ZORIT¹, zorituri, s. n. (Rar) Ivirea zorilor¹; p. ext. momentul cand se lumineaza de ziua; locul de unde se ivesc zorile¹. – V. zori³.

REVARSAT¹ s. n. (In sintagma) Revarsatul zorilor (sau zilei) sau revarsat de zori (sau de ziua) = timpul cand se lumineaza de ziua, zori de zi. – V. revarsa.

A SE LUPTA ma lupt intranz. 1) A se bate corp la corp (unul cu altul). 2) A fi in lupta (unul cu altul); a purta razboi (unul cu altul). 3) fig. (despre persoane) A face incercarea de a invinge o greutate, de a atinge un scop etc. ◊ Se lupta ziua cu noaptea se face ziua; se lumineaza de ziua. /<lat. luctare

ZORIT¹, zorituri, s. n. Ivirea zorilor; p. ext. momentul cand se lumineaza de ziua; locul de unde se ivesc zorile. ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revarsatul zorilor, in zori. – V. zori³.

crap, a -a v. intr. (vrom. crep, d. lat. crepo, -are, part. crepitus, pop. crepatus, a pirli; it. crepare, pv. crebar, fr. crever, sp. pg. quebrar). Explodez, ma sparg, plesnesc, ma deschid (de caldura, de uscaciune, de ger, din cauza unei lovituri). Fam. Mor de multa sfortare, de un anevrizm [!]: calu a crapat de fuga, el a mincat pin´a crapat. A crapa de necaz, a fi foarte furios ca nu te poti razbuna. V. tr. Fac sa explodeze ori sa se sparga (o ghiulea, o peatra [!]). Deschid putin: a crapa usa. Despic (Munt.): a crapa lemne. V. refl. Se crapa de ziua, se lumineaza de ziua, apare crepusculu. – Vechi si azi in Trans. pe alocurea crep, crepi, creapa, sa crepe, crepat, in Munt. crap, crapi, crapa, sa crape, crapat. Cp. cu rabd.

A GIORNO adv. (Italienism) Ca ziua. luminat a giorno. [Pr.: -gior-] – Loc. it.

ZI-lumina s.f., (v. zi (1)) art. ziua-lumina, g.-d. art. zilei-lumina; pl. zile-lumina

zi-lumina s. f., art. ziua-lumina, g.-d. art. zilei-lumina; pl. zile-lumina

lumina ~i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facand vizibila lumea inconjuratoare. ~a soarelui. ◊ A se face ~ a se face ziua. Pe ~ la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau inainte de a insera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea ~a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) Sursa, izvor care lumineaza. ◊ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. ~a ochilor. 4) fig. Desteptare a mintii. ◊ A se face ~ in capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere libera intr-o constructie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume

A VEDEA vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre

GIORNO adv. A giorno = ca ziua; luminat a giorno = luminat cu lampi multe. [Pron. gior-. / < it. giorno].

GIORNO loc. adv. a ~ = ca ziua; luminat a ~ = luminat cu lampi multe. (< it. giorno)

INCENUSA, incenusez, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se preface in cenusa. 2. A deveni cenusiu. ♦ (Despre lumina zilei) A se mohori, a-si pierde stralucirea. [Var.: incenusi vb. IV] – Din in- + cenusa.

zi-lumina s. f., art. ziua-lumina, g.-d. art. zilei-lumina; pl. zile-lumina

ajur n., pl. uri (fr. ajour, de la jour, zi, lumina). Ceabac: batista cu ajur sau cu ajururi.

IluminaT, -A (‹ ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre incaperi, straiz etc.) luminat artificial. 2. Fig. (Despre fata, ochi) Care radiaza (de veselie, de inteligenta etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere si raspandire a luminii in vederea asigurarii conditiilor pentru desfasurarea normala a activitatii omenesti. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorita luminii solare directe si a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumina artificiala: lampi electrice, lampi cu gaz de iluminat, lampi cu petrol, lumanari etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursa este indreptat direct spre suprafata de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este indreptat spre plafon, realizandu-se o raspandire uniforma a luminii, fara umbre; utilizat in salile de lectura, in salile de desen etc.

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plavan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele usor obtinute. (Pop.) A intrat balaia in sat= s-a luminat de ziua. Ori laie, ori balaie v. laie. – Bal + suf. -ai.

ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii); a intrezari. ◊ Expr. A zari ca prin sita (sau ca printr-o panza) = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. si refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. 4. Intranz. (Pop.) A straluci, a lumina. – Din zare.

REVARSA, revars, vb. I. Refl. (Despre ape curgatoare; la pers. 3) A se varsa peste maluri, a iesi din albie, a inunda. ♦ A curge din belsug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre parti ale lui) A atarna de prea multa grasime, a se lasa de prea multa grasime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se raspandi, a se imprastia in numar mare; a impanzi. 3. Refl. (Despre lumina, caldura, mirosuri) A se imprastia, a se raspandi; a se difuza. ◊ Expr. A se revarsa zorile (sau zori de ziua) sau a se revarsa de ziua = a se lumina de ziua, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A asterne in cantitate mare peste ceva; a imprastia, a presara din belsug. – Lat. reversare.

AN² ~i m. Perioada de timp cuprinzand 12 luni, in care Pamantul face o revolutie in jurul Soarelui. ◊ ~ bisect (sau bisectil) an avand 366 de zile. An-lumina unitate de masura egala cu distanta strabatuta de lumina in vid intr-un an. Pe ~ in cursul unui an. ~ agricol perioada de timp de la o toamna la alta, cat tine ciclul de lucrari agricole. Cu ~ii a) timp indelungat; b) cu trecerea anilor. ~i de zile ani in sir. Din ~ in paste foarte rar. /<lat. annus

A SE lumina ma ~ez intranz. 1) A deveni luminos; a se umple de lumina. ◊ ~ de ziua a se face ziua. 2) (despre cer, timp) A deveni senin; a se insenina. ◊ ~ a ploaie a capata o lumina specifica care prevesteste ploaia. 3) (despre fata, privire) A capata o expresie de bucurie, exprimand destindere. 4) fig. A ajunge sa inteleaga clar; a se clarifica; a se lamuri; a se edifica. /Din lumina

A MIJI ~esc 1. intranz. 1) A incepe sa capete contururi precise; a deveni treptat vizibil. ◊ ~ de ziua a se face ziua; a se lumina de ziua. A(-i) ~ (cuiva) mustata a incepe sa(-i) creasca (cuiva) mustata. 2) (despre plante) A iesi din pamant (dupa incoltire); a rasari. 3) A privi cu ochii pe jumatate inchisi (pentru a vedea mai bine sau pentru a se acomoda la un nou mediu). 2. tranz. (ochii) A inchide pe jumatate. /<bulg. miza

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. lumina ~a. ◊ Zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. Timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

A SE ZARI pers. 3 se ~este intranz. A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a aparea; a se arata; a se ivi; a se isca. ◊ ~ de ziua a se face ziua; a se lumina de ziua. /Din zare

amiji, pers. 3 sg. amijeste, vb. IV (reg. inv.) 1. a incepe a motai 2. a incepe a se lumina de ziua

inziua vb. I refl. (reg.) a se lumina de ziua, a se face ziua, a se varsa zorile.

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Cu parul alb, balan, plavan. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; sa se decida intr-un fel. Nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a dus chilipirul. A intrat balaia in sat = s-a luminat de ziua. – Din bal + suf. -ai.

ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii). ◊ Expr. (Intranz.) A zari ca prin sita = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea; a vedea neclar, ca prin ceata. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. (Rar) A vedea. ◊ Refl. impers. De la maria-ta se zarea la el si de la el la maria-ta (DELAVRANCEA). 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva. 3. Refl. impers. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. Incepe-a se zari de luna Si-i liniste pe drum (COSBUC). 4. Intranz. (Pop.) A straluci. Casele lui Dobriseanu... zaresc ca soarele (TEODORESCU). – Din zare.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

asfintesc si (mai rar) sfintesc v. intr. (infl. de sfint, dar derivat de la vsl. svietiti, a straluci, a lumina [de unde vine si sfetesc], svitati, osvitati, a straluci; sirb. svitati, osvitati, a rasari, a se lumina de ziua. Int. de „a rasari” s´a transmis celui de „a apune” asa cum crepuscul se zice si despre dimineata, si despre seara. Asfintesc l-a luat pe a din apun). Apun: soarele asfinteste.

AURORA ~e f. 1) lumina rosie-portocalie care apare la orizont si vesteste rasaritul soarelui. 2) Interval de timp, inainte de rasaritul soarelui, cand pe cer apare o asemenea stralucire; zori de zi. ◊ ~a boreala lumina difuza rosie sau verde care coloreaza cerul in timpul noptii in regiunile polare. 3) fig. Moment sau perioada de inceput. ~a reformei. ~a vietii. [G.-D. aurorei; Sil. a-u-] /<lat. aurora, fr. aurore

FIziOTERAPIE s. f. Metoda de tratament medical cu ajutorul agentilor fizici (aer, lumina, apa, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiotherapie.

SEMAFOR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optica, alcatuit dintr-un stalp fix, cu unul sau mai multe brate mobile a caror pozitie, in timpul zilei, sau a caror schimbare de lumina, in timpul noptii, indica diferite semnale referitoare la circulatia pe caile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optica folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicari referitoare la navigatie. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulatiei in orase; stop. – Din fr. semaphore.

ALB² ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ Carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus

ZORI m. pl. 1) lumina care apare la orizont inainte de rasaritul soarelui. ◊ In ~ de zi, la revarsatul ~lor dis-de-dimineata. Din ~ si pana-n noapte ziua intreaga. 2) Timpul cand apare aceasta lumina. 3) fig. Inceputul a ceva mult asteptat. ~i libertatii. /<sl. zorija

AURORA s.f. 1. lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ◊ Aurora polara (boreala sau australa) = lumina difuza, rosie sau verde, care coloreaza cerul in timpul noptii, in anumite perioade, in regiunile polare. 2. (Fig.) Inceput, zori (ale unei perioade etc.). [Pron. a-u-, pl. -re. / < lat. aurora, cf. it. aurora, fr. aurore].

AURORA s. f. 1. lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ♦ ~ polara = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului in timpul noptii, prin arcuri de culoare albastra, verde-galbuie sau rosie. 2. (fig.) inceput al unei alte epoci. (< fr. aurore, lat. aurora)

DIURN, -A adj. Care se petrece in timp de o zi. ◊ Miscare diurna = miscare aparenta de la est la vest a astrilor pe sfera cereasca, care are loc in 24 de ore; maree diurna = tip de maree caracterizat prin aceea ca in 24 de ore are loc o maree inalta si una joasa. ♦ Care se face in timpul zilei, de zi. ♦ (Despre flori) Care se deschide numai la lumina. [Pron. di-urn. / < fr. diurne, it. diurno, lat. diurnus].

SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is

TRANSLUCID ~da (~zi, ~de) (despre corpuri, materiale etc.) Care lasa sa treaca lumina, fara a permite ca obiectele sa fie distinse clar; diafan. [Sil. trans-lu-] /<fr. translucide

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

ZORI¹ s. m. pl. 1. lumina care se arata pe cer inainte de a rasari soarele; faptul zilei, aurora. ◊ Loc. adv. In zori sau in zori de zi (sau de ziua), ori pana-n zori, din zori, in zorii zilei, in zorii zorilor, sau de (o data) cu zorile sau catre zorirea zorilor = dis-de-dimineata. ◊ Expr. Din zori si pana-n seara (sau noapte) = toata ziua. Din zori in zori = ziua si noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. A se (re)varsa (sau a (se) crapa, a se ivi, a se zari, a miji) zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziua) sau a da in fapt (sau a se anunta) de zori = a aparea zorile, a incepe sa se faca ziua. ◊ Luceafar-de-zori = numele popular al stelei Sirius. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joaca la nunta si melodia dupa care se executa; melodie care se canta miresei la uncrop. [Art.: zorii si zorile^[1]] – Slav (v. sl. zorja).

GEANA gene f. 1) Fir de par de pe marginea pleoapei. 2) fig. Fasie luminoasa; dunga de lumina (pe un deal, pe o culme, pe un nor etc.). ◊ In ~a zilei in zorii zilei; dis-de-dimineata. [G.-D. genei] /<lat. genna

CREPUSCUL, crepuscule, s. n. 1. Sfarsit de zi; inserare, amurg. ♦ Fig. Declin, sfarsit. 2. Perioada de timp inainte de rasaritul soarelui; aurora. 3. lumina slaba, semiintuneric. – Din fr. crepuscule, lat. crepusculum.

CREPUSCUL ~e n. 1) Perioada de timp dintre apusul soarelui si lasarea noptii; amurg. 2) lumina difuza care se raspandeste inainte de rasaritul sau dupa asfintitul soarelui (cand se ingana ziua cu noaptea); aurora. 3) fig. Perioada de declin. /<fr. crepuscule, lat. crepusculum

DINSPRE prep. 1) (exprima un raport spatial) Din partea; din directia. Se lumineaza dinspre rasarit. Peretele dinspre nord. 2) (exprima un raport temporal) Spre; catre. A ajuns dinspre ziua. 3) (exprima un raport calificativ) Dupa. Bunic dinspre tata. /de + inspre

CREPUSCUL s.n. lumina difuza care se raspandeste inainte de rasaritul si dupa apusul Soarelui; (spec.) sfarsit de zi; inserare, amurg. ♦ (Fig.) Declin, sfarsit. [Cf. lat. crepusculum, fr. crepuscule].

ZARE, zari, s. f. 1. Partea cerului sau a pamantului pe care o margineste linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. In zare sau (rar) In zari = la orizont; p. ext. departe. Din zari = din departari. ♦ (La pl.) Vazduh. 2. lumina care se imprastie in jurul unei surse luminoase; raza. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) in zare la ceva = a privi un obiect (transparent) asezandu-l in dreptul unei surse de lumina pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mica de...** Zori de ziua, zorii zilei, 3. Culme, creasta, coama, varf. – Din sl. zarja.

BETELGEUSE, stea rosiatica variabila, situata in constelatia Orion, la c. 650 ani lumina de Soare. Are marimea intre 0,4 si 1,3 (diametrul intre 730 si 1.000 de diametre solare) si perioada de 196 zile.

LIVID ~da (~zi, ~de) 1) Care are fata palida din cauza unor emotii negative, de oboseala sau de frig. 2) (despre lumina) Care este foarte slab; care abia licareste. /<fr. livide, lat. lividus

A SE REVARSA se revarsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a deborda. 2) fig. (despre multimi sau despre lumina, caldura etc.) A se imprastia din abundenta peste tot; a se difuza; a se raspandi. ◊ ~ zorile (sau ~ de ziua) a se ivi zorile; a se face ziua. 3) pop. (despre unele parti ale corpului omenesc) A atarna din cauza grasimii; a se lasa in jos. /<lat. reversare

DIFUziUNE ~i f. Dispersare a unui fascicul de lumina, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau sunt reflectate de o suprafata neregulata. [Art. difuziunea; G.-D. difuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. diffusion, lat. diffusio, ~onis

PALID ~da (~zi, ~de) 1) (despre fata) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emotii). 2) (despre persoane) Care are fata cu o astfel de culoare. 3) (despre lumina) Care este lipsit de intensitate; fara stralucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; putin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; sters. Expunere ~da. /<lat. pallidus, it. pallido

HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

DIFUziUNE, difuziuni, s. f. 1. Imprastierea in toate directiile a razelor unui fascicul de lumina, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflecta cand intalnesc o suprafata cu asperitati. 2. Patrunderea moleculelor unui corp in masa altui corp cu care vin in contact. [Pr.: -zi-u-. – Var.: difuzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.

MIJI, mijesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A incepe sa se zareasca; a aparea, a se ivi. ◊ Expr. A miji (sau refl. impers.) a se miji de ziua = a se face ziua. A(-i) miji (cuiva) mustata = a incepe sa-i creasca unui tanar mustata, a fi pe punctul de a deveni barbat. ♦ (Despre plante) A rasari, a incolti. 2. A strange partial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu intunericul. ◊ Tranz. Mijea ochii. ♦ (Despre ochi) A se inchide (de somn sau de oboseala). – Din bg. miza.

AN², ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (Urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.