PATENTA, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care il are un inventator de a pune in fabricatie si in vanzare produsul inventiei sale; act, diploma prin care se acorda acest drept; brevet de inventie. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovada. ◊ Patenta de sanatate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adevereste starea sanitara buna a echipajului. Patenta consulara = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o actiune comerciala. 2. (Inv.) Impozit anual platit de negustori si de liberii-profesionisti; act prin care se confirma plata acestui impozit si dreptul de exercitare a comertului sau a profesiunii libere. [Var.: patent s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

acreditare, acreditari, s. f. Actiunea de a acredita. ◊ Scrisori de acreditare = documente prin care se atesta imputernicirea unui reprezentant diplomatic. – V. acredita.

acreditare ~ari f. v. A ACREDITA. ◊ scrisoare de ~ document oficial prin care se confirma imputernicirea unui agent diplomatic de a reprezenta un stat in relatiile cu alt stat. /v. a acredita

acreditare s.f. Actiunea de a acredita. ◊ Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirma calitatea unui reprezentant plenipotentiar. [< acredita].

acreditare s. f. actiunea de a acredita. ♦ scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirma calitatea unui reprezentant diplomatic. (< acredita)

acreditare, acreditari, s. f. Actiunea de a acredita. ♢ Scrisori de acreditare = documente diplomatice prin care se confirma calitatea unui reprezentant plenipotentiar.

acreditare f. Actiunea de a acredita. scrisoare de acreditare, pin [!] care se anunta ca cel ce o prezenta [!] merita incredere.

SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Inv.) Hartie scrisa, document, act. ◊ scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.

acreditiv, -a adj. (d. acreditez). Com. Care-ti deschide un credit: scrisoare acreditiva. S. n., pl. e (germ. akkreditiv). scrisoare pe baza careia poti lua de la o persoana ori institutiune bani in numele celui care a iscalit scrisoarea.