IRASCIBIL, -A, irascibili, -e, adj. Care se supara, se infurie usor, iute la manie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

VIOLENT, -A, violenti, -te, adj. 1. Care se produce sau actioneaza cu putere, cu intensitate, cu violenta; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumina etc.) Izbitor, tipator; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiinte) Care are accese de furie, care se lasa condus de manie, care se infurie usor, care are manifestari nestapanite; coleric, furtunos, impulsiv, nestapanit. ♦ (Despre manifestari ale fiintelor) Care arata violenta, impulsivitate, nestapanire, agresiune. 3. Care se face cu forta; brutal, silnic. ◊ Moarte violenta = moarte produsa de un accident, de un act de violenta sau de alta cauza nefireasca. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

MANIE, manii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violenta, dar trecatoare, impotriva cuiva sau a ceva; furie, suparare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rau) la manie = care se infurie usor; irascibil. ♦ Necaz, ciuda. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pamantului”) Prapad, urgie, grozavie, nenorocire, calamitate. – Lat. mania.

COLERIC, -A, colerici, -ce, adj., s. m. si f. (Persoana) care se infurie usor, care are izbucniri de manie. – Din fr. colerique.

IRASCIBIL, -A adj. Care se infurie usor; manios, suparacios, iritabil. [Cf. fr. irascible, lat. irascibilis].

IRASCIBIL, -A adj. care se infurie usor; iritabil. (< fr. irascible, lat. irascibilis)

IRITA, irit, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) enerva, a (se) infuria. 2. A (se) produce o usoara congestie sau o inflamatie dureroasa. – Din fr. irriter, lat. irritare.

IUTE² iuti adj. 1) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; repede; ager; sprinten; vioi. ◊ ~ (sau bun) de picior v. PICIOR. 2) (despre persoane) Care se infurie sau se irita foarte usor. 3) Care are gust intepator, piscator, de ardei, de piper. 4) (despre mancaruri si bauturi) Care are miros si gust intepator; picant. /<sl. Ijute