CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

ciont¹, cioanta, adj. (pop.) 1. cu o parte rupta, taiata; stropsit, mutilat, amputat; ciunt, ciung, bont, cionc, ciomp, scurt de coada. 2. tocit in varf sau pe margini; stirbit, ciobit.

curt, -a, curti, -te, adj. (reg.) scurt de coada, berc, ciumpav, ciopartac, retezat, ciont.

BARDA, barzi, s. f. Secure cu taisul lat si cu coada scurta, intrebuintata mai ales la cioplitul lemnului si, odinioara, ca arma de lupta. ◊ Expr. A da (sau a zvarli) cu barda in luna sau a da cu barda in Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din barda (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bard.

BERC², BEARCA, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurta sau scurtata; fara coada. 2. (Despre caciuli; la f.) Fara varf, fara tugui, tesit. – Et. nec.

CERB, cerbi, s. m. Mamifer rumegator de padure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurta (Cervus elaphus). ◊ Cerb lopatar = specie de cerb cu coarnele latite in forma de lopeti si cu corpul puternic (Cervus dama). – Lat. cervus.

HARCIOG, harciogi, s. m. Mamifer rozator cu blana frumoasa, pufoasa, roscata-cafenie, cu coada scurta si cu doua pungi de amandoua partile ale gurii, care servesc la transportul proviziilor in galeriile subterane unde hiberneaza; grivan (Cricetus cricetus). – Din magh. horcsog.

MANDRIL, mandrili, s. m. Specie de maimuta din Africa Ecuatoriala, cu coada scurta, cu fata colorata in albastru si rosu si blana maslinie-bruna. (Cynochephalus mormon) – Din fr. mandrill.

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

FRIZA², frize, s. f. Rasa de oi de culoare alba, cu coada scurta, crescuta pentru productia de lapte. – Din germ. Friser.

PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

PLOIER, (1) ploiere, s. n., (2) ploieri, s. m. 1. S. n. (Reg.) Umbrela. 2. S. m. Pasare calatoare, de marimea unei turturele, cu fruntea bombata, cu picioare lungi, lipsite de degetul posterior, cu coada scurta si cu pene variat colorate, care traieste la marginea baltilor (Charadrius apricarius). [Pr.: plo-ier] – Ploaie + suf. -ar.

SIAMEZ, -A, siamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. Persoana care face parte din populatia de baza a Siamului. 2. Adj. Care apartine Siamului sau populatiei lui, privitor la Siam sau la populatia lui. ◊ Frati siamezi sau surori siameze = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite total sau partial intre ele; fig. grup format din doi prieteni nedespartiti. Pisica siameza = specie de pisica originara din Extremul Orient, cu ochii albastri, cu parul cafeniu, scurt, moale, matasos si cu coada scurta. [Pr.: si-a-] – Siam (n. pr.) + suf. -ez.

FARAS, farase, s. n. Obiect casnic in forma de lopata cu coada scurta, in care se aduna cu matura gunoiul, se strange jarul etc. [Var.: foras s. n.] – Din tc. faras.

CIOANCA, cioance, s. f. (Reg.) Lulea cu coada scurta. – Et. nec.

LEMING, lemingi, s. m. Nume dat mai multor genuri de mamifere rozatoare asemanatoare cu harciogul, cu coada scurta si cu blana deasa, bruna-roscata, care traiesc in regiunile nordice (Lemmus); animal care apartine unuia dintre aceste genuri. – Din fr. lemming.

TOPORISCA, toporisti, s. f. Topor cu coada scurta (folosit altadata si ca arma de lupta). – Din bg. toporiska.

TESLA, tesle, s. f. Unealta cu coada scurta, cu tais metalic lat si curbat, folosita de dulgheri, rotari si dogari. – Din sl. tesla.

SCORTAR, (1, 2) scortari, s. m., (3) scortare, s. n. 1. S. m. Pasare migratoare insectivora mica cu gatul alb, cu spinarea cenusie, cu pantecele galben, cu ciocul drept, tare si ascutit si cu coada scurta si retezata (Sitta europaea). 2. S. m. Scortarel. 3. S. n. (Reg.) Covor (taranesc); scoarta. – Scoarta + suf. -ar.

BARDA barzi f. Unealta, constand dintr-un corp de otel cu tais lat si curbat, cu o coada scurta de lemn tare, folosita, mai ales, la cioplitul lemnului; toporisca. [G.-D. barzii] /<ung. bard

BERC bearca (berci, berce) 1) (despre animale) Care are coada scurta sau taiata; cu coada scurta sau fara coada. 2) (despre caciuli) Care nu are varf; fara tugui; turtit; tesit. /Orig. nec.

CATARINIAN ~eni m. 1) la pl. Grup de maimute superioare cu narile apropiate si coada scurta (reprezentanti: cercopitecul, cimpanzeul). 2) Maimuta din acest grup. [Sil. -ni-an] /<fr. catarhiniens

CAPRIOARA ~e f. (diminutiv de la capra) Mamifer erbivor rumegator, de talie mijlocie, cu picioarele subtiri, coada scurta si corpul zvelt. [G.-D. caprioarei; Sil. -pri-oa-] /<lat. capriola

CERB¹ ~i m. Mamifer erbivor rumegator, de talie mare, cu corpul zvelt, cu coarne lungi, ramificate, si cu coada scurta. ~ lopatar. /<lat. cervus

CERVID ~e n. 1) la pl. Familie de mamifere paricopitate rumegatoare, cu coarne (ramificate), cu picioare lungi si cu coada scurta (reprezentanti: cerbul, elanul etc.). 2) Mamifer din aceasta familie. /<fr. cervides

CIMPANZEU ~i m. Maimuta antropoida, de talie medie, cu membrele anterioare lungi, cu blana si pielea de culoare neagra si cu coada scurta. /<fr. chimpanze

FARAS ~e n. Obiect de uz casnic in forma de lopata cu coada scurta, in care se aduna cu matura gunoiul sau cu care se scoate jaraticul. /<turc. faras

HARAPNIC ~ce n. 1) Bici mare impletit din curele sau canepa, cu coada scurta si cu sfichi la capat. 2) Lovitura data cu un astfel de bici. /<pol. harapnik

IEPURE ~i m. Mamifer rozator de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coada scurta si cu picioarele de dinapoi mai lungi decat cele de dinainte (vanat pentru carne si blana). ◊ ~-de-casa iepure domestic, crescut pentru carne si blana. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine alearga dupa doi ~i nu prinde nici unul cel care incearca sa faca concomitent doua lucruri nu reuseste sa faca nici unul. A nu sti de unde sare ~ele a nu sti de unde poate aparea o sansa (in realizarea unui lucru, in rezolvarea unei probleme etc.). A impusca (sau a prinde) doi ~i deodata a infaptui (cu succes) doua actiuni deodata. Cati ~i la biserica nimeni. Umbra-~elui planta erbacee cu tulpina inalta avand frunze inguste, lungi si flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

LINX ~csi m. Mamifer carnivor de talie medie, cu blana galbena-roscata si pete cafenii, cu coada scurta si cu cate un smoc de par in varful urechilor; ras. /<fr., lat. lynx

MANDRIL ~i m. Maimuta de talie mare din familia pavianilor, cu coada scurta si cu blana bruna-maslinie. /<fr. mandrill

PESCAREL ~i m. Pasare cu penaj brun-negricios, avand coada scurta si ridicata in sus, care traieste in apropierea raurilor de munte. ◊ ~ albastru pasare de talia unei vrabii, avand cioc lung, conic, si penaj albastru-verzui stralucitor, care se hraneste cu peste. /pescar + suf. ~el

PITPALAC² ~ci m. Pasare de campie, migratoare, de talie mica, cu coada scurta, avand penaj brun cu dungi albe pe spate, vanata pentru carnea ei gustoasa; prepelita. /Onomat.

PLOIER ~i m. Pasare de balta, migratoare, de talia porumbelului, avand frunte bombata, coada scurta, picioare subtiri si penaj divers colorat. /ploaie + suf. ~ar

PREPELITA ~e f. Pasare de campie, migratoare, de talie mica, cu coada scurta, avand penaj brun cu alb pe spate, vanata pentru carnea ei gustoasa; pitpalac. ◊ A cauta coada ~ei a cauta ceva inexistent. [G.-D. prepelitei] /<bulg., sb. prepelica

RAS² rasi m. Mamifer carnivor, de talie medie, avand blana galbena-roscata cu pete cafenii, cu coada scurta si cu cate un smoc de par in varful urechilor; linx. /<sl. rysi

TESLA ~e f. Unealta de tamplarie cu coada scurta, avand de-a curmezisul o lama metalica curbata, folosita la cioplit. /<sl. tesla

TOPORISCA ~ti f. pop. Topor cu coada scurta si cu taisul lat, folosit la cioplit; barda. /<bulg. toporiska

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus

CATARINIENI s.m.pl. Grup de primate superioare, cu narile apropiate, septul nazal mult ingustat si cu coada scurta, neprehensila, care traiesc in Africa, Asia si unele insule australiene; (la sg.) maimuta din acest grup. [Pl. -ni-eni, sg. catarinian, var. catarine s.n.pl. / < fr. catarhiniens].

cionc¹, cioanca, adj. (reg.) 1. (despre om) fara un brat, ciung, ciolac; fara o ureche, ciul. 2. (despre animale) fara un corn, ciong, ciut, ciutac, melcit; fara coada, ciont, ciunt. 3. (reg.) lulea cu coada scurta, pipa.

ciopartac, -a, adj. (reg.) cu coada scurta, cu coada fara sfichi (smocul de par din varf).

berc (bearca), adj. – Cu coada scurta sau fara coada. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. breche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvint sl. pe care nu il cunoastem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lina creata”, ceh. birka „oaie obisnuita”, pol. bierka „oaie fara coada” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). Dupa Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. berca, s. f. (oaie cu lina creata si scurta); birca, s. f. (oaie cu lina creata); bircaci, s. m. (cioban).

pil¹, piluri, s.n. (reg.) 1. cravasa facuta din nuiele subtiri de salcie impletite. 2. bici cu coada scurta, facut din curele impletite sau din vana de bou; garbaci, biciusca, cravasa, harapnic; lovitura data cu acest bici. 3. pisalog.

pilac, pilace, s.n. (reg.) bici cu coada scurta; pil.

MACAC s.m. Specie de maimuta cu capul turtit si cu coada scurta, care traieste in sud-estul Asiei. [< fr. macaque, cf. port. macaco < cuv. bantu].

SIAMEZ, -A adj. Din Siam, privitor la Siam. ♦ Frati siamezi = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite; (fig.) prieteni nedespartiti; pisica siameza = pisica cu ochi albastri, cu parul cafeniu si matasos si cu coada scurta, originara din Extremul Orient. [Pron. si-a-. / cf. fr. siamois < Siam – Thailanda].

BAZILISC s. n. 1. (mit.) sarpe, fiinta fantastica cu privire ucigatoare. 2. gen de soparla din America Centrala cu limba groasa, capul si gatul scurte, coada lunga, avand pe cap o excrescenta epidermica triunghiulara. 3. tun lung folosit pe galere. (< it. basilisco, gr. basiliskos)

BRAHIOZAUR s. m. dinozaurian fosil cu gatul foarte lung, capul mic, corpul terminat cu o coada scurta si groasa, membrele anterioare fiind mai inalte. (< lat. brachiosaurus)

CATARINIENI s. m. pl. grup de maimute superioare cu septul nazal mult ingustat, narile apropiate si coada scurta, neprehensila. (< fr. catarhiniens)

FRIZA² s. f. rasa de oi de culoare alba cu coada scurta. (< germ. Friser)

MACAC s. m. maimuta din Asia, cu capul turtit si coada scurta. (< fr. macaque, port. macaco)

MANACHIN s. m. pasare mica din padurile Americii tropicale, cu ciocul si coada scurte, amintind de pitigoii nostri. (< fr. mannequin)

MUNTIAC s. m. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii iesiti in afara si coada scurta. (< fr. muntjac)

SERVAL s. m. mic mamifer carnivor nocturn din Africa, cu coada scurta, pentru blana sa roscata impestritata sau reiata. (< fr. serval)

SIAMEZ, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Siam. II. adj. referitor la Siam (Thailanda). ♦ frati ĩ sau surori e = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite; (fig.) prieteni nedespartiti; pisica ~a = rasa de pisici cu ochi albastri, cu parul cafeniu, matasos si coada scurta, originara din Extremul Orient. III. s. f. 1. limba vorbita de siamezi. 2. fotoliu dublu cu spatarele indreptate in sens opus. (< fr. siamois)

C*****E (cuv. malaez.) s. m. Pasare originara din Oceania si Asia de Sud-Est, cu penajul viu colorat, coada scurta, parca retezata, si o creasta mare, e******a.

BARDA, barzi, s. f. Un fel de secure cu taisul lat si coada scurta, intrebuintata mai ales la cioplitul lemnului, altadata si ca arma de lupta. ◊ Expr. A da (sau a zvarli) cu barda in luna = a fi nesocotit. Cioplit din barda (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Magh. bard.

BERC², BEARCA, berci, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurta sau scurtata; fara coada. 2. (Despre caciuli, la f.) Fara varf; tesita.

CERB (lat. cervus) s. m. Mamifer artiodactil, rumegator, din padurile Europei, Asiei, Americii, de talie mare (c. 1,50 m inaltime), cu corpul zvelt, coada scurta si coarne ramificate (Cervus elaphus). ♦ Cerbul carpatin = cea mai mare specie cinegetica dintre mamifere, din fauna Romaniei (c. 1,5 m inaltime; taurul, 250 kg, ciuta, 150 kg), cu blana scurta, cenusie-roscata; traieste in padurile de amestec (fag cu rasinoase); longevitate 18 ani (Cervus elaphus montanus). Cerbul lopatar = specie de c. mediteranean, de c. 1,30 m inaltime, cu blana brun-roscata cu pete alburii vara si coarne latite (Dama dama). Cerbul gigant = gen de mamifer fosil din Cuaternar, cu inaltimea de c. 1,5 m, coarne late, distantate la varfuri pina la 3 m si blana foarte bogata (Cervus megaceros).

IHTIORNIS (‹ fr. {s} ihtio + gr. ornis „pasare”) subst. Gen de pasare fosila, buna zburatoare, asemanatoarea pescarusului (Ichthyornis). Avea oase pneumatice, coada scurta, vertebrele sacrale fuzionate si mai putine decat la pasarile de astazi. Prezenta dintilor pe maxilare, caracterul reptilian sugereaza ca i. ar apartine, de fapt, unui exemplar juvenil al mesosaurienilor. A fost descoperit in depozitele de creta din America de Nord (Kansas), ce apartine Cretacicului superior.

barda f., pl. barde, barzi si berzi (ung. bard, d. vgerm. barta, ngerm. barte, ol. barde, de unde si pol. barta, rut. bardu, bg. sirb. bradva. V. halebarda). Secure timplareasca cu coada scurta si taisu lung. A azvirli cu barda’n Dumnezeu ori in luna, a fi plin de incredere in tine, a fi provocator. (Poate de la un vechi obicei de a stapini atita pamint cit puteai s’arunci cu barda. Cu timpul, cei ce stapineau mai mult pamint pe baza fortei lor se purtau mindru fata de altii, si de aci zicatoarea. [Cojbuc, ziaru Epoca, 25 Dec. 1897]).

URSIDE, familie de mamifere mari din subordinul Fispede, preponderent omnivore, greoaie, cu coada scurta, picioare puternice cu gheare mari, mers plantigrad, urechi mici, rotunjite. Cuprinde diversele specii de urs; este raspandita indeosebi in emisfera nordica, dar are unii reprezentanti si in America de Sud.

IEPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozatoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinti incisivi suplimentari pe falca superioara, cu picioarele dinapoi mai lungi decat cele dinainte si cu coada foarte scurta; animal din acest gen, vanat pentru carnea si blana lui. ◊ Expr. Nu stii de unde sare iepurele = nu poti sa stii de unde iti vine solutionarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.

MANGUSTA, manguste, s. f. Mamifer carnivor din sudul Asiei, cu corpul alungit, suplu, cu bot ascutit, cu labe scurte, cu coada lunga si stufoasa si cu blana cenusie, aspra (Herpestes mungo). – Din fr. mangouste.

SACAL, sacali, s. m. 1. Mamifer carnivor salbatic asemanator cu lupul, dar mai mic decat acesta, cu coada mai scurta si cu botul ascutit, care traieste in nordul Africii, in sudul Asiei si in sudul Europei si se hraneste cu animale mici si cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoana rapace, hrapareata, josnica. – Din fr. chacal.

COTOFANA ~ene f. Pasare cu aripi scurte si coada lunga, cu pene negre pe piept si albe pe aripi, foarte galagioasa si hrapareata. /cf. ucr. kucohvostyp

TURTUREA ~ele f. Pasare migratoare cu penaj cenusiu, asemanatoare cu porumbelul, dar mai mica, cu gatul scurt, cu coada lunga si cu pete negre in jurul gatului. [Art. turtureaua; G.-D. turturelei; Var. turturica] /<lat. turturella

TARCA tarci f. 1) pop. Pasare sedentara, de talie medie, cu aripi scurte si coada lunga, cu penaj alb-negru foarte galagioasa si hrapareata; cotofana. 2) fig. peior. Femeie guraliva. [G.-D. tarcii] /<ung. szarka

TAPIR s.m. Mamifer erbivor care traieste in zona tropicala a Asiei si a Americii, avand nasul prelungit cu o trompa mobila, pielea groasa si neteda si coada foarte scurta. [< fr. tapir, cf. port. tapir < cuv. tupi].

SERVAL (‹ fr.; cuv. port.) s. m. Felina cu blana cafenie-galbuie, cu numeroase pete mici negre dispuse relativ regulat, cap mic, urechi mari, coada relativ scurta (Felis serval). Adultul atinge pana la 1 m lungime. Traieste in Africa (la S de Sahara), indeosebi in savane si in tinuturi muntoase. Se hraneste cu serpi, soparle, mamifere mici, pasari. Sin. pisica-tigru.

CATARINIAN, catarinieni, s. m. (La pl.) Grup de maimute superioare, cu narile apropiate si coada de obicei scurta; (si la sg.) maimuta din acest grup. [Pr.: -ni-an] – Din fr. catarhiniens.

MACAC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimute mici, cu capul turtit si cu coada (de obicei) scurta, care traiesc in sud-estul Asiei (Macacus); animal care apartine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque.

FELIN, -A, felini, -e s. f., adj. 1. S. f. (La pl.), Familie de animale mamifere carnivore, cu corpul zvelt, mladios, gatul scurt, capul rotund, coada lunga, cu gheare, din care fac parte pisica, leul etc.; (si la sg.) animal care face parte din aceasta familie. 2. Adj. Care apartine felinelor (1), privitor la feline. 3. Adj. Fig. Suplu, gratios. Mers felin. – Din fr. felin, lat. felinus.

CARAGATA ~e f. 1) reg. Pasare din familia corvidelor, de talie mica, cu aripi scurte si cu coada lunga, foarte galagioasa si hrapareata; cotofana. 2) fig. Femeie vorbareata. /<ngr. karakaxa

STANCA stanci f. Pasare sedentara, de talia unui porumbel, cu cioc scurt, putin curbat, coada lunga si penaj negru-cenusiu; ceuca. /Din Stanca n. pr.

BAZILISC s.m. 1. Sarpe fabulos despre care se credea ca cu o singura privire provoaca moartea. 2. Gen de soparla cu limba groasa, capul si gatul scurt, cu o coada lunga, avand pe cap o excrescenta epidermica triunghiulara, iar pe spate si pe coada o creasta dintata mobila. [Pl. -lisci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

condur m. (turc. kondura, kundura, d. ngr. kondura [scris kontura], d. kontos, scurt, si ura, coada; bg. kundura, sirb. kondur, rut. kondury). Rar azi. Pantof femeiesc cu calciiu inalt. Conduru doamnei, altingic, coltunas, sultanica, o planta agatatoare cu flori mari galbene rosiatice originare din Peru (tropaeolum majus). V. papuc.

VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop¹.

PRESURA¹, presuri, s. f. Gen de pasari (cantatoare) migratoare, de marimea unei vrabii, cu ciocul scurt si gros, cu coada lunga si bifurcata, cu spatele brun si dungat (Emberiza); pasare care face parte din acest gen. – Et. nec.

CEUCA ~ci f. Pasare de talie mica, cu ciocul scurt, putin curbat, cu coada lunga si cu penaj negru-cenusiu; stanca. [Sil. ceu-ca] /<bulg., sb. tavka

FORFECUTA ~e f. (diminutiv de la foarfece) Pasare de talie mica, cu penaj brun, cu cioc scurt, incovoiat, avand varfurile cozii dispuse ca lamelele unui foarfece; papagal de brazi. /foarfece + suf. ~uta

ULIU ~i m. Pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu ciocul coroiat, cu gheare lungi, curbate, cu aripi late si scurte, rotunjite si cu coada lunga; erete; coroi. /< ung. olyu

SOPARLA, soparle, s. f. Nume dat mai multor specii de reptile din ordinul saurienilor, cu pielea verde-cenusie sau pestrita, cu capul si abdomenul acoperite cu placi cornoase, cu corpul aproape cilindric, sprijinit pe patru picioare scurte, indreptate in afara, cu coada lunga, subtiata spre varf, regenerabila (Lacerta). – Cf. alb. shapi.

CANGUR ~i m. Animal marsupial din Australia, erbivor, avand coada lunga si labele anterioare scurte, care se deplaseaza prin salturi. /<fr. kangourou

cis (case), adj. – Ciung, infirm. Sl. kǫsu „fara coada” (DAR), cf. bg. kas „scurt”.

CANGUR, canguri, s. m. Mamifer erbivor din Australia, cu coada lunga si cu picioarele anterioare scurte, a carui femela are sub pantece o punga unde isi tine puii cand sunt mici (Macropus giganteus). – Din fr. kangourou.

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

1) cis, -a adj. (bg. kus, scurt, d. vsl. konsu, berc, cu coada taiata; sirb. kus, berc. V. cotonog). Est. Ciunt, cotonog: mini [!] cise (VR. 1909, 7-8, 15 si 174). – Si cij (Munt. est).

PAPAGAL ~i m. 1) Pasare exotica de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat, cu penaj divers si viu colorat, care, fiind dresata, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-tiganesc stanca mica; stancuta. ~-de-brazi pasare de talie mica, cu cioc scurt, incovoiat, cu penaj brun, avand varfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuta. A avea ~ a fi bun de gura. 2) fig. Persoana care repeta intocmai spusele cuiva, fara sa le patrunda. 3) fam. Organ al vorbirii; gura. 4) Cleste dintat folosit la montarea sau repararea tevilor. /<ngr. papaghalos, it. pappagallo

SOPARLA ~e f. Reptila de talie mica, cu corpul cilindric acoperit cu solzi, cu coada lunga, regenerabila si cu patru picioare scurte. ◊ ~ verde specie de soparla cu spatele verde si cu coada foarte lunga, care se hraneste cu insecte; guster. Cine a fost muscat de sarpe se teme si de ~ cel care a avut de suferit o data se fereste si de lucruri inofensive. /Cuv. autoht.

BRONTOZAUR (‹ fr. {i}; {s} gr. bronte „tunet” + saura „sopirla”) s. m. Reptila mezozoica din ordinul dinozaurienilor, cu corpul mare (25-30 m), greu (3,5 t), capul foarte mic, coada foarte lunga si membrele anterioare mai scurte decit cele posterioare. Fosila caracteristica pentru Jurasicul superior si Cretacicul inferior din America de Nord (Brontosaurus).

PRESURA ~e f. Pasare migratoare cantatoare, de talie mica, cu cioc scurt si gros, cu aripi bombate si cu coada lunga, bifurcata. /Orig. nec.

DIPODIDE s. n. pl. familie de rozatoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sarit, cu urechi mari si coada lunga, care traiesc in vizuini sapate in teren nisipos, hranindu-se cu tuberculi si radacini. (< fr. dipodides)

TACAITOARE ~ori f. Pasare migratoare insectivora cu penaj cenusiu (pe spate), albicios (pe abdomen) si negru (pe aripi, pe coada si pe partile laterale ale capului), cu ciocul scurt, incovoiat, si cu gheare puternice; berbecel; sfrancioc; lupul-vrabiilor. /a tacai + suf. ~toare

FRAC, fracuri, s. n. Haina barbateasca de ceremonie din stofa neagra, in fata scurta pana la talie, iar in spate terminata cu doua cozi lungi si inguste. – Din fr. frac.

SOIM ~i m. 1) Pasare sedentara rapitoare, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat, cu gheare curbate si ascutite si cu coada lunga in forma de furca, care se hraneste numai cu prada vie. 2) fig. Barbat viteaz si semet. 3) fig. Cal sprinten si aprig. /<ung. solyom

CIUNT, -A, ciunti, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre par) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezata, rupta. [Var.: ciont, cioanta adj.] – Probabil contaminare intre ciot si ciung.

COROI ~ m. pop. Pasare sedentara de prada, de talie medie, cu cioc scurt, incovoiat, cu aripi lungi, cu gheare curbate, ascutite, si cu coada lunga in forma de furca; soim. [Sil. -roi] /<ung. karvaly

SFRANCIOC ~ci m. Pasare migratoare de prada, de talie medie, cu cioc scurt si incovoiat la varf, cu gheare ascutite, puternice, si cu coada lunga; lupul-vrabiilor. /<sb. svratak

SILVIE, silvii, s. f. Nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.

FRAC s.n. Haina barbateasca de ceremonie, scurta in fata pana la talie, neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste. [< fr. frac].

FRAC s. n. haina barbateasca de ceremonie, scurta in fata pana la talie, neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste. (< fr. frac)

BOTROS, botrosi, s. m. Pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Bot + ros.

MITA ~e f. 1) Lana (scurta) tunsa pentru prima data de pe miei. 2) Lana de calitate inferioara (tunsa de pe capul, coada si picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lana care atarna in smocuri. /<lat. agnicius, ~a

BOTROS, botrosi, s. m. Pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii-inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + ros.

codirisca f., pl. ste si sti (d. coada cu term. din bg. toporiska. V. toporiste). coada de bici, varga de care se leaga biciu. – In sud si codariste si coderie: avea un bici cu el, un pil cu coderia scurta (VR. 1911, 10, 5. – Si in Gr. N. 1, 77).

COJOAICA (‹ coaja) s. f. (ORNIT.) Gen de pasari insectivore, cataratoare, raspindite in America de Nord, Eurasia, Australia, Africa tropicala, din ordinul paseriformelor, inrudite cu scortarii, dar cu ciocul subtire, penaj cenusiu-cafeniu avind penele cozii rigide, dispuse etajat, pentru a le servi la catarat. In Romania traiesc doua specii, sedentare, de c. 13 cm, raspindite in aproape toate padurile: c. comuna (Certhia familiaris) si c. cu degete scurte (C. brachydactyla).