CVADRANT, cvadrante, s. n. 1. Instrument alcatuit dintr-un sfert de cerc gradat si o luneta, folosit in trecut pentru determinarea inaltimii astrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, intrebuintat pentru masurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Var.: cuadrant s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis.

CVADRANT s.m. 1. Patrime din circumferinta unui cerc. 2. Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, folosit la masurarea unghiurilor. 3. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc de marimea unui cvadrant (1). [Var. cuadrant s.m. / < fr. quadrant].

SECTOR s.n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan marginita de doua raze concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua raze. ♦ Piesa in forma de sector de cerc. 2. Parte, portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ (Mil.) Zona de actiune a unei unitati. 3. Domeniu sau ramura de activitate. ♦ Diviziune, parte, domeniu in cadrul economiei sau al unor unitati administrativ-teritoriale. ♦ Sector social-economic = parte a economiei bazata pe o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie. [Cf. fr. secteur, rus. sektor, lat. sector < secare – a taia].

AXIOMETRU s. n. aparat dintr-un sector de cerc gradat, montat la timona unei nave, care indica unghiul de carma. (< fr. axiometre)

CVADRANT s. m. 1. ♦ patrime din circumferinta unui cerc. 2. instrument de precizie dintr-un sfert de cerc gradat, pentru masurarea unghiurilor. 3. organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc de marimea unui cvadrant (1). (< fr. quadrant, lat. quadrans)

OCTANT s. n. 1. sector de cerc egal cu 4⁵s. ◊ fiecare dintre cele opt regiuni din suprafata unui corp sferic, determinate de trei plane concurente, perpendiculare doua cate doua. ◊ portiune a globului egala cu 1/8 din suprafata sa totala. 2. instrument asemanator cu sextantul, dar avand limbul de 4⁵s, pentru masurarea inaltimii astrilor si a distantelor lor unghiulare. (< fr. octant, lat. octans)

SECTOR s. n. 1. (mat.) portiune dintr-un cerc intre doua raze concurente. ◊ piesa sau organ de masina in forma de sector de cerc. 2. portiune limitata dintr-o suprafata. ◊ (mil.) zona de actiune a unei unitati. ◊ portiune dintr-un drum care intra in raza unei unitati de constructie sau de intretinere. 3. domeniu, ramura de activitate. ◊ diviziune, parte, domeniu in cadrul economiei sau al unor unitati administrativ-teritoriale. ♦ ~ social-economic = parte a economiei bazata pe o anumita forma de proprietate asupra mijloacelor de productie. (< fr. secteur, lat. sector)

SECTORIAL, -A adj. 1. referitor la un sector. 2. (despre figuri) in forma de sector de cerc. (< fr. sectoriel, engl. sectorial)

SEXTANT s. n. 1. instrument optic pentru masurarea distantei unghiulare dintre doi astri, dintre doua repere situate pe apa, pe uscat etc. 2. arc sau sector de cerc egal cu 60°. (< fr. sextant, lat. sextans)

CUADRANT (CVADRANT) (‹ fr., germ., lat.) s. n. 1. Instrument alcatuit dintr-un sfert de cerc gradat si o luneta, folosit in trecut pentru determinarea inaltimii astrilor fata de orizont. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc.

DOMENIU s. 1. v. mosie. 2. v. bransa. 3. sector, (fig.) teren. (-ul artei, al stiintei.) 4. arie, compartiment, sector, sfera. (~ de aplicare.) 5. cadru, cerc, camp, sector, sfera, taram, zona. (~ de preocupari.) 6. resort, sector, serviciu. (In -ul public s-au facut mari progrese.) 7. v. multime.

SFERA s. 1. (GEOM.) suprafata sferica. 2. glob, (rar) rotoghila. (O ~ de metal.) 3. v. glob. 4. ambianta, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (inv.) mijloc, (fig.) atmosfera, climat. (In ce ~ se invarte?) 5. cadru, cerc, camp, domeniu, sector, taram, zona. (~ de preocupari.) 6. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 7. (LOG.) denotatie, extensiune.

ZONA s. 1. portiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitata in spatiu.) 2. loc, regiune, teren, tinut. (Nu cunoaste bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, taram, teritoriu, tinut. (Se afla in ~ necunoscute.) 4. regiune, tinut, (inv.) oblastie, olat. (In ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zona tropicala = tropice (pl.). 6. regiune, suprafata, teritoriu. (O ~ arida.) 7. loc, spatiu. (Erau ~ pline cu apa.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zona apicala = caliptra, piloriza, scufie. 10. cadru, cerc, camp, domeniu, sector, sfera, taram. (~ de preocupari.)

sector¹ ~oare n. mat. Portiune dintr-un plan limitat de doua raze si de arcul dintre ele. ~ de cerc. /<fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor

CADRAN s.n. 1. Suprafata (circulara) al carei contur este impartit in parti egale si pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafata plana, avand in mijloc un bat a carui umbra indica orele. 2. Fiecare dintre unghiurile drepte formate din intretaierea a doua drepte perpendiculare. ♦ Arc (sau sector) reprezentand un sfert de cerc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cadran, cf. lat. quadrans].

CADRAN s. n. 1. suprafata cu anumite diviziuni si cifre pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ♦ ~ solar = instrument pentru masurarea timpului, constand dintr-un bat fixat pe o suprafata plana, a carui umbra indica orele. 2. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin intretaierea a doua perpendiculare. ◊ arc (sector) reprezentand un sfert de cerc. (< fr. cadran)

CADRAN, cadrane, s. n. 1. (La aparate si instrumente de masurat) Placa (circulara) cu anumite diviziuni si indicatii, pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafata plana, avand fixat in centru un betisor, a carui umbra indica orele. 2. Arc (sau sector) reprezentand un sfert de cerc. – Fr. cadran.

CADRAN, cadrane, s. n. 1. (La aparate si instrumente de masurat) Suprafata (de obicei circulara) prevazuta cu anumite diviziuni, pe care se citesc indicatiile acului indicator al unui instrument de masura, al unui ceasornic etc. ◊ Cadran solar = ceas solar. 2. Arc (sau sector) care reprezinta un sfert de cerc. – Din fr. cadran.

sector s. 1. v. zona. 2. parte, portiune. (Un ~ al pietei era destinat desfacerii branzeturilor.) 3. cvar-tal, microraion. (Un ~ intr-un oras.) 4. v. bransa. 5. v. domeniu. 6. arie, compartiment, domeniu, sfera. (~ de aplicare.) 7. cadru, cerc, camp, domeniu, sfera, taram, zona. (~ de preocupari.) 8. domeniu, resort, serviciu. (In ~ul public s-au facut mari progrese.)

sector, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) Forma negativa a reliefului cimpului baric, cu diametrul de citeva mii de km, in care presiunea scade de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare convergenta pe orizontala si predominant ascendenta pe verticala. Structura sa este asimetrica cu un sector cald mai ingust, unul rece mai dezvoltat, un front cald in partea anterioara si unul rece in cea posterioara, ceea ce face ca sa predomine timpul inchis cu precipitatii si vinturi puternice; cimp de joasa presiune. Ex.: c. australian (in partea de N a Australiei in timpul verii australe) si c. tropical (in zona frontului tropical, 5-25 ºC lat. N si S). ♦ Furtuna puternica, cu deplasarea aerului in virtejuri, insotita de ploi si descarcari electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul fortei centrifuge.

ZONA s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].