paler (-ri), s. m. – (Trans., Mold.) Contramaistru, sef de lucrari. Germ. Palier, prin intermediul mag. paler (Cihac, II, 519).

SEF, – A, sefi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care conduce o organizatie, o institutie etc.; conducator. ♦ Persoana superioara in grad sau in functie altei persoane, considerata in raport cu aceasta; superior. ◊ Sef de orchestra = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adreseaza unei persoane (socotita egala sau inferioara). 2. (In sintagma) sef de lucrari = grad didactic in invatamantul superior stiintific si tehnic, intermediar intre cel de asistent si cel de conferentiar; lector; persoana care are acest grad. – Din fr. chef.

REDACTOR ~i m. Persoana specializata in lucrari de redactare. ◊ ~-sef conducator al unei publicatii periodice sau al redactiilor unei edituri, ingrijind lucrarile care se tiparesc. /<fr. redacteur, germ. Redaktor

CANCELARIE, cancelarii, s. f. 1. Birou sau sectie a unei institutii (publice) destinata lucrarilor administrative. 2. Aparatul administrativ auxiliar al cancelariilor unor sefi de state. – Dupa it. cancellaria.

SAUVY [sovi], Alfred (1898-1990), sociolog si demograf francez, sef al scolii demografice franceze, autor al unor lucrari fundamentale („Teoria generala a populatiei”, „Elemente de demografie”). lucrari de economie si sociologie („Malthus si cei doi Marx”, „Natura sociala”).

CABINET, cabinete, s. n. I. 1. Incapere dintr-o locuinta sau dintr-o institutie, folosita pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului ◊ sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In unele tari) Cabinet de instructie = birou pentru cercetarea si trierea probelor de acuzare condus de un judecator de instructie. ◊ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in intreprinderi, in institutii de invatamant etc., destinate unor studii si consultatii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. II. Mobila de dimensiuni mici, cu sertare, destinata pastrarii obiectelor de pret. – Din fr. cabinet.

CABINET, cabinete, s. n. 1. Incapere destinata exercitarii unei munci intelectuale legate de o anumita profesiune. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului. ◊ sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In vechea organizare judecatoreasca) Cabinet de instructie = birou in care se facea cercetarea si trierea probelor de acuzare. ♦ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in organizatiile politice, in intreprinderi si in institutii de invatamant, destinate unor studii si consultatii de specialitate. ◊ Cabinet de partid = centru in care se dau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti ai partidului si celor care studiaza marxism-leninismul. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. – Fr. cabinet.

DIRIGINTE, -A s. m. f. 1. profesor care raspunde de buna desfasurare a intregului proces de educatie si instructie a elevilor unei clase. 2. sef de oficiu postal sau vamal ori al unei farmacii. 3. ~ de santier = supraveghetor al lucrarilor de pe un santier de constructii. (< fr. dirigeant)

REDACTOR, -OARE s.m. si f. Persoana care scrie, care compune (un act, un articol). ♦ Scriitor, publicist, specialist care redacteaza un ziar, o revista etc. ♦ Redactor responsabil (sau -sef) = conducatorul, responsabilul unei redactii, care are raspunderea oficiala a celor publicate. ♦ Cel care pregateste pentru publicare lucrarea unui autor. [< fr. redacteur].

XENOFON (XENOPHON) (430-360 i. Hr.), istoric grec. Discipol al lui Socrate, adversar al democratiei ateniene si admirator al Spartei. A participat (401 i. Hr.) la expeditia lui Cirus cel Tanar impotriva fratelui sau Antaxerxe II. Ca sef al corpului de mercenari greci, a contribuit la salvarea armatei („retragerea celor zece mii”). A povestit aceasta expeditie in celebra lucrare „Anabasis”. Opera sa mai cuprinde „Hellenika”, o istorie a Greciei in sapte carti, o biografie apologetica a regelui spartan Agesilau II, o lucrare despre organizarea de stat a Spartei („Statul spartan”), tratate de agricultura, de vanatoare si de arta militara. „Apologia” si „Amintiri” ofera o descriere a lui Socrate intr-o alta viziune decat cea din dialogurile lui Platon.

sef, -A s. m. f. 1. persoana care conduce un colectiv, o institutie, o organizatie, un compartiment de munca etc.; conducator (II). ♦ ~ de orchestra = dirijor. 2. ~ de lucrari = grad didactic in invatamantul superior, intre asistent si conferentiar. (< fr. chef)

cancelar (cancelari), s. m. – 1. seful guvernului. – 2. seful cancelariei. – Var. (inv.) cantelar, cantalar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronuntarea germ. – Der. cancelarie (var. cantelarie, cantelerie, etc.), s. f. (birou sau sectie a unei institutii destinata lucrarilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s. n. (cancelarie; functia de cancelar); cancelarist, s. m. (Trans., functionar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 deriva inutil cantelarie de la rus. cancelarije.

COLEGIU s. n. 1. (in Roma antica) grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. 2. organ de conducere colectiva si de indrumare a unui periodic, a unei lucrari, carti etc., a unei intreprinderi sau institutii. 3. corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesie sau aceeasi demnitate. ◊ (jur.; in unele tari) colectiv de judecatori in cadrul organizarii interne a instantei supreme sau cu atributii speciale pe langa unele organe de jurisdictie. ♦ ~ de avocati = colectiv al avocatilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. 4. ~ de partid = organ care controleaza modul in care se respecta prevederile statutului cu privire la disciplina si morala de partid etc. 5. (in trecut) categorie electorala care ingloba cetatenii cu aceeasi avere sau cu acelasi rang social. 6. institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. 7. ~ de redactie = organ consultativ pe langa redactorul-sef al unei publicatii; comitet de redactie. (< lat. collegium, fr. college)