GROSIME, grosimi, s. f. Circumferinta; diametrul sectiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp in sens orizontal, pe sectiune transversala; dimensiunea unui corp in sens vertical; distanta dintre fetele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre placile mici, dure si lucioase, de natura tegumentara, care, suprapunandu-se partial, acopera corpul celor mai multi pesti, al celor mai multe reptile, picioarele pasarilor si anumite parti ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile placi de metal din care sunt facute armurile sau anumite obiecte de podoaba. 2. Fiecare dintre frunzulitele care acopera si apara bulbii, mugurii si alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezinta o sectiune transversala facuta intr-o fibra de lana. 4. Fig. (Pop.) Murdarie, jeg care se depune pe piele, in forma de mici cruste. – Refacut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „moneda de aur”).

TURN ~uri n. 1) Constructie inalta cu sectiune transversala mica, ridicata separat sau in cadrul unui complex arhitectural. ◊ ~ de apa turn folosit drept rezervor de apa. ~ de racire racitor de apa dintr-un circuit inchis al unei instalatii termice. ~ de fildes simbol al izolarii de realitate. 2) Piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat care poate fi miscat numai in linie dreapta si in doua directii; tura. /<germ. Turm

curmatura, curmaturi, s.f. (pop.) 1. sectiune transversala; crestatura, incizie. 2. depresiune, adancitura in teren; deselatura. 3. urma, adancitura, dunga. 4. (la pl.) durerile nasterii (facerii).

DIFUZOR¹ s. n. 1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transforma variatiile energiei electrice in energie acustica si care intra in componenta radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalatiilor de amplificare etc; hautparlor. 2. portiune de conducta a carei sectiune transversala creste in sensul curgerii fluidului. 3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului. 4. aparat pentru extragerea zaharului din sfecla, a taninului din stejar etc. (< fr. diffuseur)

SEMIPIRAMIDA s. f. jumatate de piramida, rezultata printr-o sectiune transversala. (< semi- + piramida)

CLEAN (‹ bg.) s. m. Peste teleostean care traieste aproape exclusiv in apele curgatoare de deal si ses din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm si 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular in sectiune transversala, solzi mari tiviti cu negru, verzi-inchis pe spate, albi-galbui pe flancuri si albi-argintii pe burta (Leuciscus cephalus).

CORNIERA, corniere, s. f. Bara laminata din otel, avand profilul sectiunii transversale in forma literei L. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. corniere.

TRANSVERSAL, -A, transversali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are directia perpendiculara pe lungimea unui corp, a unei suprafete; care taie ceva de-a curmezisul, care trece crucis peste ceva. ♦ sectiune transversala = suprafata obtinuta prin sectionarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea lui. 2. S. f. (Mat.) Dreapta care intersecteaza laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi ori care taie o figura data. 3. S. f. Galerie orizontala in interiorul unei mine, care trece prin roci sterile, de-a curmezisul directiei stratului. – Din fr. transversal.

REZILIENTA s. f. Marime caracteristica pentru comportarea materialelor la solicitarile prin soc, egala cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la incovoiere, prin soc, a unei epruvete si aria sectiunii transversale in care s-a produs ruperea respectiva. [Pr.: -li-en-] – Din fr. resilience.

DENSITATE, densitati, s. f. 1. Marime fizica definita prin raportul dintre masa si volumul unui corp; masa specifica. ◊ Densitate relativa = raportul dintre densitatea unei substante si densitatea apei. ♦ Numarul de obiecte sau de fiinte de pe o unitate de arie sau de lungime. ◊ Densitate de curent electric = raportul dintre intensitatea curentului electric care trece printr-un conductor si sectiunea transversala a acestuia. Densitatea (medie) a populatiei = numarul de locuitori care revin (in medie) pe o unitate de suprafata a unui anumit teritoriu. Densitatea retelei hidrografice = raportul dintre lungimea retelei de rauri si canale si suprafata data. 2. Faptul de a fi dens; desime. – Din fr. densite, lat. densitas, -atis.

SCANDURA, scanduri, s. f. Piesa de lemn cu sectiunea transversala dreptunghiulara, mai mult lata decat groasa, obtinuta prin taierea in lung a trunchiului unui copac si intrebuintata la lucrari de constructii si de tamplarie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a ramane) ca scandura (sau scandura) = a fi extrem de slab. A lasa pe cineva scandura (sau ca scandura) = a lasa pe cineva complet sarac. ♦ Podele, dusumea. – Lat. scandula.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micsora sectiunea transversala a unei conducte pe o anumita portiune din lungimea ei. – Din strictura.

GROS² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

GROSIME ~i f. 1) Diametru al sectiunii transversale a unui corp cilindric. ~ea copacului. 2) Dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal a unui corp. ~ea sticlei. 3) Distanta dintre baza si suprafata unui corp sau dintre doua (sau mai multe) fete paralele ale lui. [G.-D. grosimii] /gros + suf. ~ime

PROFIL ~uri n. 1) Aspect al fetei unei fiinte sau al formei unui lucru, vazute dintr-o parte. ◊ Din (sau in) ~ dintr-o parte. 2) Contur al unui corp volumetric; configuratie. ~ul muntelui. 3) fig. Prezentare a chipului spiritual al unei persoane intr-o forma aleasa si ilustrativa. ~ul artistului. 4) sectiune transversala (sau longitudinala) a unui obiect. ~ul filelui. 5) Desen reprezentand o astfel de sectiune. ◊ ~ geologic reprezentare grafica a structurii geologice a unei portiuni din scoarta Pamantului. 6) Totalitate a trasaturilor tipice care caracterizeaza activitatea unei intreprinderi, a unei institutii sau a unei organizatii. /<fr. profil

BALONAJ s. n. Latime a sectiunii transversale a unui pneu, aflat sub presiune maxima. (< balon + -aj)

PANTOGRAF s.n. 1. Instrument cu care se reproduce mecanic un desen, o gravura la aceeasi marime sau la alta scara. 2. Dispozitiv pentru masurarea conturului sectiunii transversale a unei excavatii, a unei galerii, a unui tunel etc. 3. Priza de curent pentru vehicule cu tractiune electrica, prin care se face legatura cu firul aerian. [< fr. pantographe, cf. gr. pas – tot, graphein – a scrie].

PANTOGRAF s. n. 1. instrument cu care se reproduce direct (la scara) un desen, un plan, o harta etc. 2. dispozitiv pentru masurarea conturului sectiunii transversale a unei excavatii, galerii, a unui tunel etc. 3. priza de curent pentru vehicule cu tractiune electrica, prin care se face legatura cu firul aerian. (< fr. pantographe)

CONTRACTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic si tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contractiei = teorie prin care se explica formarea muntilor pornind de la racirea planetei, contractarea nucleului sau si cutarea scoartei terestre. Emisa de geologul francez Leonce Elie de Beaumont, in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectiunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum, lungime sau diametru a unor tesuturi sau organe, determinata de actiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui muschi in urma e*******i sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic si asigura miscarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitationala = reducerea volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie.

TORSIUNE, torsiuni, s. f. 1. Deplasare relativa a doua sectiuni paralele si transversale ale unui obiect solid; rasucire. ♦ Indice care arata gradul de torsiune (1) al unui material textil. 2. Scrantitura, luxatie. [Pr.: -si-u-] – Din fr. torsion.

SARMA, sarme, s. f. 1. 1. Fir metalic (de otel, de arama, de aluminiu etc.) a carui sectiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ◊ Sarma de parchet = sarma de otel cu muchii ascutite, in forma unui ghemotoc, folosita la curatarea parchetelor. 2. (Inv.) Fir de metal pretios. II. (Iht.) Plevusca. – Din ngr. sirma, tc. sirma.

sectiune ~i f. 1) Taietura facuta intr-un corp si locul unde s-a facut aceasta taietura. 2) Portiune capatata in urma impartirii unui spatiu. 3) Suprafata formata prin intretaierea unui corp cu un plan. ~ longitudinala. ~ transversala. ~ plana. [G.-D. sectiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. section, lat. sectio, ~onis

sectiune s.f. 1. Faptul de a sectiona; taietura (transversala) facuta intr-un corp, intr-un sistem tehnic etc.; locul unde s-a facut aceasta taietura. ♦ Curba obtinuta prin intersectarea unei suprafete cu un plan. ♦ Suprafata care apare la intretaierea dintre un plan si un sistem tehnic sau natural. 2. Desen care reprezinta detaliile unui corp care se gasesc la suprafata obtinuta daca s-ar taia acel corp cu un plan. 3. (Mat.) Intersectie a doua multimi. 4. V. sectie. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. section, lat. sectio < secare – a taia].

transversal ~a (~i, ~e) Care traverseaza sau taie ceva de-a curmezisul. ◊ sectiune ~a suprafata care se obtine prin sectionarea unui obiect cu un plan perpendicular pe lungimea (sau pe inaltimea) lui. [Sil. trans-ver-] /<fr. transversal