CANAPEA, canapele, s. f. Mobila (cu spatar si cu brate, uneori capitonata) pe care se sade si pe care se poate dormi. – Din ngr. kanapes. Cf. fr. canape, germ. Kanapee.

DORMEZA, dormeze, s. f. Canapea ingusta fara spatar, de obicei cu capatai, pe care se poate dormi. – Din fr. dormeuse.

DORMEZA ~e f. Canapea fara spatar, de obicei cu capatai, pe care se poate dormi. /<fr. dormeus

VATRA vetre f. 1) Suprafata plana situata in partea de jos a cuptorului, prelungita in afara, pe care se trage jaraticul (si pe care uneori se pregateste mancarea). ◊ A-i lua (sau a-i vinde) si cenusa din ~ a-i lua totul; a nu-i lasa nimic. A se prinde cu mainile de ~ a ajunge la o stare materiala foarte buna; a deveni bogat. A cadea musafir in ~ a fi musafir nepoftit si nedorit. 2) Constructie plana, inalta si lunga, care prelungeste cuptorul sau soba in afara, pe care se poate dormi (mai ales iarna, cand se face focul). ◊ A cloci pe ~ (sau a se muta de pe ~ pe cuptor) a-si petrece vremea fara nici un rost; a trandavi; a lenevi. A imbatrani pe ~ a ramane fata batrana; a nu se marita. 3) Casa parinteasca; camin. ◊ A fi lasat la ~ a fi lasat acasa; a fi demobilizat. A ramane cu sluta in ~ a ramane cu fata nemaritata. 4) Loc pe care se intemeiaza o asezare, o constructie. ~a satului. ~a iazului. 5) Fasie de pamant mai ridicata pe care se seamana legume sau flori; strat; razor. 6) Partea de jos a unei galerii de mina, ce constituie baza ei. 7) Parte a unui cuptor metalurgic, unde se asaza materialul care trebuie topit. [G.-D. vetrei; Sil. va-tra] /Cuv. autoh.

DORMEZA s.f. Un fel de canapea fara speteaza, pe care se poate dormi. [< fr. dormeuse].

DORMEZA s. f. canapea fara speteaza, pe care se poate dormi. (< fr. dormeuse)

CANAPEA, canapele, s. f. Mobila (cu spatar si cu brate, uneori capitonata) pe care se sade si pe care se poate dormi. – Fr. canape.

ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) Stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni

bizii, a -i v. intr. (ruda cu vsl. buzieti, ceh. bziti, engl. buzz, a bizii). Produc un zgomot ca aripile insectelor in zbor: albinile biziiau in visin. V. tr. Incomodez pin biziit: n’am putut dormi, va m’au biziit mustele. V. vijii, zbirnii, zumbai.

DIVAN, divane, s. n. I. Canapea fara spatar, pe care se poate sedea sau dormi. II. 1. (In Imperiul Otoman) Consiliu cu atributii politice, administrative si juridice, alcatuit din cei mai inalti demnitari; (in tarile romanesti) sfat domnesc. ◊ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, sedinta a divanului (II 1). ♦ Sala, cladire in care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare si de consfatuire. 2. (Inv.) Judecata, proces. ◊ Expr. (Glumet) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postuma de versuri apartinand unui poet oriental. [Pl. si: divanuri] – Din tc. divan.

CANAPEA ~ele f. Mobila in forma de pat lung, cu spatar si cu brate, de obicei capitonate, pe care se poate sedea sau dormi. [Art. canapeaua; G.-D. canapelei; Sil. -na-pea] /<fr. canape, germ. Kanapee, ngr. kanapes

DIVAN ~e n. 1) Canapea fara spatar, pe care se poate sedea sau dormi. 2) (in Moldova si in Muntenia medievala) Sfat domnesc. 3) Adunare, sedinta a acestui sfat. /<turc. divan

sede s.f. (reg.) suprafata plana care prelungeste cuptorul in afara si pe care se poate sedea sau dormi.

SOMN², (rar) somnuri, s. n. Stare fiziologica normala si periodica de repaus a fiintelor, necesara redresarii fortelor, caracterizata prin incetarea totala sau partiala a functionarii constiintei, prin relaxare musculara, prin incetinirea circulatiei, a respiratiei si prin vise; starea celui care doarme. ◊ Somnul de veci (sau cel lung, vesnic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi usor, iepureste. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a atipi. Somn usor, formula prin care se doreste cuiva care se culca somn linistit. A-l pali (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inertie; toropeala, amortire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzatie provocata de aceasta necesitate. – Lat. somnus.

adorm, a -i, v. tr. (lat. addormire, it. addormire, pv. sp. pg. adormir. – Adoarme, sa adoarma). Incep sa dorm: abea adormisem. V. tr. Fac sa doarma: a adormi un copil. Fig. Nu pot atrage atentiunea, plictisesc: discursurile lui te adorm. Amuzez ca sa nu se observe: a adormi atentiunea dusmanilor. A adormi intru Domnu, a adormi somnu cel de veci, a muri.

CUSETA s. f. 1. bancheta care poate fi amenajata ca pat in cabinele de dormit de pe nava sau ale vagoanelor de tren; (p. ext.) cabina in asemenea vagoane. 2. spatiu amenajat pentru intretinerea viteilor sau a vacilor in sistemele moderne de exploatare. (< fr. couchette)

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.

TUN, tunuri, s. n. 1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ◊ Expr. A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ◊ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun. Sanatos tun. 2. (In sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza. 3. (Inv. si pop.) Tunet. – Lat. tonus.

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

atipi (atipesc, atipit), vb. – A incepe sa doarma, a fi cuprins de somn usor. Lat. *adtepῑre, de la tepēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir si assoupir). Pentru DAR, originea cuvintului este necunoscuta. Spitzer, Dacor., III, 647, il considera identic cu tipa si de origine imitativa, opinie reluata de Scriban. – Der. atipeala, s. f. (faptul de a atipi).

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

dormi vb. 1. a se odihni, a se repauza, (inv. si reg.) a somna, (inv.) a (se) poposi, a (se) raposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum ~.) 2. a manea. (~ peste noapte la han.)

A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

soili (-lesc, -it), vb. – (Arg.) A dormi. – Var. suili. Origine incerta. Se considera der. din tig. sov, part. suto „a dormi” (Graur 187; Juilland 174); dar aceasta explicatie este insuficienta cf. Vasiliu, GS, VII, 125. Cuvintul ne apare cu sensuri foarte diferite si in general prost definite, ca de pilda „a se imbata” sau „a se indragosti” sau „a pierde timpul”. Ar putea fi vb. soi „a murdari”, cu suf. expresiv -li si cu sensul special de „a e******”.

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere