta pina in Cehoslovacia. sef al Marelui stat Major (1948-1949).

CADORNA, Luigi (1850-1928), maresal italian. sef al Marelui stat Major (1914-1917). Principalele sale succese militare au fost: oprirea ofensivei militare austriece in Trentino (mai-iun. 1916), cucerirea Goriziei (aug. 1916). Din cauza dezastrului militar suferit de italieni la Caporetto (oct. 1917), C. a fost inlocuit din functia de comandant suprem al armatei.

DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

SANATESCU, Constantin (1885-1947, n. Craiova), general roman. A comandat Corpul 4 armata (1941-1943) care a participat la eliberarea Basarabiei, precum si la operatiunile militare de la Odessa si Cotul Donuli. Comandant la Armatei a IV-a (1943-1944). Presedinte al Consiliului de Ministri (23 aug.6 dec. 1944). sef al Marelui stat Major (dec. 1944-iun. 1945). Rol important la pregatirea si infaptuirea loviturii de stat de la 23 aug. 1944 si la crearea conditiilor de stabilire a noului statut politic si juridic intern si international al tarii.

SAMSONOVICI, Nicolae (1877-1950, n. Stefanesti, jud. Botosani), general roman. Nationalist-taranist. A condus Armata I (1917-1918) in Razboiul de Intregire. sef (1927-1932, 1934-1937) al Marelui stat-Major General. Ministru al Apararii Nationale (1932-1933). S-a numarat printre sustinatorii regimului de autoritate monarhica. Arestat (1950) si intemnitat la Sighet, unde a si murit.

PERSHING [pə:rʃiŋ], John Joseph (1860-1948), general american. A servit in razboaiele cu Cuba (1898), Filipine (1899-1903 si 1906-1913) si Mexic impotriva lui Pancho Villa (1916). Comandant al Corpului Expeditionar S.U.A. in Europa (1917-1919) in timpul Primului Razboi Mondial, sef al Marelui stat-Major al S.U.A. (1921-1924). Memorii.

CONSUL, consuli, s. m. 1. (In republica romana) Titlul celor trei magistrati, alesi anual, care detineau puterea suprema; persoana purtand acest titlu. 2. Persoana numita de un stat in functia de sef al unei reprezentante oficiale cu rang de consulat in alt stat si care apara interesele economice, administrative si juridice ale unui stat, precum si pe cele ale cetatenilor acestuia. – Din fr. consul.

PREMIER ~i m. sef al guvernului unui stat; prim-ministru. [Sil. -mi-er] /<fr. premier

PAPA s.m. seful bisericii romano-catolice (si al statului Vatican). [< lat. papa, cf. it. papa < gr. papas – parinte].

DINAST s. m. 1. (ant.) sef de trib, suveran al unui stat mai mic. ◊ feudal suzeran sau vasal. 2. intemeietor al unei dinastii. (< fr. dynaste, gr. dynastes)

PAPA s. m. seful bisericii romano-catolice (si al statului Vatican). (< lat. papa)

DINAST s.m. sef de trib sau suveran al unui stat mai mic din antichitate. ♦ Feudal suzeran sau vasal. [< fr. dynaste, gr. dynastes].

cavas (cavaz) -pasa s.m. (inv.) seful garzii de paza a domnului, care sta permanent la usa acestuia.

IMAM ~i m. 1) sef suprem religios, politic si militar al unui stat feudal arab. 2) Conducator al rugaciunii colective intr-o moschee; preot mahomedan. /<turc. imam

STAB (1) staburi, s. n., (2, 3) stabi, s. m. 1. S. n. (Inv.) stat-major. 2. S. m. (Inv.) Ofiter care facea parte dintr-un stab (1); p. ext. ofiter superior. ◊ Stab-ofiter = ofiter de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoana de vaza pe plan social; sef, conducator. – Din germ. Stab, rus. stab.

BOSSISM s.n. Organizare electorala puternic dezvoltata in statele Unite ale Americii, potrivit careia alegatorii se grupeaza in jurul sefilor (boss) de care sunt fortati sa asculte orbeste. [< fr. bossisme].

PREFECT s. m. 1. demnitar care conducea o prefectura la romani sau diverse unitati teritoriale in unele state feudale. 2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani. 3. sef administrativ si politic al unui judet (sau district). 4. preot sau calugar in institutele pedagogice ale iezuitilor, care conduce si supravegheaza cate un sector al activitatii elevilor. 5. (in trecut) elev, intr-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina. (< lat. praefectus)

CAID s. m. 1. titlu in trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oras din statele musulmane din Africa de Nord, cu atributii judecatoresti. 2. (fam.) persoana tiranica intr-un anturaj; sef de banda criminala. (< fr. caid)

ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat unui comandant sau unui sef militar intr-o unitate militara, indeplinind atributii similare unui secretar; ofiter care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (Iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad ♦ Cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Din fr. adjudant.

ECHIPA, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui sef, indeplinesc in acelasi timp o munca sau o actiune comuna. ◊ Spirit de echipa = legatura spirituala intre membrii unei echipe, care sta la baza conlucrarii lor. ♦ Grup de sportivi constituit intr-o formatie, in cadrul careia se antreneaza, sub conducerea unui specialist, si participa la competitii. ♦ Fiecare dintre cele doua formatii care isi disputa un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. equipe.

CAID² ~zi m. (in trecut, in statele musulmane ale Africii de Nord) Guvernator al unei provincii sau al unui oras care detinea si functiile de judecator si de sef al politiei. [Sil. -ca-id] /<fr. caide

BERTHELOT [bertlo], Henri Mathias (1861-1931), general francez. Ca sef al misiunii militare in Romania, a contribuit la reorganizarea armatei romane in primavara anului 1917. A sprijinit aspiratiile poporului roman pentru realizarea statului national unitar. M. de onoare al Acad. Romane (1926).

selam s.n. (inv.) 1. salut. 2. (in sintagme) selam-aga = reprezentant al sultanului sau al vizirului insarcinat sa raspunda la salutul trimis acestora de catre domnitorul unui stat; seleam-agasi; selam-ceaus = reprezentant al domnului, pe care il preceda, ii anunta sosirea si raspundea, in numele publicului, la salutul adresat de domn; sef al garzii domnesti. 3. (inv.; ir.) parte a casei (la turci) rezervata barbatilor si musafirilor; selamlac.

ROBESPIERRE [robespie:r], Maximilien de (1758-1794), om politic francez. Avocat. Figura centrala a Revolutiei Franceze, supranumit „incoruptibilul” (credea in virtutea morala absoluta). Unul dintre conducatorii revolutiei si ai iacobinilor. sef al guvernului revolutionar (1793-1794); a instituit dictatura iacobina, prin care urmarea sa instaureze o republica democratica si egalitara. In timpul guvernarii sale, revolutia a atins apogeul. Rasturnat in urma loviturii de stat de la 9 thermidor (27 iul.) 1794 si ghilotinat.

COMISAR (‹ fr., rus.) s. m. 1. Persoana investita de catre o autoritate superioara cu imputernicire speciale; mandatar. ◊ Inalt c. = reprezentant diplomatic permanent care reprezinta un stat al Commonwealth-ului in oricare alt stat al acestuia (cu exceptia Marii Britanii) sau care reprezinta Marea Britanie intr-un stat membru al Commonwealth-ului. V. si guvernator general. ◊ C. poporului = (in U.R.S.S., intre 1917 si 1946) membru al guvernului Uniunii Sovietice. ♦ (EC.) Persoana desemnata de actionarii unei societati pe actiuni pentru controlul conturilor societatii. 2. (In vechea organizare administrativa a Romaniei) Ofiter de politie, sef al unui comisariat.

XENOFON (XENOPHON) (430-360 i. Hr.), istoric grec. Discipol al lui Socrate, adversar al democratiei ateniene si admirator al Spartei. A participat (401 i. Hr.) la expeditia lui Cirus cel Tanar impotriva fratelui sau Antaxerxe II. Ca sef al corpului de mercenari greci, a contribuit la salvarea armatei („retragerea celor zece mii”). A povestit aceasta expeditie in celebra lucrare „Anabasis”. Opera sa mai cuprinde „Hellenika”, o istorie a Greciei in sapte carti, o biografie apologetica a regelui spartan Agesilau II, o lucrare despre organizarea de stat a Spartei („statul spartan”), tratate de agricultura, de vanatoare si de arta militara. „Apologia” si „Amintiri” ofera o descriere a lui Socrate intr-o alta viziune decat cea din dialogurile lui Platon.

ARGETOIANU, Constantin (1871-1955, n. Craiova), om politic roman. seful delegatiei romane la preliminariile de pace de la Buftea (5 mart. 1918). Membru fondator al Partidului Poporului si apoi membru al Partidului National-Liberal; infiinteaza Partidul Agrar (1932-1938). Ministru in repetate rinduri. Prim-ministru (sept.-nov. 1939). Membru in consiliile de administratie ale unor importante societati industriale. Sprijinitor al politicii regelui Carol al II-lea de intarire a rolului monarhiei in viata de stat. A murit in inchisoare. Memorii.