ALTORELIEF, altoreliefuri, s. n. Lucrare de sculptura in relief, fata de un fond de care tine sau pe care a fost aplicata. [Pr.: -li-ef] – Din it. alto rilievo (dupa relief).

FRUST, -A, frusti, -ste, adj. (Livr.). 1. (Despre monede si medalii sau despre relieful sculpturilor) Sters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.

basorelief n., pl. uri (fr. bas-relief; it. bassorilievo, s. basso, jos, si rilievo, relief). sculptura putin ridicata pe un fond neted.

ALTOrelief n. sculptura cu relieful puternic iesit in afara. /<it. alto-relievo

STELA ~e f. Monument comemorativ, in forma de mica coloana sau pilastru, construit dintr-un bloc monolit de piatra, de obicei cu sculpturi in relief. /<lat. stella, fr. stele

ANAGLIF s.n. 1. sculptura in relief sau in basorelief. 2. (Mat.) Desen al unui corp geometric executat in doua culori (rosu si albastru), privit cu ajutorul unor ochelari, care, la randul lor, avand si ei un vizor colorat in rosu si altul in albastru, dau imaginea unui corp in relief. ◊ (Fiz.) Procedeul anaglifelor = procedeu stereoscopic prin care se obtine imaginea in relief a unui obiect, folosindu-se ochelari cu sticle de culori diferite, complementare. [Var. anaglifa s.f. / < fr. anaglyphe, cf. gr. anaglyphos].

ALTOrelief s. n. lucrare de sculptura cu relief puternic iesit in afara. (dupa it. alto relievo)

anaglifa f., pl. e (vgr. anaglyphe, d. glypho, sculptez, gravez). sculptura in relief.

GRISAI, grisaiuri, s. n. Pictura monocroma (de obicei in tonuri de gri), care da impresia reliefului si a sculpturii; camaieu (1). [Pr.: grizai] – Din fr. grisaille.

ANAGLIFA, anaglife, s. f. 1. Lucrare de sculptura in (baso)relief realizat prin cizelura. 2. Procedeu pe baza caruia se obtine imaginea in relief a unui obiect fotografiat. – Din fr. anaglyphe.

BASOrelief ~uri n. Lucrare de sculptura, executata in relief pe un fond cu care face corp comun. [Sil. -li-ef] /<it. bassorilievo, fr. bas-relief

ALTOrelief s.n. Lucrare de sculptura al carei relief este puternic iesit in afara, fara a se desprinde insa de fondul pe care sta. [Dupa it. alto relievo, fr. haut-relief].

BASOrelief s.n. sculptura scoasa in relief fata de un fond cu care face corp comun. [Pl. -furi, var. basoreliev, basrelief s.n. / cf. it. basso-rilievo, fr. bas-relief].

ANAGLIFA s. f. 1. sculptura in (baso)relief. 2. procedeu stereoscopic prin care se obtin imagini in relief. 3. desen al unui corp geometric in doua culori (rosu si albastru) care, cu ochelari speciali, da imaginea unui corp in relief. (< fr. anaglyphe)

ANAGLIFA, anaglife, s. f. Lucrare de sculptura in (baso)relief. ◊ Procedeul anaglifelor = procedeu pe baza caruia se obtine imaginea in relief a unui obiect fotografiat. – Fr. anaglyphe (lat. lit. anaglyphus).

MODELEU, modelee, s. n. relief sau impresie de relief redate intr-o sculptura sau intr-o pictura. – Din fr. modele.

GRISAI ~iuri n. Pictura monocroma, de obicei in culoare gri, care creeaza impresia unui relief sau a unei sculpturi. /<fr. grisaille

MODELEU ~e n. relief al formelor in sculptura si pictura. /<fr. modele

RONDE-BOSSE s.n. Lucrare de sculptura executata complet in relief, nemaifacand astfel corp comun cu fondul. [Pron. rond-bos. / < fr. ronde-bosse].

MODELEU s.n. relief al formelor in sculptura si pictura. [< fr. modele].

MODELARE s. f. 1. actiunea de a modela. 2. metoda in stiinta si tehnica constand in reproducerea schematica a unui obiect sau sistem sub forma unui sistem similar sau analog. ◊ (mat.) reprezentare a unei relatii prin simbolism matematic. ◊ construire de modele. 3. reproducere in relief a formelor in sculptura; modelaj. (< modela)

RONDE-BOSSE ROND-BOS/ s. n. lucrare de sculptura executata complet in relief, nemaifacand astfel corp comun cu fondul. (< fr. ronde-bosse)

BASOrelief, basoreliefuri, s. n. Lucrare de sculptura cu figuri scoase in relief pe un fond cu care fac corp comun. [Pr.: -li-ef. - Var.: (inv.) basoreliev, (neobisnuit) basrelief s. n.] – Din it. bassorilievo, fr. bas-relief.

basorelief (basoreliefuri), s. n. – Sculpturi cu figuri scoase in relief. Combinatie a it. bassorilievo cu fr. bas-relief.

BASOrelief s. n. sculptura in care figurile ies in relief pe un fond scund. (< it. bassorilievo, fr. bas-relief)

BASOrelief, basoreliefuri, s. n. Lucrare de sculptura in care figurile ies in relief pe un fond cu care fac corp comun. [Pr.: -li-ef. – Var.: (inv.) basoreliev, (neobisnuit) basrelief s. n.] – It. bassorilievo (fr. basrelief).

STATUIE s.f. sculptura care reprezinta in intregime si in plin relief o fiinta, figuri alegorice etc. [Pl. statui, gen. -iei, var. statua s.f. / < fr. statue, it., lat. statua].

MESOPOTAMIAN, -A adj. care apartine Mesopotamiei. ♦ arta ~a = arta dezvoltata in Mesopotamia, caracterizata, in arhitectura, prin zigurate, prin pereti decorati cu ceramica smaltuita policrom, cu picturi murale si cu basoreliefuri, iar in sculptura prin admirabile statui, portrete, tauri inaripati si reliefuri cu scene de vanatoare. (< fr. mesopotamien)

STATUIE s. f. sculptura care reprezinta in intregime si in plin relief o fiinta, figuri alegorice etc. (< fr. statue, lat. statua)

relief reliefuri n. 1) Forma a suprafetei terestre fata de un plan de referinta. 2) Proeminenta care se evidentiaza pe un plan. ◊ In relief iesit in afara dintr-un plan. A scoate in relief a scoate in evidenta; a sublinia; a accentua. 3) sculptura ale carei forme ies putin in afara pe un fond cu care fac corp comun; basorelief. [Sil. -li-ef] /<fr. relief

MODELEU s. n. relief mai mult sau mai putin pronuntat al formelor in sculptura, pictura sau desen. (< fr. modele)

CAMEE, camee, s. f. 1. Piatra dura (cu multe straturi divers colorate), sculptata in relief cu o figura sau cu un motiv decorativ, folosita ca podoaba. 2. sculptura monocroma imitand o camee (1). – Din fr. camee.

relief s.n. 1. Ridicatura, proeminenta (a unui obiect, a unui plan etc.). ♦ Figura, motiv etc. care se desprinde de pe fundul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor in pictura si grafica. ♦ A scoate in relief = a scoate in evidenta, a sublinia, a reliefa. ♦ Forma, contur. ♦ (Fig.) Forta, evidentiere, stralucire. 2. Conformatia pamantului privita sub raportul inaltimilor. [Pron. -li-ef, pl. -furi, -fe. / < fr. relief, germ. relief].

relief, reliefuri, s. n. 1. Configuratie a suprafetei terestre constituita din totalitatea neregularitatilor de forme pozitive sau negative considerate fata de un plan de referinta general sau local. 2. Ridicatura, proeminenta pe o suprafata. ◊ Loc. adj. In relief = cu trei dimensiuni, iesit in afara dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate in relief = a scoate in evidenta, a pune in lumina, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; forta, stralucire. 3. sculptura fixata pe o suprafata plana. – V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

ROSTRAL, -A, rostrali, -e, adj. (Despre elemente de arhitectura sau despre obiecte de arta) Care are forma unei nave antice sau care este decorat cu sculpturi reprezentand prore de corabii. ◊ Coloana rostrala = coloana ornata cu prore sculptate in relief in piatra, simbolizand victoriile navale. – Din fr. rostral, lat. rostralis.

BEHISTUN, oras antic in N Iranului, in masivul Zagros din prov. Luristan. Celebru prin reliefurile sapate in stinca din ordinul regelui persan Darius I (516 i. Hr.), care glorificau victoria asupra uzurpatorului Guamatā. Sculpturile sint insotite de inscriptii cuneiforme in trei lb.: persana, babiloneana si elamita.

relief s. n. 1. ridicatura, proeminenta (a unui obiect, a unui plan etc.). ◊ figura, motiv etc. care se desprinde de pe fondul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor in pictura si grafica. ♦ a scoate in ~ = a reliefa. ◊ forma, contur. ◊ (fig.) forta, evidentiere, stralucire. 2. conformatie a pamantului, sub raportul inaltimilor. (< fr. relief)

PLASTICA s.f. 1. Tehnica executarii obiectelor (de arta) prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; tehnica sculpturii. ♦ Totalitatea lucrarilor de arta plastica. 2. Partea din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. [Gen. -cii. / < fr. plastique, cf. it., lat. plastica, gr. plastike < plassein – a modela].

GALERIE s.f. 1. Forma de relief carstic reprezentata printr-o cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ♦ Excavatie miniera (in forma de tunel) executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. Canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidroelectrice. 3. Muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 4. Ultimul balcon (cel mai de sus) al salilor de spectacol. ♦ (Fam.) Spectatorii care stau la galerie; (p. ext.) publicul care participa la un meci, la un spectacol. ◊ A face galerie = a manifesta zgomotos la un spectacol. 5. Platforma de dimensiuni mici aflata la prora sau la pupa unei nave. [Gen. -iei. / cf. fr. galerie, lat. galeria, germ. Galerie].

PLASTIC², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)