Rezultate din textul definițiilor
AUTOGRAF, -A, autografi, -e, adj., s. n. (Text, semnatura, document etc.) scris de mana autorului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autographe.
MANUSCRIS, -A, manuscrisi, -se, s. n., adj. 1. S. n. Text scris de mana sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. si adv. In manuscris = (inca) netiparit. 2. Adj. (Despre texte, lucrari) Scris cu mana sau, p. ext., dactilografiat. [Var.: (inv.) manuscript s. n.] – Din lat. manuscriptus (dupa scris).
OLOGRAF, -A, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris in intregime de mana persoanei care lasa o mostenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mana autorului; autograf. – Din fr. olographe.
LISTA, liste, s. f. Foaie, document, act (scris de mana sau tiparit) care contine o enumerare de persoane, fiinte, obiecte, date etc.; insirare, intr-o anumita ordine, a unor nume de persoane sau de obiecte, a unor date etc. ◊ Lista de bucate sau (rar) de mancare = foaie pe care sunt inscrise mancarurile si bauturile care se servesc intr-un local de consum. ♦ Lista civila = suma pe care o poate cheltui anual din fondurile statului o familie monarhica sau seful statului pentru nevoile personale. ♦ Fig. Enumerare orala. – Din fr. liste.
LISTA ~e f. Foaie, document, act (scris de mana sau tiparit) care contine o enumerare de nume, de obiecte, de date etc. ~e electorale. ◊ ~ de bucate meniu. [G.-D. listei] /<fr. liste
MANUSCRIS1 ~sa (~si, ~se) Care este scris de mana. /<lat. manuscriptus
MANUSCRIS, -A adj., s.n. (Opera, lucrare, text) scris de mana (azi si dactilografiat); netiparit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mana, scribere – a scrie, dupa scris].
MANUSCRIS, -A adj., s. n. (text) scris de mana (azi si dactilografiat). (< fr. manuscrit, lat. manu-scriptus)
RUGBI s. f. Joc sportiv desfasurat intre doua echipe a cate 15 jucatori, pe un teren de forma dreptunghiulara, avand ca obiect de joc o minge ovala pe care jucatorii o pot folosi, in egala masura, cu piciorul sau cu mana. [scris si: rugby] – Din engl., fr. rugby.
CITET, -EATA, citeti, -e, adj. (Despre scrisul de mana, texte, manuscrise) Care se poate citi usor; deslusit, lizibil. – Citi + suf. -et.
ANTIGRAF s. n. (Livr.) Copie scrisa de mana de pe un original. – Din lat. antigraphum.
TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele doua coperte ale unei carti; scoarta. 2. (Inv.) Carte scrisa de mana, care se folosea ca abecedar. – Ngr. tetradion.
TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele doua coperte ale unei carti; scoarta. 2. (Inv.) Carte scrisa de mana care se folosea ca abecedar. [Var.: trataj s. n.] – Cf. ngr. tetradhion.
CURSIV, -A, cursivi, -e, adj. 1. (Despre scriere sau vorbire; adesea adverbial) Curgator, usor, fluent. 2. (Despre caractere de tipar) Care imita scrisul de mana, aplecat spre dreapta; italic. ♦ (Substantivat, f.) Text tiparit cu caractere de tipar cursive. – Din fr. cursif, lat. cursivus.
AUTOGRAF ~a (~i, ~e) si substantival (despre semnaturi sau texte) Care este scris cu mana autorului. [Sil. a-u-to-graf] /<fr. autographe, it. autografa
CURSIV1 ~e n. Text cules cu litere aplecate spre dreapta, imitand scrisul de mana. /<fr. cursif, lat. cursivus
MANUscris2 ~e n. Lucrare scrisa de mana (sau dactilografiata). /<lat. manuscriptus
DICTANDO s.n. invar. scriere cursiva (dupa dictare). ◊ Caiet de dictando = caiet liniat pentru scriere cu mana. [< germ. Diktando, cf. lat. dictando].
CURSIV, -A adj. 1. (Despre vorbire sau scriere) Curgator, fluent, usor. 2. (Despre caractere de litera) Aplecat catre dreapta; care imita scrisul de mana; italic. [< fr. cursif].
CURSIV, -A I. adj. (despre vorbire, scriere) curgator, fluent, usor. II. adj., s. f. (caracter de litera tipografica) inclinat spre dreapta, imitand scrisul de mana; italic. III. s. n. material publicistic de proportii reduse, scris fluent si cules cu astfel de caractere. (< fr. cursif, lat. cursivus)
DICTANDO s. n. inv. scriere cursiva (dupa dictare). ♦ caiet de ~ = caiet liniat pentru scriere de mana. (< germ. diktando)
SCRIPTOR I. s. m. 1. scrib care (tran)scrie. 2. scriitor, autor. 3. functionar in cancelaria Vaticanului care scrie bule papale. 4. cel care, cu mana sa, scrie un text. II. s. n. aparat inregistrator. (< germ. Skriptor, lat. scriptor)
MANE, TEKEL, FARES (lat.) numarat, cantarit, impartit – Daniel, 5, 25. „Mene, mene, techel, ufarsin”. Profetie pe care degetele unei maini au scris-o pe peretii salii de ospat a lui Belsazzar, regele caldeilor, pe cand Cirus se afla la portile Babilonului. A fost talmacita de prorocul Daniel astfel: mene, zilele lui Belsazzar sunt numarate, techel, el cantareste mai putin in balanta, ufarsin, regatul lui a fost impartit intre mezi si persi. In sens larg, avertisment impotriva unui pericol grav si iminent.
SEMNATURA, semnaturi, s. f. Numele unei persoane scris de propria mana sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscalitura. – Semna + suf. -atura.
TRIMITE vb. 1. (inv. si pop.) a mana. (L-am trimis la cumparaturi.) 2. v. porni. 3. v. expedia. 4. a adresa, a expedia, a scrie, (reg.) a mana. (Cui i-ai trimis scrisoarea?) 5. v. inainta. (A trimite o cerere unei institutii.)
SEMNATURA ~i f. Nume al unei persoane scris cu propria mana (sub textul unui act, al unei scrisori etc.) pentru a confirma exactitatea celor relatate sau pentru a-si asuma o anumita responsabilitate; iscalitura. /a semna + suf. ~atura
AUTOGRAF, -A adj., s.n. (Semnatura, document, text etc.) scris chiar de mana autorului. [Cf. fr. autographe, it. autografo < lat. autographus, gr. autographos < autos – insusi, graphein – a scrie].
CHIROGRAFIE s.f. Studiul liniilor si semnelor palmare si digitale ale mainii. [< fr. chirographie, cf. gr. cheir – mana, graphein – a scrie].
AUTOGRAF2, -A adj., s. n. (semnatura, document, text) scris chiar de mana autorului. (< fr. autographe)
AUTOGRAFIA vb. tr. 1. a scrie cu propria mana. 2. a reproduce prin autografie. (< germ. autographieren)
AUTOGRAF, -A, autografi, -e, adj. (Despre un text, o semnatura etc.; adesea substantivat, n.) scris de propria mana a autorului. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autographe (< gr.).
OLOGRAF ~a (~i, ~e) (despre testamente, acte, scrisori etc.) Care este scris in intregime de mana autorului si semnat de el insusi. /<fr. olographe
A SEMNA ~ez 1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etc.) A adeveri prin iscalitura; a iscali. 2. intranz. A-si scrie numele cu propria mana sub text; a-si pune iscalitura pe un act oficial; a iscali. /Din semn
OLOGRAFIE s.f. Act scris in intregime de mana autorului sau. [Gen. -iei. / < fr. olographie].
OLOGRAF, -A adj. (Despre manuscrise, testamente) scris in intregime de mana autorului; (p. ext.) autograf. [< fr. olographe, cf. gr. holos – intreg, graphein – a scrie].
OLOGRAF, -A adj. (despre manuscrise, testamente) scris in intregime de mana autorului. (< fr. olographe)
STANGACI, -CE, stangaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucreaza, scrie etc. mai bine cu mana stanga decat cu cea dreapta. 2. Fig. Lipsit de indemanare, de abilitate; lipsit de siguranta, de suplete in miscari, in exprimare, in gandire. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care arata, tradeaza stangacie. – Stang + suf. -aci.
EXPEDIA vb. 1. a trimite, (reg.) a mana, (inv.) a porni, (grecism inv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 2. a adresa, a scrie, a trimite, (reg.) a mana. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) 3. v. inainta.
KAMA (KAMADEVA) (in mitologia vedica), zeul dragostei, personificarea dorintei si a desfatarii. Atributele sale fundamentale sunt simbolizate prin cele doua sotii: Prῑti sau Māyāvatῑ (Iubirea, Prietenia) si Rati (Voluptatea). Reprezentat ca un adolescent frumos, calarind un papagal si insotit de alaiul fecioarelor ceresti; inarmat cu un arc cu sageata din flori. Sub egida lui ar fi fost scrise in Antichitate tratatele „Kāmasūtra” si „Kāmatāntra” despre arta sau stiinta dragostei. Potrivit legendei, a fost transformat in cenusa de Siva devenind astfel acorporal.
mana vb. v. adresa, alunga, departa, expedia, goni, izgoni, indeparta, scoate, scrie, tari, trimite.
TELEAUTOGRAF, teleautografe, s. n. Instalatie cu ajutorul careia miscarile unui creion condus cu mana in punctul de emisiune se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicatie, unei unelte de scris aflate in punctul de receptie. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. teleautographe, germ. Teleautograph.
RUGBI s.n. Joc sportiv care se practica cu o minge ovala, manuita in egala masura cu picioarele si cu mainile intre doua echipe de cate 15 jucatori, timp de 80 de minute, in doua reprize. [Pron. rui-, scris si rugby, / < fr., engl. rugby].
sting (-ga), adj. – In partea unde se afla inima. – Mr. (a)stinga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mina stinga” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. stenk. – Der. stingaci, adj. (care scrie sau lucreaza cu mina stinga; greoi, neindeminatic); stingacie, s. f. (calitatea de a fi stingaci; neindeminare).
LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab
CLAPA, clape, s. f. 1. Fiecare dintre dispozitivele instrumentelor muzicale de suflat, care servesc la inchiderea sau la deschiderea unor orificii prin care trece curentul de aer ce produce sunetele; fiecare dintre elementele mobile ale claviaturii unui pian, unei o**i etc. care prin apasarea cu degetele, declanseaza mecanismul de producere a sunetelor. ♦ Mic disc in mecanismul masinilor de scris si al unor masini de calculat, fixat la capatul unei parghii articulate si care prin apasare, face sa se imprime litera sau cifra insemnata pe el. ♦ Orice parte terminala a unui sistem tehnic de actionare care, prin manevrare (cu mana), efectueaza o anumita operatie. 2. Placa articulata care serveste la inchiderea sau la deschiderea unui orificiu. 3. Bucata de stofa care acopera deschizatura buzunarului unei haine. ♦ Fiecare dintre cele doua bucati de stofa sau de blana mobile, atasate lateral la unele caciuli, pentru a proteja urechile contra frigului. 4. (Rar) Capac. ◊ Expr. (Fam.) A trage (cuiva) clapa = a insela, a pacali (pe cineva). – Din germ. Klappe.
CRETA (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-galbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluste, corali sau ca produs al unor reactii chimice intre sarurile din apa marii. Contine exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizeaza in ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucata din aceasta materie (uneori amestecata cu substante colorante) in forma de betisor sau creion, care se utilizeaza pentru a scrie pe tabla sau pe alte corpuri de culoare inchisa.
BIROU, birouri, s. n. 1. Masa de scris (cu sertare si compartimente pentru hartii, acte etc.) 2. Local, parte dintr-un local sau incapere in care lucreaza o persoana sau un serviciu. ◊ Expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fara a cunoaste realitatile, birocratic. 3. Organul executiv si conducatorul activitatii curente a unei organizatii de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizatii de mase. ◊ Birou politic = organ al Comitetului Central al unui partid comunist sau muncitoresc, care conduce munca politica si organizatorica a partidului intre doua adunari plenare ale Comitetului Central. ♦ Grup de persoane alese de o adunare constituita ca sa-i organizeze lucrarile si sa asigure buna lor desfasurare. – Din fr. bureau, rus. biuro.
