CLAUZA (‹ fr., lat. m.) s. f. Prevedere cuprinsa intr-un act juridic (contract, tratat). ♦ C. penala = c. prin care partile dintr-un contract convin ca, in caz de neexecutare, debitorul sa-i dea creditorului un anumit lucru (obisnuit o anumita suma de bani). ◊ C.-aur = c. prin care se precizeaza ca plata unei marfi sau rambursarea unui credit se va efectua in aur (c.-aur in lingouri) sau in valuta (c.-aur in valuta). ◊ C. valutara = prevedere expresa inserata in contractele economice, in acordurile de credit sau de plati intre state, prin care pretul se poate stabili sub una din urmatoarele forme: a) exprimarea pretului intr-o valuta considerata stabila (forte), alta decit aceea a decontarii si care la data platii se va fi raportat la valuta pretului, inlaturindu-se astfel oscilatiile valutei in care se face plata; b) exprimarea pretului si a modalitatii de decontare in aceeasi valuta, cu mentiunea ca pretul de decontare se modifica in proportia in care se schimba cursul valutei de tranzactie, fata de o terta valuta considerata forte si prevazuta in contract. ◊ C. la ordin = c. a unui efect de comert care permite transmiterea dreptului de creanta prin andosare (contine in mod necesar „la ordin”). ◊ Clauza natiunii celei mai favorizate = c., prin care, intr-un acord international, un stat recunoaste altui stat, de exemplu in relatiile de credit, financiare, bilaterale de licenta de import si export, aceleasi avantaje si privilegii pe care le-a acordat ori le va acorda oricarui alt stat.

PARANTEZA, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuatie care consta din doua arcuri de cerc sau din doua dreptunghiuri carora le lipseste o latura lunga si intre care se izoleaza o explicatie, un adaos, un amanunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat intre aceste semne grafice. ♦ Paranteza (1) in care apare o expresie algebrica, pentru a arata ca operatia aflata in interiorul ei se efectueaza inaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrica izolata in acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisa sau orala). ◊ Loc. adv. In paranteza = in treacat. [var.: (Inv.) parantez s. n.] – Din fr. parenthese.

efectuaRE, efectuari, s. f. Actiunea de a efectua si rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. efectua.

efectuaRE s.f. Actiunea de a efectua si rezultatul ei; facere, pregatire. [< efectua].

COMANDA s.f. 1. Ordin, porunca. ◊ Metoda de comanda = metoda folosita de un conducator care ia decizii personale fara sa-si consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unitati militare. ◊ Post de comanda = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. 3. Actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuarii ei. 4. Cerere de marfa, de efectuare a unei lucrari etc., facuta unui meserias, unui negustor etc. ◊ De comanda = executat dupa indicatiile clientului. 5. (Mar.) Constructia cea mai inalta pe puntea superioara a unei nave, de unde se efectueaza conducerea navei. ♦ Parama de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando].

JOULE, jouli, s. m. Unitate de masura a energiei, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de un newton, cand punctul ei de aplicatie se deplaseaza cu un metru in directia si in sensul fortei. [Pr.: jul] – Din fr., enlg. joule.

GAGARIN, Iuri Alekseevici (1934-1968), pilot-cosmonaut rus. Primul om care a zburat in spatiul cosmic (la 12 apr. 1961, efectuand o rotatie in jurul Pamantului). A murit in timpul unui zbor de antrenament cu avionul.

AUDIOVIDEO adj. invar. Care se efectueaza prin radiodifuziune si televiziune. [Sil. a-u-di-o-vi-de-o] /<lat. audio + video

A INCUVIINTA ~ez tranz. 1) A sustine exprimandu-si acordul; a aproba; a consimti. Propunerea a fost ~ata. 2) (actiuni) A da voie (sa se efectueze sau sa aiba loc); a ingadui; a permite. [Sil. -vi-in-] /in + cuviinta

AUTOMAT s.n. 1. Dispozitiv care, fara interventie exterioara, efectueaza o anumita operatie. ♦ Masina care imita miscarile fiintelor insufletite. 2. (Fig.) Om lipsit de vointa si fara initiativa. // adj. Actionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectueaza singur o anumita operatie. ◊ Arma automata (si s.n.) = arma de foc la care armarea se face automat. ♦ (Fig.) Facut mecanic, fara interventia vointei. [< fr. automate, germ. Automat, it. automato, cf. lat. automatus, gr. automatos – care se misca singur].

ERG s.m. (Fiz.) Unitate de masura a energiei, a lucrului mecanic si a cantitatii de caldura, egala cu lucrul mecanic efectuat de forta de o dina care isi deplaseaza punctul de aplicatie cu 1 cm in directia ei. [< fr. erg, cf. gr. ergon – lucru].

ALEGERE, alegeri, s. f. Actiunea de a (se) alege si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fara alegere = la intamplare. La alegere = dupa voia, dupa placul cuiva. ♦ (La pl.) Operatie care se efectueaza conform unor norme precise si dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate sa indeplineasca o anumita sarcina.

PARALEL¹, -A I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etc., in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallele, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)

ALEGERE, alegeri, s. f. 1. Actiunea de a (se) alege si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fara alegere = la nimereala, la intamplare. La alegere = dupa voia, dupa placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operatie care se efectueaza conform unor norme precise si dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate sa indeplineasca o anumita sarcina. – V. alege.

HIDRATARE, hidratari, s. f. Actiunea de a se hidrata si rezultatul ei. ♦ Interactiune intre particulele unei substante dizolvate si moleculele de apa, insotita de degajare de caldura. ♦ (Med.) Introducere de apa in organism, care se efectueaza in caz de hemoragii, varsaturi etc. – V. hidrata.

SALTARET ~eata (~eti, ~ete) 1) Caruia ii place sa sara; care sare mereu. 2) Care se misca sarind; care se deplaseaza prin salturi. 3) (despre pasi, mers) Care se efectueaza usor, cu vioiciune. 4) (despre muzica, versuri, dansuri etc.) Care are un ritm vioi. /a salta + suf. ~aret

EvaCUARE, evacuari, s. f. Actiunea de a evacua si rezultatul ei. ♦ Faza din ciclul motoarelor cu ardere interna sau al turbinelor cu gaze, in care gazele de ardere sunt evacuate din masina dupa ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.

VIRAMENT ~e n. 1) Operatie bancara de trecere a unei sume de bani de pe un cont pe altul, fara folosirea ei in numerar. 2) Plata fara numerar, efectuata prin trecerea la banca a unei sume de la contul platitorului la cel al beneficiarului. 3) Document in baza caruia se efectueaza aceasta plata. /<fr. virement, it. viramento

DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) imparti in mai multe parti, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o impartire aritmetica. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de masura. 2. A face sa nu se mai inteleaga sau a nu se mai intelege intre ei; a (se) desparti, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

BLOCARE s.f. Actiunea de a (se) bloca si rezultatul ei. ♦ (Poligr.) Culegere intentionata a uneia sau mai multor litere cu floarea in jos pentru a atrage atentia corectorului. ♦ Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente din lipsa de fonduri disponibile. [< bloca].

SINDICAT, sindicate, s. n. 1. Organizatie al carei scop este apararea intereselor profesionale, economice etc. ale membrilor ei. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1); sediu al unei organizatii sindicale. 3. Organizatie monopolista, mai dezvoltata decat cartelul, in cadrul careia intreprinderile membre isi mentin independenta in ceea ce priveste organizarea productiei, dar renunta la independenta comerciala, efectuand desfacerea produselor si uneori achizitionarea materiilor prime printr-un oficiu comun. – Din fr. syndicat.

AUTOMAT, -A I. adj. actionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectueaza singur o anumita operatie. ♦ arma ~a = (si s. n.) = arma de foc la care armarea se face automat; pistol-mitraliera. ◊ (si adv.) care se face mecanic. II. s. n. 1. aparat, dispozitiv, masina care, fara interventie exterioara, efectueaza o anumita operatie. ♦ ~ de scara = dispozitiv care asigura iluminarea temporizata a holului si scarile din blocuri. 2. unitate in care bauturile si alimentele usoare sunt servite automat, prin introducerea intr-un aparat a unor fise sau monede. 3. (fig.) om lipsit de vointa, fara initiativa. (< fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

EXPLORARE, explorari, s. f. 1. Actiunea de a explora si rezultatul ei; exploratie. 2. Complex de cercetari geologice care, in functie de obiectul studiat si obiectivul urmarit, are drept scop stabilirea limitelor, a conditiilor de zacamant, precizarea structurii, a calitatii unui corp de substanta minerala utila etc. 3. Examen clinic sau de laborator efectuat pentru stabilirea diagnosticului unei boli. – V. explora.

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

EXPLOATARE, exploatari, s. f. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. 1. (In teoria marxista) Insusirea fara echivalent a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de catre cei ce dispun de mijloace de productie. 2. Exploatatie. 3. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operatiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substantelor minerale utile, a rocilor, a titeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metoda de extragere a substantelor minerale utile in care procesul tehnologic se efectueaza sub cerul liber; cariera. ♦ Loc de unde se exploateaza o substanta utila, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv. – V. exploata.

MANDAT, mandate, s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica si de a actiona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊ Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tara straina in baza unei hotarari a unui for international. 2. (Jur.) Dispozitie, ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoana (invinuit, martor sau expert) in fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de cercetare penala, pentru a da declaratii, lamuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu postal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. ext. formular completat in acest scop, pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. – Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.