OBLOMOVISM s.n. Atitudine de apatie, spirit de stagnare. [< Oblomov – eroul romanului scriitorului rus I. A. Goncearov + -ism, dupa rus. oblomovscina].

ADAM, Ioan (1875-1911, n. Vaslui), scriitor roman. Proza semanatorista idealizind satul („Flori de cimp”, „Ratacire”, „Sibaris”). Un memorial („Constanta pitoreasca”).

ADAMESTEANU 1. Ion A. (1911-1976, n. Toporu, jud. Teleorman), medic veterinar roman. Prof. univ. la Bucuresti si Cluj. Unul dintre creatorii scolii romanesti de patologie medicala veterinara. A descris pentru prima oara o serie de zoonoze (stachybotriotoxicoza, anemia infectioasa a calului, micoplasmoza aviara). 2. Dinu A. (n. 1913 Toporu, jud. Teleorman -d. 2004 Policoro, Italia), arheolog italian de origine romana. Frate cu A. (1). Studii privind colonizarea greaca din S Italiei si Sicilia, rezultate in urma cercetarilor arheologice de la Gela, Metapont, Heracleea si a utilizarii aerofotoarheologiei („Civilizatii antice in Italia meridionala”). 3. Gabriela A. (n. 1942, Pitesti), scriitoare romana. Nepoata lui A. (1 si 2). romane („Drumul egal al fiecarei zile”, „Dimineata pierduta”) si povestiri („Daruieste-ti o zi de vacanta”) de observatie socio-psihologica, redind limbajul autentic al diverselor medii umane.

ALMAS, Dumitru (1908-1995, n. Negresti, jud. Neamt), istoric si scriitor roman. Prov. univ. la Bucuresti. Lucrari privind Revolutia Franceza si Razboiul Civil din S.U.A. („Caderea Bastilie”, „Nord contra Sud”). romane istorice.

ANGHEL, Dimitrie (1872-1914, n. Turnu Severin), scriitor roman. Poet simbolist, cintaret al florilor si al peisajului marin („In gradina”, „Fantazii”); proze lirice, metaforice si fanteziste („Fantome”, „Oglinda fermecata”). In colab. cu St. O. Iosif, versuri umorist-satirice („Caleidoscopul lui A. Mirea”), lucrari dramatice („Legenda funigeilor”, „Cometa”). Traduceri.

ARCHIP, Ticu Sevastia (1891-1965, n. Tirgoviste), scriitoare romana. Nuvele de analiza psihologica si sugestie („Colectionarul de pietre pretioase”, „Aventura”) si o trilogie („Soarele negru”) ramasa la primele doua volume; piese de teatru.

ARISTIA, Constantin (Costache) (c. 1800-1880, n. Bucuresti), actor si scriitor roman. Membru fondator al Societatii Filarmonice. A tradus din Homer si Alfieri.

ASACHI 1. Gheorghe A. (1788-1869, n. Herta), om de cultura si scriitor roman. Studii de astronomie, arheologie, epigrafie, poetica, pictura la Lvov, Viena si Roma. Intemeietor al invatamintului (Academia Mihaileana, 1835), al presei („Albina romaneasca”, 1929) si al teatrului romanesc (in 1816) in Moldova. A scris sonete (in maniera petrarchista), fabule, balade, poeme fantastice („Turnul lui But”), influentate de clasicism si de preromantism, drame si nuvele istorice, prelucrari. Picturi cu subiect istoric. 2. Dimitrie A. (1820-1868), matematician roman. Fiul lui A. (1.) Autorul primei lucrari originale romanesti de matematica („Asupra inversarii seriilor”) si al primului tratat romanesc de topografie. 3. Alexandru A. (1828-1868), grafician roman. Fiul lui A. (1). A ilustrat cu litografii, naive ca factura, dar insufletite de sentimente patriotice, nuvelele istorice ale tatalui sau. 4. Ermiona A. (1821-1900, n. Viena), traducatoare romana. Fiica lui A. (1), sotia lui Edgar Quinet. Stabilita la Paris. Cronici muzicale, memorialistica („Memoires d’exil”), traduceri, corespondenta (cu. V. Hugo).

BACALBASA 1. Constantin B. (1856-1935, n. Bucuresti), ziarist roman. Fondator al mai multor publicatii periodice. A colaborat la ziarele „Adevarul”, „Dimineata” si „Universul”. Evocari pitoresti („Bucurestii de altadata”). 2. Anton C. B. (1865-1899, n. Braila), publicist si scriitor roman. Frate cu B. (1). Impreuna cu I. L. Caragiale a editat prima serie (1893) a revistei umoristice „Moftul roman”. Proza satirica la adresa vietii cazone („Mos Teaca”, „Din viata militara”).

BACONSKI, A(natol) E. (1925-1977, n. Cofe, Basarabia), scriitor roman. Lirica existentiala, reflexiva si elegiaca („Fluxul memoriei”, „Cadavre in vid”, „Corabia lui Sebastian”), tinzind programatic spre demetaforizare; proza lirica-fantastica („Echinoxul nebunilor”), un roman parabolic („Biserica Neagra”). Eseuri, note de calatorie („Meridiane”, „Remember”). Traduceri („Panorama poeziei universale contemporane”).

BALTAG, Cezar (1939-1997, n. Malinesti, Basarabia), scriitor roman. Poezie a devenirii si initierii, construita prin absorbirea si retrairea marilor simboluri si mituri universale si pe o experienta de cunoastere si soteriologie crestina („Rasfringeri”, „Madona din dud”, „Unicorn in oglinda”, „Dialog la mal”, „Euridice si umbra”). Eseuri; traduceri din Mircea Eliade si C.G. Jung.

BARAC, Ioan (1776/1777-1848, n. sat. Alamor, jud. Sibiu), scriitor roman. Basmul alegoric in versuri „Istoria despre Arghir cel frumos si despre Elena cea frumoasa” (adaptare); traduceri si prelucrari de romane populare („Halima”).

BATZARIA, N(icolae) (1874-1952, n. Krusevo, Macedonia), scriitor roman. Director la „Dimineata copiilor” si „Universul copiilor”, in care a semnat cu pseud. Mos Nae. Literatura pentru copii (seria „Haplea”. „Lir si Tirbisir”). Schite si nuvele („Spovedanii de cadina”).

BAIESU, Ion (pseud. lui Ion Mihalache) (1933-1992, n. sat Baiesti, jud. Buzau), scriitor roman. Debut cu schite, povestiri si reportaje minate de clisee („Noaptea cu dragoste”, „Sufereau impreuna”). Proza satirica („Iubirea este un lucru foarte mare”, „Pompierul si opera”). Comedii, unele in tonalitate ebsurda („Iertarea”, „Presul”), un roman („Balanta”), scenarii.

BALACESCU, Costache (1800-1880, n. Bucuresti), scriitor roman. Fabule, satire („Fa-ma, tata, sa-ti seman”) si comedii de moravuri, epigrame, traduceri, localizari.

BANULESCU, Stefan (1929-1998, n. Facaeni, jud. Ialomita), scriitor roman. Proza de atmosfera, cu elemente fantastice, evocind o umanitate proiectata pe fundal mitic, caracterizata prin rafinamentul compozitiei („Iarna barbatilor”, „Cartea milionarului”); versuri incantatorii cu accente folclorice („Cintece de cimpie”); eseuri („Scrisori provinciale”); reportaje.

BENADOR, Ury (1895-1961, n. Miliseutu de Sus, azi Mihaileni, jud. Botosani), scriitor roman. romane evocind mediul evreiesc sub aspect pitoresc si documentar („Ghetto veac XX”) sau de analiza psihologica („Gablonz magazin universal”).

BESLEAGA, Vladimir (n. 1931, Malaesti, Basarabia), scriitor roman. Povestiri pentru copii („Vacanta mea”), romane psihologice („Zbor frint”) sau de inspiratie rurala, nu lipsite de substrat etic („Acasa”). Eseuri, traduceri, puiblicistica.

BIBERI, Ion (1904-1990, n. Turnu Severin), medic si scriitor roman. romane si nuvele („Oameni in ceata”, „Proces”), eseistica literara („Studii asupra literaturii contemporane”, „Poezia, mod de existenta”), traduceri.

BLANDIANA, Ana (pseud. Otiliei Coman) (n. 1942, Timisoara), scriitoare romana. Lirica a unei luciditati interogative („Octombrie, noiembrie, decembrie”, „Somnul din somn”, „Arhitectura valurilor”), proza („Proiecte de trecut”), eseuri („Calitatea de martor”, „Coridoare de oglinzi”), versuri pentru copii („Intimplari din gradina mea”), publicistica. Premiul Herder (1982).

BLECHER, M. (1909-1938, n. Botosani), scriitor roman. Versuri moderniste („Corp transcendent”), proza kafkiana de analiza a starilor subiective abisale („Vizuina luminata”, „Intimplari in irealitatea imediata”, „Inimi cicatrizante”).

BODNARESCU, Samson (1840-1902, n. sat Voitinel, jud. Suceava), scriitor roman. A facut parte din Junimea. Meditatii filozofice, epigrame („Din scrierile lui S. Bodnarescu”); drame („Lapusneanu-Voda”), nuvele romantice.

BONCIU H. (1893-1950, n. Iasi), scriitor roman. Poezie („Lada cu naluci”, „Eu si Orientul”), si proza („Bagaj”, „Pensiunea doamnei Pipersberg”) de factura expresionista.

BRAD, Ion (n. 1929, sat Panade, jud. Alba), scriitor roman. Lirica militant-patriotica, marturisind adeziunea la prefacerile socialismului („Cu sufletul deschis”, „Orga de mesteceni”) sau de rezonanta neoclasica („Ecce tempus”). Proza inspirata de lumea satului transilvan („Descoperirea familiei”).

BUCOV, Emilian (1909-1984, n. Chilia Noua, Basarabia), scriitor roman. Versuri militante („Scara fara trepte”), pe subiecte civice sau romantice, dedicate meleagurilor natale („Te vad Moldova!”), poeme, romane („Magistrala”), literatura pentru copii, traduceri.

BUJOR, Paul (1862-1952, n. Beresti), biolog si scriitor roman. Acad. (1948), prof. univ. la Iasi, Codirector al „Vietii romanesti”. Studii de anatomie comparata, hidrobiologie si biologie experimentala. Creator, alaturi de Gr. Antipa, al scolii romanesti de hidrobiologie. Schite si nuvele inspirate din viata taranimii („Mi-a cintat cucu-n fata”).

BUJOREANU, Ioan M. (1834-1899, n. Bucuresti), scriitor roman. Comedii de moravuri si piese comice, unele adaptari sau traduceri („Teatru”). romanul „Mistere din Bucuresti” urmeaza schema la moda a genului.

BUSUIOC, Aurel (n. 1928, sat Cobilca, Basarabia), scriitor roman. Lirica confesiva sau sentimentala („In alb si negru”), romane de observatie etico-morala („Singur in fata dragostei”), cu accente ironic-romantice („Unchiul din Paris”). Literatura pentru copii, piese de teatru, traduceri.

CAMILAR, Eusebiu (1910-1965, n. Udesti, jud. Suceava), scriitor roman. M. coresp. al Acad. (1955). Proza de viziune stranie, fantastica despre sat („Avizuha”) si razboi („Cordun”, „Prapadul Solobodei”, „Negura”); evocari istorice. Traduceri.

CANCICOV 1. Mircea C. (1884-1959, n. Bacau), economist si om politic roman. Fruntas al Partidului National-Liberal. A sustinut regimul monarhist autoritar al lui Carol II. De mai multe ori min. A actionat pentru dezvoltarea industriei nationale. M. de onoare al Acad. (1937). 2. Georgeta C. (1899-1984, n. sat Poeni, azi Godinesti, jud. Bacau), scriitoare romana. Sotia lui C. (1). Schite descriind dintr-o perspectiva etnologica, pitoresc-comica universul rural si oamenii sai („Poeni”, „Dealul perjilor”); nuvele si romane („Amurg”, „Indragostitele”).

CATO CEL BATRAN (Marcus Porcius Cato Maior) (234-149 i. Hr.), om politic si scriitor roman. Consul (195 i. Hr.) si cenzor (184 i. Hr.), de o severitate ramasa proverbiala. A cerut cu insistenta distrugerea Cartagenei, vechea rivala a Romei. Autor al primei opere istorice scrise in limba latina („Origines”) si al unui tratat de agricultura.

CAZIMIR, Otilia (pseud. Alexandrei Gavrilescu) (1894-1967, n. sat Cotul Vames, jud. Neamt), scriitoare romana. Lirica elegiaca, sentimentalista si discret umoristica („Lumini si umbre”). Proza de evocare („A murit Luchi”). Versuri pentru copii („Baba iarna intra-n sat”). Memorialistica („Prietenii mei scriitorii...”).

CALINESCU, Alexandru (1907-1937, n. Focsani), scriitor roman. Lirica de o deosebita sensibilitate maladiva, pusa sub semnul lui Baudelaire si Bacovia („Decenii”, „Mari moarte”) si un roman (in colab. cu Pavel Nedelcu, „Destramarea”).

CALINESCU, Matei (1934-2009, n. Bucuresti), critic literar si scriitor roman stabilit in S.U.A. Prof. la Universitatea din Bucuresti si Indiana (S.U.A.). Analize comparatiste („Clasicismul european”); studii si eseuri despre literatura romana si straina („Titanul si geniul lui M. Eminescu”, „Eseuri critice”). Lirica intelectualista („Semn”, „Umbra de apa”), un roman parabolic-eseistic („Viata si opiniile lui Zacharias Lichter”).

CALUGARU, Alice (pseud.: Alice Orient) (1886- inainte de 1940, Paris), scriitoare romana. Stabilita la Paris (1906). Lirica romantica („Viorele”), dominata de sentimentalism si livresc, sau simbolistica. Un roman poematic, cu elemente autobiografice („Tunica verde”), scris in limba franceza.

CELARIANU, Mihail (1893-1985, n. Bucuresti), scriitor roman. Lirica delicat sentimentala („Drumul”, „Inima omeneasca”), romane de moravuri („Polca pe furate”, „Diamant verde”) si povestiri e*****o-umoristice („Noaptea de fericire”).

CIBOTARU 1. Simion C. (1929-1984, n. Cobilca, Basarabia), critic si istoric literar roman. Acad. (1981). Contributii la valorificarea literaturii basarabene, monografii („Emilian Bucov”), culegeri de articole („Mesajul social al literaturii”). 2. Arhip C. (n. 1935, Cobilca, Basarabia), scriitor roman. Var cu C. (1). Versuri romantice si simbolico-metaforice, de lauda a constiintei civice; un roman-foileton satiric („Umbra comorilor”); comedii („Sase de toba”). Traduceri.

CICERO, Marcus Tullius (106-43 i. Hr.), om politic, orator, filozof si scriitor roman. In calitate de consul a demascat conjuratia lui Catilina impotriva Senatului (63 i. Hr.). Asasinat din porunca lui Antonius, pe care il atacase, sustinindu-l pe Octavian, nepotul lui Cezar. Discursurile sale politice („Catalinarele”, „Filipicele”), pledoariile juridice, tratatele de retorica si de stil („Despre inventiune”, „Despre orator”) au ridicat la un inalt nivel proza si elocinta latina. Filozof eclectic, a manifestat preferinta pentru doctrina Noii Academii, in teoria cunoasterii, si pentru stoicism, in morala („Despre supremul bine si supremul rau”, „Despre indatoriri”, „Despre natura zeilor”). Contributii la formarea vocabularului filozofic latin, temelie a terminologiei filozofice europene.

CIOBANU, Ion (1927-2001, sat Budai, Telenesti, Basarabia), scriitor roman. romane sociale, cu puternice accente etno-folclorice („Codri”) sau inspirate din istoria contemporana a satului (trilogia: „Podurile”, „Cucoara”, „Podgorenii”), in care analiza psihologica e dublata de lirism. Nuvele („Voci pe oglinda apei”), schite, evocari si medalioane literare („Modelari artistice”).

CIOBANU, Mircea (1940-1996, n. Bucuresti), scriitor roman. Lirica initiatica, dominata de sentimentul suferintei („Imnuri pentru nesomnul cuvintelor”, „Patimile”). Proza poematica, parabolica si eseistica („Martorii”, „Cartea fiilor”, „Istorii”).

CIOFLEC, Romulus (1882-1955, n. sat Araci, jud. Covasna), scriitor roman. Schite si nuvele inspirate din viata satului („Doamne, ajuta-ne”), romane de razboi; insemnari de calatorie in Spania.

CISMIGIU, parc in centrul Bucurestiului. Amenajat ca gradina publica (1847-1860) dupa planurile peisagistului german O. Mayer de catre arh. Fr. Rebuhn, dupa asanarea (1854) lacului natural. Supr.: 17 ha. Rotonda scriitorilor romani. Monumentul eroilor francezi realizat de Ion Jalea (1920) din marmura de Carrara.

CIUREZU, D(umitru) (1901-1978, n. Plesnita, jud. Dolj), scriitor roman. Lirica bucolica, cu accente folclorice, a peisajului oltean („Rasarit”) si exuberant-vitalista („Pamintul luminilor mele”), evoluind catre esentializarea simbolica, bogat metaforica a sentimentelor („Cununa soarelui”).

CODRU-DRAGUSANU, Ion (1817-1884, n. sat Dragus, jud. Brasov), scriitor roman. Adept al curentului latinist. Participant la Revolutia de la 1848-1849. Memorialistica de calatorie („Peregrinul transilvan”), remarcabila prin acuitatea spiritului de observatie, v******a patriotica, umorul fin si farmecul oralitatii.

CONDIESCU, Nicolae M. (1880-1939, n. Craiova), scriitor roman. General, aghiotant regal. M. de onoare al Acad. (1938). Un roman inspirat din viata de provincie („Insemnarile lui Serafim”); nuvele satirice („Conu Enache”); memorial de calatorie („Peste mari si tari”).

CONSTANTIN, Theodor (1910-1975, n. Braila), scriitor roman. romane politiste si de aventuri („La miezul noptii va cadea o stea”, „Fiul lui Monte Cristo”) sau descriind cazuri si personaje morbide („Casa cu neguri”, „Cel mai lung amurg”). Versuri.

URMUZ (pseud. lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzau) (1883-1923, n. Curtea de Arges), scriitor roman. Proza a automatismelor, premergand suprarealismul si literatura absurdului si demontand prin parodiere teme si tehnici literare, intr-o savuroasa comedie a limbajului, conventiile literare existente („Palnia si Stamate”, „Ismail si Turnavitu”, „Algazy si Grummer”, „Fuchsiada”).

HAJDEU, Alexandru (1811-1872, n. Cristinesti, Hotin), carturar si scriitor roman. Tatal lui B.P. Hasdeu. Acad. (1866). Spirit enciclopedic, avand preocupari de filozofie, istorie, folcloristica, literatura (proza istorica – „Domnia Arnautului”, poezii si prelucrari). Militant pentru cauza politica si culturala a romanilor basarabeni.

COSTENCO, Nicolae (1913-1993, n. Chisinau), scriitor roman. Versuri oscilind intre metafizica tristetii provinciale si aspiratia catre bine, frumos si dreptate („Elegii pagine”, „Ore”, „Tarie”). Nuvele si povestiri inspirate din viata satului („Musafirul”, „Norocul omului”), un roman analitic („Severograd”); traduceri.

TACIT (Publius Cornelius Tacitus) (c. 55-120), istoric si om politic roman. scriitor rafinat, maestru al constructiei dramatice, a fost unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai istoriografiei romane. Dintre numeroasele sale lucrari, cele mai importante sunt „Istoriile” (in 12 carti) si „Analele” (in 8 carti, pastrate fragmentar), in care infatiseaza evenimentele din prima parte a Imperiului, de la moartea lui Augustus pana la caderea lui Nero si de la acesta pana la moartea lui Domitian (14-96) de pe pozitiile aristocratiei senatoriale, desi isi afirma de la bun inceput obiectivitatea, sustinand ca scrie „fara ura si partinire” (sine ira et studio). Alte opere: „Despre viata si moravurile lui Iulius Agricola”, „Germania”, „Dialog despre oratori”.

CREANGA 1. Ion (1837 sau 1839-1889, n. Humulesti, jud. Neamt), scriitor roman. O vreme diacon si institutor. A facut parte din cercul „Junimii”. Observator jovial si ironic al naturii umane, maestru al stilului oral paremiologic. Basme de factura folclorica, restructurind la dimensiunile fabulosului conflicte si aspecte fundamentale de ordin etic si social ale umanitatii rurale („Povestea lui Harap Alb”, „Capra cu trei iezi”, „Ivan Turbinca”, „Danila Prepeleac”, „Punguta cu doi bani”); proza de exploatare umoristica a situatiilor ambigue („Mos Nichifor Cotcariul”) si mai ales de evocare a universului infantil („Amintiri din copilarie”). Autor de manuale scolare. M. de onoare post-mortem al Acad. (1948). 2. Horia C. (1893-1943, n. Bucuresti), arhitect roman. Nepotul lui C. (1). Promotor al arhitecturii moderne in romania. S-a afirmat intre 1932 si 1942 (blocul si cinematograful „Aro”, azi „Patria” din Bucuresti, hotelul „Aro”, azi „Carpati” din Brasov, halele principale ale uzinelor „Malaxa”, azi „Faur” din Bucuresti).

CRETIA, Petru (1927-1997, n. Cluj), filolog clasicist, eseist si scriitor roman. Prof. univ. la Bucuresti. Studii de interpretare a literaturii greco-latine si moderne („Epos si logos”); eseuri pe teme etice. Responsabil filologic al editiei academice „M. Eminescu. Opere.”. Lirica metafizica si de reinterpretare a marilor mituri („Poezia”, „Pasarea Phoenix”, „Norii”). Traduceri.

REVISTA scriitoriLOR romani, revista aparuta anual la Munchen (1962-1988), in total 9 vol. Printre colaboratori: V. Ierunca, P. Miron, St. Baciu, Vintila Horia, P. Dumitriu, M. Eliade, Monica Lovinescu, Sanda Stolojan, Al. Gregorian s.a.

CULIANU, Ioan Petru (1950-1991. n. Iasi), istoric al religiilor, filozof si scriitor roman. Stabilit in S.U.A. Prof. univ. la Milano, Groningen si Chicago. Colaborator al lui Mircea Eliade. Lucrari: „Eros si magie in Renastere”, „Experiente ale extazului”, „Gnozele dualiste ale Occidentului”. Nuvele fantastice, un roman („Hesperus”). Asasinat la Chicago.

UNIUNEA scriitoriLOR, organizatie a scriitorilor din romania, constituita in mart. 1949, prin fuziunea Societatii scriitorilor romani (infiintata in apr. 1909) cu Societatea Autorilor Dramatici. In perioada 1949-1989 a functionat ca „organizatie obsteasca si profesionala de creatie”, fiind subordonata si finantata de stat. Dupa 1989, a devenit o asociatie de creatori neguvernamentala, nonprofit si apolitica, intretinandu-se din autofinantare. Reuneste 12 filiale regionale organizate in romania si in filiala Chisinau. include 6 sectii, dupa genurile literare. Sustine aparitia publicatiilor literare si de cultura (saptamanalele „romania literara” si „Luceafarul”, mensualele „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Tribuna”, „Apostrof”, „Euphorion”, „Ex-Ponto”, „Viata Romaneasca”, „Memoria”). Are doua edituri: Cartea Romaneasca si Ardealul. Organele de conducere sunt Adunarea Generala si Conferinta Nationala. Intre Adunari este condusa de un consiliu, format din reprezentatii filialelor. Acorda anual premii membrilor si debutantilor. Presedinte, din 2005, N. Manolescu.

SARBU, Ion D. (1919-1989, n. Petrila, jud. Hunedoara), scriitor roman. Membru al Cercului literar de la Sibiu. Piese de teatru satirice, cronici literare, proza scurta despre viata minerilor („Povestiri petrilene”). romane antitotalitare („Lupul si catedrala”, „Adio Europa”), memorialistica („Jurnalul unui jurnalist fara jurnal”). Detinut politic.

SANDU-ALDEA, Constantin (1874-1925, n. Tichilesti, jud. Braila), agronom si scriitor roman. M. coresp. al Acad. (1919). Fondatorul stiintei ameliorarii platelor in romania („Ameliorarea plantelor agricole”). Lucrari de popularizare a cunostintelor stiintifice. Nuvele („In urma plugului”) si romane („Doua neamuri”) samanatoriste cu personaje din lumea Baraganului si a baltilor Dunarii. Traduceri.

POPOVICI, Titus (1930-1994, n. Oradea), scriitor roman. M. coresp. al Acad. (1974). Proza de observatie realista, urmarind dramatice procese de constiinta in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial („Strainul”, „Moartea lui Ipu”) si implicatiile psihologice si sociale ale reformei agrare din 1945 („Setea”). Teatru („Passacaglia”), note de drum, scenarii de film („Valurile Dunarii”, „Dacii”, „Padurea spanzuratilor”, „Mihai Viteazul”, „Puterea si Adevarul”, „Horea”, „Lumini si umbre”, „Secretul lui Bachus”).

POP-RETEGANUL, Ioan (1853-1905, n. sat Reteag, jud. Bistrita-Nasaud), folclorist si scriitor roman. Culegeri („Trandafiri si viorele. Poezii poporale”, „Povesti ardelenesti”, „Bocete, adica cantari la morti”) si nuvele de inspiratie rurala.

SCRIS¹, (4) scrise, s. n. 1. Faptul de a scrie (1). ◊ Masina de scris = masina folosita pentru dactilografierea textelor. ◊ Loc. adj. si adv. In scris = notat (pe hartie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitura (1), scriptura (4), scrisoare (3). 3. Actiunea de a scrie (2), de a redacta o compozitie, o opera. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezulta in urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Foloseste multe neologisme in scrisul sau. ♦ Totalitatea operelor scrise apartinand unui popor, unei natiuni, unui scriitor. Scrisul romanesc. – V. scrie.

EUFUISM s.n. (Liv.) Limbaj manierat, pretios, care era la moda in Anglia in epoca elisabetana. [Pron. e-u-fu-ism. / < fr. euphuisme, engl. euphuism, cf. Euphues – roman al scriitorului englez Lyly].

AGNON, Samuel Josef (1888-1970), scriitor israelian. romane („Colina devine ses”, „Trusoul miresei”) si nuvele, remarcabile prin patosul uman, prin umorul fin si prin pregnanta simbolurilor marturisind nelinistile omului contemporan. Premiul Nobel (1966), impreuna cu Nelly Sachs.

ANDERSEN NEXØ, Martin (1869-1954), scriitor danez. romane de un violent realism, evocind viata si lupta muncitorilor („Pelle cuceritorul”, „Ditte, fiica omului”, „Morten cel Rosu”).

ARGUEDAS, Jose Maria (1911-1969), scriitor peruvian. romane prezentind lenta disparitie a culturii indigene („Fluviile adinci”, „Singe amestecat”).

ARLAND, Marcel (1899-1986), scriitor francez. romane, nuvele si eseuri critice in spiritul moralismului clasic („Marea iertare”).

ASTAFIEV, Viktor Petrovici (1924-2001), scriitor rus. romane si nuvele consacrate perioadei razboiului si lumii satului siberian („Furtul”, „Pastorul si pastorita”, „Visul crestelor albe”), precum si universul copilariei („Ultima plecaciune”). Scenarii de film.

BAZIN [bazẽ], Herve (1911-1996), scriitor francez. romanele sale constituie o satira violenta la adresa oprimarii familiale si sociale („Vipera sugrumata”, „Moartea calutului”, „Doamna Ex”, „Casatoria”).

BEN JELLOUN, Tahar (n. 1944), scriitor marocan. romanele sale abordeaza problematica emigrarii si a dezradacinarii („Copilul de nisip”, „Noaptea Sfinta”).

BENNET [benit], Enoch Arnold (1867-1931), scriitor englez. romane realiste evocind viata micii burghezii industriale provinciale („Anna celor cinci orase”, „Doua vieti”, trilogia „Clayhanger”).

BENOIT [benua], Pierre (1886-1962), scriitor francez. romane a caror intriga se desfasoara in context exotic („Koenigsmark”, „Atlantida”).

BERGMAN, Hjalmar Fredik Elgerus (1883-1931), scriitor suedez. romane burlesti si tragice („Markurells din Wadkoping”). Piese de teatru („Joc de marionete”), nuvele.

BOJER [bɔiər], Johan (1872-1959), scriitor norvegian. romane de nuanta realista, infatisind aspecte politico-sociale („Puterea credintei”, „Foamea cea mare”, „Ultimul viking”).

BOURGET [burje], Paul (1852-1935), scriitor francez. romane moralizatoare si psihologizante („Andre Cornelis”, „Discipolul”).

BUCK [bac], Pearl (1892-1973), scriitoare americana. romanele sale evoca aspecte patetice din viata sociala a Chinei din primele decenii ale sec. 20 („Vint de rasarit, vint de apus”, „Ogarul”, „Casa de lut”). Premiul Nobel (1938).

BULATOVIC, Miodrag (1930-1991), scriitor iugoslav. romane infatisind viata periferiei societatii („Cocosul rosu zboara spre cer”, „Eroul pe magar”, „Oameni cu patru degete”).

CABANIS, Jose (1922-2000), scriitor francez. romane de analiza a problematicii juvenile („Virsta ingrata”) si a cuplului („Casatoriile din interes”); eseuri in care considera istoria o comedie umana („Saint-Simon, admirabilul”).

CAIN [kein], James (1892-1977), scriitor american. romane politiste („Postasul suna intotdeauna de doua ori”).

CAPOTE [cəpəuti], Truman (pseud. lui T. Streckfus Persons) (1924-1984), scriitor american. romane si povestiri de factura simbolica si aluziva („Harfa de iarba”); proza cu caracter senzational („Cu singe rece”).

CARIANOPOL, V****l (1908-1984, n. Caracal), poet roman. Versuri avangardiste („Un ocean, o frunte in exil”), lirica neoclasica, traditionalista („Flori de spin”, „Elegii si elegii”) si care exalta sentimentul national („Stergar romanesc”); memorialistica („scriitorii care au devenit amintiri”).

CASTRO [castru], Jose Maria Ferreira de (1898-1974), scriitor portughez. romane realiste inspirate din viata de pe plantatiile de cauciuc ale Braziliei („Emigrantii”, „Padurea”); ample reportaje („In jurul lumii”).

CELA [sela], Camilo Jose (pseud. lui Camilo Jose Cela Trulock) (1916-2002), scriitor spaniol. romane realiste infatisind caractere violente („Familia lui Pascual Diarte”, „Stupul”) sau in traditie picaresca („Noul Lazarillo”). Se inspira din noul roman francez („San Camillo 36”), apoi se consacra cautarilor formale („Dictionar secret”). Premiul Nobel (1989).

CESBRON [sebro], Gilbert (1913-1979), scriitor francez. romane de inspiratie catolica („Sfintii se duc in iad”) si piese de teatru („E miezul noptii, doctore Schweitzer”).

CHANDLER [tʃændlə], Raymond Thornton (1888-1959), scriitor american. romane politiste („Somnul de veci”).

CHARTERIS [tʃa:tris], Leslie (1907-1993), scriitor american. romane politiste: creator al personajului „Sfintul” („Sfintul la New York”).

CHASE [tʃeis], James Hadley (pseud. lui Rene Brabazon Raymond) (1906-1985), scriitor englez. romane politiste intr-o tonalitate pesimista („Totul de plateste”).

CHRETIEN DE TROYES [cretiẽ də trua] (c. 1135-c. 1183), scriitor francez. romane cavaleresti in versuri, cu decorul si personajele imprumutate din legendele bretone („Lancelot”, „Yvain”, „Perceval”).

CHRISTIE [cristi], Agatha (1891-1976), scriitoare engleza. romane („Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd”, „Zece negri mititei”) si drame politiste („Cursa de soareci”), abil construite.

CLAVEL, Bernard (1923-2010), scriitor francez. roman cu caracter umanitar si pacifist (ciclul „Marea rabdare”).

COLETTE [colet], Gabrielle-Sidonie (1873-1954), scriitoare franceza. romane psihologice („Hoinara”, „Cheri”, „Duo”).

IOVKOV, Iordan (1880-1937), scriitor bulgar. romane si nuvele cu tematica rurala („Seceratorul”, „Serile in hanul din Antimovo”) sau istorica („Legende din Stara Planina”). Comedii („Milionarul”) si drame („Boriana”).

IRELAND [aiərlənd], David (n. 1927), scriitor australian. romane in care critica civilizatia industriala, construite din fragmente disjuncte, alcatuind o naratiune intr-o diversitate de scurte episoade („Pasarea canta”, „Prizonierul uzinei necunoscute”, „O femeie a viitorului”).

COOPER [cu:pə], James Fenimore (1789-1851), scriitor american. romane istorice inspirate din viata indienilor din regiunea Marilor Lacuri („Povestirile lui Ciorap de Piele”, „Ultimul mohican”).

GANIVET, Angel (1865-1898), scriitor spaniol. romane si eseuri filozofice care au pregatit renasterea literara de dupa 1898 („Idearium spaniol“).

OATES [outs], Joyce Carol (n. 1938), scriitoare americana. romane de un realist crod, in care violenta este considerata flagelul societatii americane contemporane („Solstitiu”, „Gradina deliciilor pamantesti”, „Trebuie sa-ti amintesti asta”, „Nopti salbatice”); nuvele („Ultimele zile”, „Roata dragostei”), versuri („Femei indragostite”, „Nemesis”).

RAABE [ra:bə], Wilhelm (pseudonimul lui Jakob Corvinus) (1831-1910), scriitor german. romane inspirate din viata clasei de mijloc si a paturilor sarace. in care pesimismul se impleteste cu umorul („Cronica ulitei vrabiilor”, trilogia „Pastorul foamei”, „Abu Telfan”, „Cotiuga ciumatilor”, „Paragina”). Nuvele satirice („Gastele din Butzow”, „Noblete germana”, „Oameni agitati”). Proza autobiografica („Actele suburbiei Vogelsang”).

CRANE [crein], Stephen (1871-1900), scriitor american. romane de evocare realista a razboiului („Semnul rosu al curajului”). Reportaje de razboi.

HALEY [heili], Arthur (1920-2004), scriitor australian. romane cu actiune dinamica („Aeroportul”, „Rotile”, „Hotelul”, „Manuitorii de bani”, „Stirile de seara”), toate ecranizate.

HERIAT [eria], Philippe (pseud. lui Raymond Gerard Payelle) (1898-1971), scriitor francez. romane-fresca evocand istoria unei familii („Familia Boussardel”). Teatru („Imaculata”, „Bucuriile familiei”). Memorii.

READE [ri:d], Charles (1814-1884), scriitor englez. romane realiste in care denunta abuzurile din inchisori („Niciodata nu e prea tarziu pentru indreptare”, „tentatia teribila”). romanul istoric „Manastirea si caminul” este considerat capodopera sa.

LANDOLFI, Tomasso (1908-1979), scriitor italian. romane bazate pe jocul fanteziei si al fascinatiei pentru paradox, prezentand, intr-o maniera accentuat ironica, conflictul dintre ratiune si instincte („Piatra lunara”, „O iubire din timpul nostru”). Eseuri („Cosul cu melci”). Traduceri din Gogol.

LACIS [latsis], Vilis (1904-1966), scriitor leton. romane inspirate din viata cotidiana, cu conotatii politice („Furtuna”, „Fiul pescarului”).

LACRETELLE [lakretel], Jacques de (1888-1985), scriitor francez. romane caracterizate printr-un pesimism lucid, reprezentand o introspectie a sufletelor solitare si nelinistite sau a conditiei umane („Viata agitata a lui Jean Hermelin”, „Silbermann”, „La Bonifas”, ciclul „Poduri-Inalte”).

ROVETTA, Gerolamo (1851-1910), scriitor italian. romane sentimentale cu implicatii veriste („Mater dolorosa”, „Lacrimile aproapelui”, „Harababura”), reconstituind atmosfera sociala si morala a vremii. Drame sociale si istorice („Necinstitii”, „romantism”, „Regele mucalit”) cu efecte melodramatice.

JURCIC [jurtʃitʃ], Josip (1844-1881), scriitor sloven. romane istorice scrise sub influenta lui W. Scott („Sfantul si stapanul”).

SANDEL, Cora (1880-1941), scriitoare norvegiana. romane de fina analiza psihologica a sufletului feminin (trilogia „Alberte”, „Patiseria lui Krane”). Nuvele de satira sociala („Sofaua albastra”, „Viata noastra dificila”).

PAYRO, Roberto Jorge (1867-1928), scriitor argentinian. romane de inspiratie istorica („Falsul inca”, „Capitanul Vergara”), picaresca („Aventurile hazlii ale nepotului lui Juan Moreira”, „Castoria lui Laucha”) si nuvele naturaliste („Povestiri noi din Pago Chico”) cu pertinente observatii asupra societatii argentiniene. Piese de teatru („Cantec tragic”, „Marco Severi”). A intemeiat mai multe publicatii literare.

O'BRIEN [oubraiən], Edna (n. 1930), scriitoare irlandeza. romane prezentand un tablou al vietii rurale irlandeze si, in special, noile aspiratii ale femeilor din acest mediu (trilogia „Tara fetelor”, „Taranii”, „August este o luna blestemata”, „Lanterna magica”, „Noaptea”). Piese de teatru, scenarii de film.

ORWELL [o:wel], George (pseud. lui Eric Arthur Blair) (1903-1950), scriitor englez. romane care denunta teroarea regimurilor totalitare, infatisate intr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant, pledand pentru libertatea spiritului si demnitatea umana (alegoria „Ferma animalelor” – cunoscuta si intr-o ecranizare celebra, utopia politica negativa „1984”) ori evocand experienta personala, alaturi de republicani, din timpul Razboiului Civil din Spania („Omagiu Cataloniei”) si violenta hitlerismului („O gura de aer”). Remarcabile eseuri („Frontiera dintre arta si propaganda”). Memorialistica („Zile birmane”, „Fara un ban la Paris si Londra”).

ADERCA, Felix (1891-1962, n. Puiesti, jud. Vaslui) scriitor si publicist roman. Promotor al modernismului („Fals tratat de estetica”); versuri simboliste („Reverii sculptate”); proza analitica („Domnisoara din str. Neptun”, „Omul descompus”), de observatie sociala („1916”) si de anticipatie („Orasele inecate”). Interviuri („Martutia unei generatii”).

ANANIA, Valeriu (1921-2011, n. Glavile, jud. Vilcea), scriitor si teolog roman. Arhimandrit. Episcop ortodox roman (din ianuarie 1993). Poeme dramatice valorificind teme mitice romanesti („Miorita”, „Mesterul Manole”), poezie traditionalista si memorialistica („Rotonda plopilor aprinsi”).

ARICESCU, Constantin D. (1823-1886, n. Cimpulung), istoric, scriitor si publicist roman. Participant la Revolutia de la 1848 din Tara Romaneasca; luptator pentru unirea Principatelor Romane. Studii („Istoria Cimpulungului, prima residenta a romaniei”, „Istoria revolutiunii romane de la 1821”). Poezie romantica militanta sau meditativa, proza („Misterele casatoriei”). Incercari dramatice.

BARBU, Eugen (1924-1993, n. Bucuresti), scriitor si ziarist roman. M. coresp. al Acad. (1974). Sensibil la insolit si pitoresc, dar si la tragic, realizeaza romanul periferiei bucurestene de altadata („Groapa”), abordeaza romanul politic al clasei muncitoare si al personajului comunist („Soseaua Nordului”, „Facerea lumii”) si romanul parabolic, de inspiratie istorica („Principele”, „Saptamina nebunilor”). Nuvele de atmosfera („Prinzul de duminica”). Jurnale, eseuri, piese de teatru („Sa nu-ti faci pravalie cu scara”), o panorama a poeziei contemporane, scenarii de film. Premiul „Herder” (1978).

BARONZI, George (1828-1896, n. Braila), scriitor si publicist roman. Poezie romantica de inspiratie folclorica sau istorica, legende, fabule si satire („Nopturnele”, „Legende si balade”), romane („Misterele Bucurestilor”), piese de teatru („Matei Basarab sau Dorobanti si seimeni”). Traducator prodigios.

BARSAN, Zaharia (1878-1948, n. Sinpetru-Brasov), scriitor si actor roman. Animator al miscarii teatrale romanesti si director al Teatrului National din Cluj (1919-1936). Versuri, nuvele, scrieri dramatice („Juramintul”, „Trandafirii rosii”).

BENIUC, Mihai (1907-1988, n. Sebis, jud. Arad), scriitor si psiholog roman. Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Cultivind lirismul direct, expresia energica, tonul profetic, afirma in versurile sale („Cintece de pierzanie”, „Marul de linga drum”, „Materia si visele”, „Culorile toamnei”, „Patrula de noapte”) solidaritatea declarativa cu satul natal, forta revolutiei, victoriile socialiste sau mediteaza asupra senectutii si trecerii timpului („Elegii ”, „Lumini crepusculare”). Lucrari de zoopsihologie („Psihologia aminala”).

BEZA, Marcu (1882-1949, n. Vlaho Clisura, Macedonia), scriitor si diplomat roman. M. coresp. al Acad. (1923), prof. univ. la Londra. Studii de literatura universala si comparata („Romanul englez contimporan”). Povestiri din viata aromanilor, romane („O viata”), memorialistica („Cartea cu amintiri”). Colectionar de arta.

BOGZA 1. Alexandru (1905-1973, n. Constanta), filozof roman. Regindeste „idealismul lui Kant”, opunindu-i un „realism critic” ale carui concepte le aplica in domeniile particulare ale culturii, indeosebi in muzica („Realismul critic”). 2. Geo B. (1908-1993, n. Ploiesti), scriitor si ziarist roman. Frate cu B. (1) si Radu Tudoran. Acad. (1955). Lirica de avangarda („Poemul invectiva”). Creator al unei formule unice de reportaj, reportajul poematic („Cartea Oltului”). Preocupat de evenimentele actualitatii, se dovedeste in mod egal un poet al sublimului si al imundului, al geologicului si al cosmogonicului („Oameni si carbuni din Valea Jiului”, „Tari de piatra, de foc si de pamint”, „Paznic de far”, „Ca sa fii om intreg”).

BOLINTINEANU, Dimitrie (1819-1872, n. Bolintin-Vale), scriitor si publicist roman. Participant la Revolutia de la 1848, ministru de externe in timpul domniei lui Al.I. Cuza. Membru al „Asociatiei literare” si al societatii revolutionare secrete „Fratia”. A condus ziarul „Popolul suveran”. Lirica romantica sententioasa, celebrind libertatea si patriotismul. A cultivat meditatia, balada fantastica („Dochia”), poemul epic byronian („Conrad”), satira politica, legenda istorica („Legende sau basme nationale in versuri”), evocarea exotica a peisajului oriental („Florile Bosforului”). romane de moravuri („Manoil”, „Elena”). Insemnari de calatorie, vieti romantate.

BOTEZ, Demostene (1893-1973, n. sat Hulub, jud. Botosani), scriitor si publicist roman. M. coresp. al Acad. (1963). Lirica elegiac-sentimentala, a plictisului si tristetii provinciale („Floarea pamintului”, romane („Obsesia”, „Oameni de lut”), memorialistica, literatura pentru copii, traduceri.

BOTEZATU, Grigore (n. 1928, Baraboi, Basarabia), scriitor si folclorist roman. Prelucrari si culegeri de folclor („Poezii populare moldovenesti”, „Folclor moldovenesc”); a colaborat la realizarea corpusului „Creatie populara moldoveneasca”.

BOTTA 1. Dan B. (1907-1958, n. Arad), poet si dramaturg roman. Lirica ermetica, in limbaj incifrat, abscons, cultivind neologismul rar si muzicalitatea versului („Eulalii”). Eseuri si articole teoretizind poezie pura in traditia clasicismului antic („Limite”, „Charmonion sau Despre muzica”), poeme dramatice de inspiratie folclorica si mitologica („Comedia fantasmelor”, „Sarmanul Dionis”, „Soarele si luna”). A tradus din Fr. Villon si E.A. Poe. 2. Emil B. (1911-1977, n. Adjud), scriitor si actor roman. Frate cu B. (1). Lirica romantica, elegiaca, incarcata de nelinisti si remniscente livresti („Intunecatul April”, „Pe-o gura de rai”) sau de un e*****m discret, tanatofil („Un dor fara spatiu”). Proza poematica, sub semnul bizarului si al halucinatiei („Trintorul”). A creat roluri de tragedie si de drama in piese de Shakespeare, Cehov si Caragiale (Ion din „Napasta”) pe scena Teatrului National din Bucuresti. Roluri in filme („Rascoala”, „Faust”, „Reconstituirea”).

BUCUTA, Emanoil (1887-1946, n. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu), scriitor si bibliolog roman. M. coresp. al Acad. (1941). Lirica a universului casnic („Florile inimii”); romane poetice („Fuga lui Sefki”, „Capra neagra”); eseuri („Pietre de vad”); lucrari etnografice („romanii dintre Vidin si Timok”).

BUDAI-DELEANU, Ioan (1760-1820, n. sat Cigmau, jud. Hunedoara), scriitor si carturar roman. Reprezentant de seama al Scolii Ardelene. Studii si lucrari lingvistice, unele ramase in manuscris sau realizate partial („Temeiurile gramaticii romanesti”, „Teoria ortografiei romanesti cu litere latinesti”), lexicografice („Lexicon romanesc-nemtesc”, „Lexicon pentru carturari”), istorice („De originibus populorum Transylvaniae”). Opera sa reprezentativa, poemul eroi-comic „Tiganiada”, construit dupa modelul clasic, marcheaza inceputul literaturii romane moderne. Alt poem, „Trei viteji”, neterminat valorifica parodic motivul nebuniei universale.

CARANDINO, Nicolae (1905-1996, n. Braila), scriitor si ziarist roman. Cronici dramatice, eseuri si articole de teorie teatrala („Radiografii teatrale”); memorialistica cu virtuti epice („De la o zi la alta”).

COCEA 1. N.D.C. (1880-1949, n. Birlad), scriitor si publicist roman. Editor de ziare si reviste, pamfletar. romane sociale satirice („Vinul de lunga viata”, „Fecior de sluga”, „Nea Nae”). 2. Tanti C. (1909-1990, n. Bucuresti), actrita romana. Fiica lui C. (1). Interpretari memorabile in: „Trei nurori” de Cehov, „Nunta insingerata” de F.G. Lorca, „Razvan si Vidra” de B.P. Hasdeu s.a. 3. Dina C. (1912-2008, n. Bucuresti), actrita romana de teatru. Fiica lui C. (1). Roluri remarcabile prin inteligenta constructiei („Maria Stuart” de Fr. Schiller, „Anna Christie” de O’Neill, „Doamna lui Ieremia” de N. Iorga).

COSASU, Radu (n. 1930, Bacau), scriitor si ziarist roman. Proza satirica si autobiografica („Supravietuiri”). Publicistica pe teme politice, sportive, de film etc.

CREVEDIA, Nicolae Haralambie (1902-1978, Crevedia Mare, jud. Giurgiu), scriitor si publicist roman. Lirica traditionalist-htonica, intr-un limbaj frust („Bulgari si stele”), e*****a („Maria”) si epigrame. Proza descriind o lume fara prejudecati morale („Buruieni de dragoste”, „Dragoste cu termen redus”).

CRONIN [crəunin], Archibald Joseph (1896-1981), scriitor englez. Medic. romane realiste cu accente sociale („Catelul palarierului”, „Citadela”, „Sub stele”), inspirate uneori din lumea medicala.

clasic, -a adj. (lat. classicus, de prima clasa). Distins, insemnat, ilustru, sanatos, viguros, care poate servi de model: poet clasic, poezie clasica. Conform regulelor trase de Greci si de romani, distins: frumuseta [!] clasica. Genu clasic, cel greco-roman ori al scriitorilor sec. 17, opus celui romantic. Filologia clasica, cea greco-latina. Subst. Autor care poate servi de model: a studia clasicii latini. Adv. In mod clasic: a scrie clasic.

ROBLES, Emmanuel (1914-1995), scriitor francez. In romanele („Actiunea”, „Vanatoarea licornului”, „Croaziera”) si piesele sale de teatru („Montserrat”, „ Un castel in noiembrie”) dezvolta tema dramatica a necesitatii unei alegeri facute in imprejurari critice si sub semnul mortii. Eseuri. Traduceri.

SAND [sãd], George (pseud. lui Amandine Lucie Aurore Dupin [dupẽ], baroana Dudevant [dudəvã]) (1804-1876), scriitoare franceza. Nonconformista. romane pasionale de formula romantica („Indiana”, „Lelia”), ulterior de tematica sociala si viziune utopica („Mesterul Pierre Huguenin”, „Consuelo”), proza de inspiratie rustica („Balta diavolului”, „Micuta Fadette”). A avut raporturi speciale cu P. Merimee, A. de Musset si, indeosebi, cu Fr. Chopin. Corespondenta si autobiografie de mare interes.

POPOVICI, Dumitru (1902-1952, n. Daneasa, jud. Olt), istoric literar roman. Prof. univ. la Cluj. Cercetari comparatiste consacrate unor epoci literare („La litterature roumaine a l’epoque des lumieres”, „romantismul romanesc”) sau unor scriitori reprezentativi („Ideologia literara a lui I. Heliade Radulescu”, „Poezia lui Mihai Eminescu”). Editii critice.

SATIRIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de satira; propriu satirei. roman ~. 2) Care scrie satire. scriitor ~. 3) Care are inclinatie spre satira. Spirit ~. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique

ABE, Kobo (1924-1993), scriitor japonez. Teatru si romane de factura filozofica pe tema singuratatii omului in lumea contemporana („Femeia nisipurilor”, „Intrusul”).

ALAIN-FOURNIER [alẽ-furnie] (Henri-Alain Fournier, zis ~) (1886-1916), scriitor francez. Capodopera sa, romanul poetic „Le Grand Meaulnes” (in trad. rom. „Cararea pierduta”), imbina realismul cu fantezia. Corespondenta.

ALEMAN, Mateo (1547-c. 1614), scriitor spaniol. Autorul celebrului roman picaresc „Viata lui Guzman de Alfarache”.

APULEIUS, Lucius (c. 125-c. 180), scriitor latin. Capodopera sa, romanul fantastico-realist „Metamorfozele” sau „Magarul de aur”, contureaza o imagine pitoreasca a vietii cotidiene a epocii. Scrieri retorice („Florilegii”) si filozofice.

ARNIM, Achim von (1781-1831), scriitor german. Autorul primului roman istoric german cu tendinte realiste („Paznicii coroanei”). Nuvele istorico-fantastice („Sera”); in colab. cu Clemens Brentano a publicat a culegere de vechi poezii populare germane („Cornul fermecat al baiatului”).

BERNANOS [bernanos], Georges (1888-1948), scriitor si eseist francez. romane de intensa forta dramatica („Sub soarele lui Satan”, „Jurnalul unui preot de tara”). Eseuri cu caracter antifascist („Marile cimitire sub luna”).

BING XIN (1900-1999), scriitoare chineza. Nuvele si romane de observatie sociala si de analiza psihologica, configurind situatia femeii in mediul micii burghezii chineze. Lirica intimista. Literatura pentru copii.

BRONTE [brɔnti] 1. Charlotte B. (1816-1855), scriitoare engleza. Capodopera sa, romanul „Jane Eyre”, e o impletire originala de romantism exaltat si lucida observatie realista. 2. Emily Jane B. (1818-1848), scriitoare engleza. Sora Charlottei B. In romanul „La rascruce de vinturi” evoca o tragica poveste de dragoste.

CANKAR [tancar], Ivan (pseud. lui Oblak Trosan) (1876-1918), scriitor sloven. Nuvele si romane de satira sociala si politica („Sluga Jernej si dreptatea sa”, „Martin Kacur”), piese de teatru.

CARPENTIER Y VALMONT, Alejo (1904-1980), scriitor si muzicolog cubanez. romane de tehnica suprarealista, inspirate din realitatile si istoria Antilelor („Imparatia acestei lumi”, „Pasii pierduti”, romanul „Recursul la metoda”). Versuri.

CELAN, Paul (pseud. lui Paul Ancel) (1920-1971, n. Cernauti), scriitor austriac de origine romana. Stabilit la Paris. Lirica abstracta si metaforica („Mac si memorie”, „Din prag in prag”) vadind un remarcabil simt al limbii.

CESAREC [tesaret], August (1893-1941), scriitor croat. Nuvele si romane de analiza psihologica („In catacomba”, „Tinarul de aur”). Eseuri.

CIORAN, Emil (1911-1995, n. Rasinari, Sibiu), ginditor si scriitor francez de origine romana. Stabilit in Franta (1937). In reflectiile sale, temele eterne (Dumnezeu, iubire, timp, moarte) sint abordate din perspectiva unei viziuni pesimiste asupra omului care, traind intr-o lume in intregime absurda si „in descompunere”, nu are alta alternativa decit „disperarea”; respinge „sistemul”, cultivind un stil aforistic („Pe culmile disperarii”, „Schimbarea la fata a romaniei”, „Lacrimi si sfinti”, „Precis de decomposition”, „Syllogisme de l’amerture”, „Ecartelement”, „La tentation d’exister”, „Histoire et utopie”, „Aveux et anathemes”).

DE AMICIS, Edmondo (1846-1908), scriitor italian. Cunoscut prin romanul „Cuore – inima de copil”, care evoca lumea copilariei, cultivand valorile etice si patriotismul.

XENOFON (XENOPHON) din Efes (sec. 2 sau 3 d. Hr.), scriitor grec. Autor al romanului „Intamplari din Efes”, narand aventurile a doi indragostiti, Antheia si Habrokomes; este considerat precursor al romanului de dragoste.

NOAILLES [noai], Anne-Elisabeth, contesa Mathieu de (nascuta Brancoveanu) (1876-1933, n. Paris), scriitoare franceza de origine romana. Salonul ei literar a fost frecventat de mari personalitati ale epocii: Proust, Colette, P. Valery, Cocteau. Poeme simboliste dominate de bucuria dragostei, cultul pentru natura si de obsesia mortii („Inima nemarginita”, „Viii si mortii”, „Umbra zilelor”, „Fortele eterne”). romane („Noua speranta”, „Chipul transfigurat”, „Dominatia”); eseuri. Memorialistica („Cartea vietii mele”). M. de onoare a Acad. romane (1925).

REZZORI, Gregor von (1914-1998, n. Cernauti), scriitor austriac de origine romana. A lucrat ca ziarist in Bucuresti, apoi la Berlin (1938). Proza descriind decadentismul si complexitatea lumii balcanice, periferia Imperiului Austro-Ungar si fantastic si grotesc („O hermina la Cernopol”, „Moartea fratelui meu Abel”, „Memoria unui antesemit”, „Oedip invinge la Stalingrad”).

HERCZEG [hærtæg], Ferenc (1863-1954), scriitor si publicist ungur. romane („Fetele Gyurkovics”, „Paganii”, „Poarta vietii”) si piese („Bizant”, „Vulpea albastra”) de factura realista, pe teme sociale si istorice.

IRISH [airiʃ], Cornell George Hopley-Woolrich (zis William) (1903-1968), scriitor american. Maestru al romanului politist. S-a facut cunoscut pentru faptul ca a plasat crima la sfarsitul actiunii, accentuand suspansul dramatic („Mireasa era in negru”, „Ora palida”, „M-am casatorit cu o umbra”). Ecranizari.

SALCUDEANU, Petre (1930-2005, n. sat Gligoresti, jud. Cluj), scriitor si om politic roman. Proza de investigatie sociala si politica, cu valente parabolice („Biblioteca din Alexandria”, „Cina cea de taina”). romane cu intriga politista (seria „Bunicul”). Scenarii de film („Vifornita”, „O lacrima de fata”, „Intoarcerea in iad”). Ministru al Culturii (aug.-nov. 1993).

SAN ANTONIO (pe numele adevarat Frederic Dard) (1921-2000), scriitor francez. Autor de romane politiste scrise intr-un stil umoristic, nonconformist, al caror erou principal este comisarul San Antonio („Dinamita-cocteil”, „Sarabanda raposatilor”).

O’CONNOR [oukonə], Mary Flannery (1925-1964), scriitoare americana. Nuvele si romane de un umor grotesc, inspirate din viata Sudului rural, prezentand raporturile omului cu divinitatea, intr-o maniera dualista si violenta („Glasul sangelui”, „Un om bun este greu de gasit”).

ACHEBE, Chinua (n. 1930), scriitor nigerian de expresie engleza. romane prezentind dezagregarea societatilor africane traditionale in contact cu civilizatia europeana („Sageata Domnului”, „Demagogul”).

BORGESE, Giuseppe Antonio (1882-1952), scriitor si critic literar italian. romane caracterologice („Rube”), nuvele, poezii, eseuri („Sensul literaturii italiene”). Stabilit in S.U.A., a scris in limba engleza lucrari politice antifasciste („Cetatea omului”).

COLLINS [cɔlinz], William Wilkie (1824-1889), scriitor englez. Unul dintre creatorii romanului politist („Doamna in alb”, „Piatra lunii”).

CONSCIENCE [cosiãs], Hendrik (1812-1883), scriitor belgian de expresie flamanda. romane istorice care au inaugurat renasterea literaturii flamande („Leul din Flandra”, „Jacob van Artevelde”).

DABROWSKA [dobrofsca], Maria (1889—1965), scriitoare poloneza. A continuat traditia romanului realist polonez (ciclul „Nopti si zile“), realizand o ampla cronica a vietii sociale prin intermediul istoriei unei familii. Eseuri sociologice si povestiri („Cei fara pamant“) consacrate mediului taranesc.

CRAINIC, Nichifor (pseud. lui Ion Dobre) (1889-1972, n. Bulbucata, jug. Giurgiu), scriitor, ziarist si om politic roman. Acad. (1940), prof. univ. la Chisinau si Bucuresti. Director al revistei „Gindirea” (1922-1944). Lirica de factura traditionalista („Tara de peste veac”). Principalul animator al curentului gindirist. Opera sa se bazeaza pe o viziune teologica asupra istoriei si artei. Impotriva imitarii Occidentului a lansat ideea etnocratiei („Puncte c*******e in haos”, „Ortodoxie si etnocratie”).

LANGEVIN [lãʒəvῖ], Andre (1927-2009), scriitor canadian de limba franceza. romane sumbre scrise intr-un stil realist, nervos si precis, in care eroii sunt marcati de sentimentul instrainarii si de crize de constiinta („Pulbere peste oras”, „Timpul barbatilor”, „Elanul Americii”, „Un lant in parc”).

LACLOS [laklo], Pierre-Ambroise-Francois CHORDERLOS [ʃoderlo] de (1741-1803), scriitor francez. Cunoscut indeosebi pentru romanul epistolar „Legaturi primejdioase”, o riguroasa analiza psihologica, relevand cu acuitate p*********a sentimentala. Autor al unui tratat „Despre educatia femeilor”. Scrierile sale au avut o puternica influenta asupra literaturii romantice din sec. 19.

ROY [rua], Gabrielle (1909-1983), scriitoare canadiana de expresie franceza. romane evocand viata oamenilor marunti din orase sau de pe meleagurile natale („Fericire de ocazie”, „O gradina la capatul lumii”).

SCUDERY [skuderi], 1. Georges de S. (1601-1667), scriitor francez. Autor de tragicomedii opuse stilului lui Corneille („Comedia actorilor”, „Moartea lui Cezar”). 2. Madeleine de S. (1607-1701), scriitoare franceza. Sora cu S. (1). romane moralizatoare, unele dintre ele publicate sub numele fratelui sau („Marele Cyrus”, „Clelie”). Salonul sau literar era frecventat de elita literaturii „pretioase”.

SATOMI, Ton (pseudonimul lui Yamanouchi Hideo) (1888-1983), scriitor japonez. A publicat numeroase romane si proza scurta („Sentiment nestatornic, inima pioasa”, „Fratii Anjō”, „Individul fara griji”).

SARDUY, Severo (1937-1993), scriitor cubanez. Stabilit la Paris (1961). romane de mare virtuozitate verbala („Gesturi”, „Cobra”, „Maitreya”); eseuri („Dublura”), versuri.

DIAC s. 1. (IST.) gramatic, logofat, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ in cancelariile din tarile romane.) 2. v. dascal.

SCRIB s. 1. (IST.) diac, gramatic, logofat, pisar, scriitor, uricar. (~ in cancelariile din tarile romane.) 2. copist, (inv.) prescriitor, (depr.) contopist. (Era ~ la prefectura.) 3. (rar) scri-baret. (~ la un ziar.)

BUTOR, Michel (n. 1926), scriitor francez. Reprezentant al scolii „noului roman”. Opera sa critica („Repertorii I-V”) si romanesca („Petrecerea timpului”, „Schimbarea”, „Grade”, „Boomerang”) incearca sa defineasca un alt spatiu narativ.

IDRIS, Yusuf (1927-1991), scriitor egiptean. Medic. Numeroase povestiri (c. 800). romane („Eroii”, „Doamna alba”) si piese de teatru („Regele de ata”, „Momentul critic”), cu pronuntata tenta sociala, scrise intr-un cautat limbaj simplu.

CONVORBIRI LITERARE 1. Revista fondata de Societatea „Junimea”. A aparut, cu o periodicitate variabila, intre 1867 si 1944, la Iasi si (din 1885) la Bucuresti. Directori: Iacob Negruzzi, Simion Mehedinti, Al. Tzigara-Samurcas, I.E. Toroutiu. Dominata de personalitatea lui Titu Maiorescu, a exercitat o puternica influenta modernizatoare asupra culturii si societatii romanesti. 2. Revista literara, editata de Uniunea scriitorilor din romania. Apare lunar, la Iasi, din 1970.

CRNJANSKI [trnianschi], Milos (1893-1977), scriitor sirb. Poeme („Ithaca”) si un roman autobiografic vadind preocupari stilistice („romanul Londrei”).

RICARDOU, Jean (n. 1932), scriitor francez. Reprezentant al directiei „Noului roman”, careia i-a consacrat si doua texte teoretice („Problemele Noului roman”, „Pentru o teorie a Noului roman”). Primul sau roman („Observatorul de la Cannes”) e mai curand „aventura unei scriituri” decat „scriitura unei aventuri”. S-a indreptat spre romanul cu tema istorica („Cucerirea Constantinopolului”, „Revolutia minuscula”).

SABAHATTIN ALI (1907-1948), scriitor turc. Versuri de inspiratie folclorica; romane si nuvele cu tematica sociala evocand lumea satului sau a universului provincial („Moara”, „Lumea noua”, „Palatul de clestar”, „Diavolul din noi”).

SARAMAGO [saramagu], Jose de Sousa (1922-2010), scriitor portughez. Stabilit (1992) in ins. Canare. romane parabolice, amintind de realismul magic latino-american („Memorialul manastirii”, „Anul mortii lui Ricardo Reis”, „Cecita”, „Pluta de piatra”, „Toate numele”). Poezii („Probabil veselie”), reportaje („Calatorie in Portugalia”). Premiul Nobel pentru literatura (1998).

ORZESZKOWA [oʒeʃkova], Eliza (1841-1910), scriitoare poloneza. Participanta la rascoala din 1863. romane cu caracter social, investigand mediul rural si evreiesc sau prezentand conditia femeii sub aspect etic si psihologic („Neamul Dziurdzilor”, „Badaranul”, „Eli Makover”, „Pe raul Niemen”, „Marta”, „Argonautii”). Nuvele („Puternicul Samson”).

AINI (pseud. lui Sadriddin Saidmuradovici) (1874-1954), scriitor tadjic. Intemeietor al literaturii tadjice moderne (romanul „Buhara”).

AUDIBERTI, Jacques (1899-1965), scriitor francez. Poeme lirice („Imperiul si trapa”), romane picaresti („Mormintele inchid rau”) si piese de teatru („Efectul Glapion”), in care, folosind mijloace suprarealiste, prezinta o lume a infruntarilor dintre bine si rau.

BELII, Andrei (pseud. lui Boris Nikolaevici Bugaev) (1880-1934), scriitor rus. Versuri simboliste („Simfonia dramatica”, „Urna”); romane de un fantantic gogolian („Porumbelul de argint”, „Petersburg”). Eseuri („Simbolismul”), memorii („Intre doua revolutii”).

BRION [brio], Marcel (1895-1984), scriitor francez. Povestiri fantastice, eseuri despre arta, romane („Giotto”, „Germania romantica”, „Alge”).

BULGAKOV, Mihail Afanasievici (1891-1940), scriitor rus. Opera evocatoare a razboilui civil (romanul „Garda alba”; piesele de teatru „Zilele Turbinilor”, „Fuga”). Capodopera sa, romanul „Maestrul si Margareta” se remarca prin intrepatrunderea planului realist cu cel fantastic-imaginar.

BURROUGHS [barəuz], Edgar Rice (1875-1950), scriitor american. In 1912 publica primul din seria romanelor de aventuri avindu-l ca erou pe Tarzan, devenit apoi personaj de film si benzi desenate.

CAPESIUS, Bernhard (1889-1981), scriitor si lingvist german din romania. In romanul sau „In tara veche”, in nuvele („Mostenirea”) si poezii („Pinza intinsa spre infinit”) este preocupat de problema rolului artistului si intelectualului in societate. Eseuri, scrieri dramatice, lucrari de dialectologie.

LABRADOR, Luiz Enrique (1902-1992), scriitor cubanez. Influentat de suprarealism. Povestiri si romane pline de umor, caracterizate printr-o structura bizara, fantezie debordanta si sensibilitate deosebita („Labirintul din mine insumi”, „Carnea himerei”, „Sange flamand”). Povesti in dialect („Cocosul in fata oglinzii”).

OBLOMOVISM (‹ n. pr. Oblomov) s. n. Totalitatea trasaturilor de caracter specifice eroului scriitorului rus I.A. Goncearov, Oblomov (din romanul cu acelasi nume), care, desi inzestrat cu reale insusiri intelectuale, le risipeste din cauza pasivitatii, a inertiei si apatiei.

PRINCEPS adj. invar., s. m. invar. 1. Adj. invar. (In sintagma) Editie princeps = prima editie a operei unui scriitor (clasic). 2. S. m. invar. Imparat in Imperiul roman. [Pr.: prin-] – Cuv. lat.

ABOVIAN, Haceatur (1805-1848), scriitor luminist armean. Intemeietor al literaturii armene moderne (romanul „Ranile Armeniei”).

AYME [eme], Marcel (1902-1967), scriitor francez. Nuvele („Omul care trece prin zid”), romane („Iapa verde”) si piese de teatru („Clevembard”) in care umorul se impleteste cu fantasticul.

BUNIN, Ivan Alekseevici (1870-1953), scriitor rus. A trait in emigratie. Povestiri si romane realiste, de investigatie psihologica si de tonalitate lirica („Satul”, „Domnul din San Francisco”, „Dragostea lui Mitia”); versuri. Premiul Nobel (1933).

HALLSTROM [ha:lstrom], Per (1866-1960), scriitor suedez. Maestru al nuvelei („Pasari ratacite”, „Purpura”); romane („O istorie veche”), teatru („Erotikon”); poezii simboliste („Lirica si fantezii”).

HERCULANO DE CARVALHO E ARAUJO [irkulanu de kərvaλu i ərəuiu], Alexandre (1810-1877), scriitor si istoric portughez. Lirica romantica („Harpa credinciosului”), romane istorice. Lucrarile sale alcatuiesc un tablou pitoresc al societatii si traditiilor portugheze („Legende si povestiri”).

LA CAPRIA, Rafaelle (n. 1922), scriitor italian. Adept al existentialismului. A reluat, in romanele sale, tematica lui A. Moravia, prezentand intr-o viziune tragica inchistarea societatii italiene din epoca postbelica, singura salvare fiind, dupa el, moartea („O zi de neliniste”, „Ranit de moarte”). Eseuri („Flori japoneze”, „Armonie pierduta”).

DIAC¹, dieci, s. m. 1. scriitor de cancelarie si slujbas al vistieriei din tarile romane; gramatic, uricar; p. ext. copist. ♦ Carturar, invatat. 2. (Reg.) Cantaret bisericesc. – Din sl. dijaku.

AHO, Juhani (1861-1921), scriitor finlandez. Proza realista despre viata taranilor („Calea ferata”). romane istorice („Panu”).

ANDRIC [andrici], Ivo (1892-1975), scriitor si diplomat iugoslav. Povestiri si nuvele („Curtea blestemata”). romane de analiza bazata pe o riguroasa documentatie istorica, avind ca fundal lumea pitoreasca a Bosniei („E un pod pe Drina”, „Cronica din Travnik”). Premiul Nobel (1961).

CHAMSON [sãso], Andre (1900-1983), scriitor francez. De inspiratie regionalista si protestanta, dezbate in romanele sale probleme morale ale lumii contemporane („Roux Banditul”, „Minunata”).

LANDI, Stefano (pe numele adevarat Stefano Pirandello) (1895-1972), scriitor italian. Fiul lui L. Pirandello. Versuri („Formele”) si romane („Zidul casei”), dar mai ales piese de teatru care prezinta, intr-o atmosfera de mare tensiune dramatica, viata de familie („Casa cu doua etaje”, „O treapta mai jos”, „Scoala tatilor”) precum si aspecte vizand nedreptatea si suferinta („Cel mai mare sacrilegiu”).

ROWLING [rouliŋ], Joanne Kathleen (n. 1965), scriitoare englez[. Creatoare a personajului Harry Potter, din seria romanelor omonime, ecranizate, cu mare succes de public.

ALARCON Y ARIZA [ariθa], Pedro Antonio de (1833-1891), scriitor spaniol. Reprezentant al naturalismului. Capodopera sa „Tricornul” reinnoieste traditiile romanului picaresc. Povestiri reslist satirice, note de calatorie, eseuri.

BALINT [ba:lint], Tibor (n. 1932, Cluj), scriitor maghiar din romania. Nuvele si schite („Trandafirii din Sodoma”), romane („Maimuta plingatoare”) inspirate din mediul citadin.

BALZAC, Honore de (1799-1850), romancier francez. scriitor de prodigioasa fecunditate (c. o suta de nuvele si romane, reunite sub titlul „Comedia umana”). A configurat un vast si viguros tablou critic al societatii franceze sub Restauratie, sesizind cu o rara intuitie raporturile social-economice (declinul aristocratiei, ascensiunea burgheziei, obsesia banului). Pictor de moravuri si de caractere, unul dintre cei mai mari creatori de tipuri vii, bine individualizate; a excelat in descifrarea legaturilor existente intre fizionomia spirituala a eroilor si mediul in care traiesc acestia. In opera lui B., fantezia romantica se imbina cu forta observatiei realiste, cu exactitatea stiintifica a descrierilor si a analizei psihologice. A avut o covirsitoare influenta asupra evolutiei romanului. Op. pr.: „Gobseck”, „Pielea de sagri”, „Eugenie Grandet”, „Mos Goriot”, „Cezar Birotteau”, „Taranii”, „Iluzii pierdute”, „Verisoara Bette”, „Varul Pons”.

BOLL, Heinrich (1917-1985), scriitor german. Nuvele („Calatorule, de unde vii la Spa...”) si romane („Unde ai fost, Adame?”, „Casa vaduvelor”) de evocare a razboiului si a consecintelor lui. Remarcabila prin concizia si obiectivitatea sobra a naratiunii, prin tonul de ironie amara, opera sa realizeaza o disputa cu societatea postbelica („Partida de biliard de la ora 9 1/2”, „Parerile unui clovn”). Premiul Nobel (1972).

CHATTERJEE [tʃatergi], Bankim Chandra (1838-1894), scriitor indian de limba bengali. Unul dintre fondatorii prozei bengali. romane istorice si sociale („Fiica comandantului fortaretei”, „Lacasul bucuriei”).

SARRAUTE [saro:t], Nathalie (pe numele adevarat Natalia Ilianova Cerniak) (1900-1999), scriitoare si eseista franceza de origine rusa. Reprezentanta a „noului roman”, a respins experimentale formaliste, incercand sa surprinda sub aparenta banalitatii limbajului si a obiectelor, faptele personajelor, forfota vie a existentei. Scrieri teoretice („Era suspiciunii”, „Noul roman: ieri, azi”, „Folosirea cuvantului”), romane („Tropisme”, „Fructele de aur”, „Intre viata si moarte”), teatru („Pentru sau contra”).

SANDEMOSE, Aksel (1899-1965), scriitor norvegian de origine daneza. Nuvele („Un marinar debarcat”) si romane psihologice, politiste si satirice, continand digresiuni si polemici care motiveaza mortile enigmatice („Un fugar incruciseaza urmele”, „Trecutul este o iluzie”).

romanTIC, -A adj. 1. care aminteste de frumusetea locurilor descrise in romane; pitoresc. 2. care apartine romantismului; propriu acestei miscari. ◊ (s. m. f.) scriitor care apartine romantismului. 3. care evoca atitudini, teme specifice romantismului; fabulos. 4. visator, melancolic. (< fr. romantique, germ. romantisch)

AZEVEDO, Aluizio Goncalvez de (1857-1913), scriitor naturalist brazilian. Observator lucid si critic al societatii braziliene contemporane (romanele „Mulatrul”,„Pensiune de familie”).

BALACI, Alexandru (1916-2002, sat Aurora, jud. Mehedinti), italienist roman. M. coresp. al Acad. (1965), prof. univ. la Bucuresti. Monografii dedicate scriitorilor italieni clasici („Dante”, „Petrarca”, „Boccaccio”), eseuri dominate de biografism, analize si studii comparatiste („Studii italiene”). Traduceri.

BALDWIN [bɔ:lduin], James (1924-1987), scriitor american de culoare. A incercat sa demonstreze in eseurile si romanele sale ca solutionarea conflictelor rasiale necesita o revolutie morala („Daca Beale Street ar putea vorbi”, „Alesii Domnului”).

CURTIS [curtis], Jean Louis (pseud. lui Louis Laffite) (1917-1995), scriitor francez. Observator al moravurilor societatii („Tinerii”), a evoluat in ultimele sale romane spre o analiza mai critica a acestora („O educatie de scriitor”).

PRINCEPS I. adj. inv. 1. editie ~ = prima editie a operei unui scriitor (clasic). 2. cel dintai; principal. II. s. m. inv. imparat al Imperiului roman. (< lat. princeps)

ALENCAR, Jose Martiniano de (1829-1877), scriitor brazilian. Unul dintre creatorii literaturii nationale. A fixat temele traditionale ale romanului brazilian, evocind cu simpatie figura indigenului („Guarani”).

ANDERSON [ændərsn], Sherwood (1876-1941), scriitor american. A descris mediocritatea vietii de provincie. Nuvele („Winesburg, Ohio”) si romane („Ris amar”) de un realism obiectiv, care au exercitat o profunda influenta asupra literaturii epocii sale.

ASTURIAS, Miguel Angel (1899-1974). scriitor si diplomat guatemalez. Scrieri inspirate de stravechea civilizatie maya („Legendele Guatemalei”). Romane consacrate istoriei si problemelor sociale ale tarii sale: „Domnul presedinte” (imagine tragica a dictaturii autohtone), „Oameni de porumb”, „Papa verde”. Insemnari despre romania; traduceri din proza romaneasca. Premiul Nobel pentru literatura (1967).

HAZOUME [azume], Paul (1890-1980), scriitor de limba franceza din Benin. Lucrari de etnografie. Este autorul primului roman istoric african („Doguicimi”).

LARBAUD [larbo], Valery-Nicolas (1881-1957), scriitor francez. Eseuri si critica literara („Lectura – acest viciu nepedepsit”). Poeme si romane autobiografice de subtila analiza psihologica („Fermina Marquez”, „A.O. Barnabooth, poezii si jurnal intim”). Nuvele folosind tehnica monologului interior, inspirata de Joyce („Indragostiti, fericiti indragostiti”). Traduceri, note de calatorie („Galben, albastru, alb”).

SABATIER, Robert (n. 1923), scriitor francez. Lirica de factura simbolista si suprarealista („Icar si alte poeme”); romane realiste abordand tema copilariei („Desen pe trotuar”). Autorul unei „Istorii a poeziei franceze”.

BABITS [bɔbitʃ], Mihaly (1883-1941), scriitor ungur. Poezie de factura intelectuala, impregnata de cultul formelor lirice („Valea nelinistii”). romane pe teme contemporane („Fiii mortii”), eseuri („Viata si literatura”), o istorie a literaturii europene. Traduceri.

BATAILLE [batai], Georges (1897-1962), scriitor francez. Eseuri explorind natura problematica a existentei („Experienta interioara”, „Oroarea de poezie”). romane („Albastrul cerului”, „Pisica salbatica”).

BEAUVOIR [bovuar], Simone de (1908-1986), scriitoare si eseista franceza. Reprezentanta a existentialismului, discipola a lui J.P. Sartre. romane („Toti oamenii sint muritori”, „Mandarinii”), scrieri memorialistice („Amintirile unei fete cuminti”, „O moarte usoara”), eseuri („Pentru o morala a ambiguitatii”).

ROMAINS [romẽ], Jules (pseudonimul lui Louis Farigoule) (1885-1972), scriitor francez. Promotor, alaturi de Georges Chenneviere, al unanimismului. Poeme („Viata unanima”), romane (ciclul „Oameni de buna-vointa”), piese satirice („Dr. Knock sau Triumful medicinei”). Eseuri.

OSTROVSKI, Nikolai Alekseevici (1904-1936), scriitor rus. Participant la razboiul civil, paralizeaza si orbeste in urma unei rani. romane patetice, cu substrat autobiografic („Asa s-a calit otelul”, „Nascuti in furtuna”).

CISEK, Oscar Walter (1897-1966, n. Bucuresti), scriitor si critic de arta german din romania. Proza evocind pitorescul etnografic (nuvele „Tataroaica”, romanele „In fata portilor”, „Fluviul fara sfirsit”); romanul „Pirjolul”, vasta fresca realista a rascoalei lui Horea. Studii de arta.

CUMMINGS [camingz], Edward Estlin (1894-1962), scriitor american. Lirica de avangarda de o indrazneata inventivitate verbala („Poeme”). Scrieri dramatice, un roman realist si patetic despre experientele razboiului („Camera imensa”).

AMADO, Jorge (1912-2001), scriitor brazilian. Proza realista, cu elemente folclorice si populare („Cacao”, „Pamint fara lege”, „Secerisul rosu”). romane consacrate avatarurilor destinului uman („Gabriela, cuisoara sau scortisoara”).

ASIMOV, Isaac (1920-1992), biochimist si scriitor american de origine rusa. Lucrari de popularizare a stiintei („In interiorul atomului”, „Creierul uman”). romane stiintifico-fantastice de mare popularitate („Fundatia”, „Sfirsitul universului”).

CAPUANA, Luigi (1839-1915), scriitor italian. Reprezentant al verismului, a teoretizat o proza documentara, bazata pe date stiintifice („Giacinta”). romane orientate spre studiul cazului psihologic („Marchizul de Roccaverdina” – capodopera sa).

CHARBONNEAU [sarbono], Robert (1911-1967), scriitor canadian, de limba franceza. Poet („Mici poeme regasite”) si critic, el este totodata creatorul romanului de analiza in Canada („Fontile”).

CHESTERTON [tʃestətən], Gilbert Keith (1874-1936), scriitor englez. A cultivat aproape toate genurile literare, dar s-a impus mai ales prin romanele filozofice, sociale sau parodic-politiste, caracterizate prin umorul grotesc si stilul paradoxal („Numitul Joi”, „Povestirile parintelui Brown”, „Omul care stia prea multe”).

COMAN, Ion. G. (1902-1987, n. Dimbroca, jud. Buzau), teolog roman. Prof. la Institutul Teologic din Bucuresti. A cercetat viata, opera si doctrina Sfintilor parinti scriitori bisericesti („Probleme de filosofie si literatura patristica”, „scriitori bisericesti din epoca straromana”, „Patrologie”).

HAANPAA [ha:npε:], Pentti (1905-1955), scriitor finlandez. Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai prozei moderne din tara sa. romane de atitudine antimilitarista („Razboiul in desertul alb”) sau de evocare a luptei taranilor pentru existenta („Faina”).

CORLATEANU, Nicolae (1915-2005, n. Caracui, Basarabia), filolog roman. Acad. (1965), prof. univ. la Chisinau. Cercetari in domeniul lexicologiei, foneticii si romanisticii, studii asupra contributiei scriitorilor clasici din Moldova la dezvoltarea limbii literare („Actualitatea operei lui Creanga”, „V. Alecsandri si limba literara”), analize asupra normei si uzului actual al limbii („Egala intre egale”).

AVRIL, baron Adolphe d’ (1822-1904), diplomat si scriitor francez. Filoroman. Lucrari de istorie, drept international public si de calatorie. Membru de onoare al Acad. romane (1871).

SAROYAN [sərouiən], William (1908-1981), scriitor american e origine armeana. Nuvele („Indraznetul tanar de pe trapezul zburator”, „Ma numesc Aram”, „Americanul muribund”), romane („Comedia umana”, „Asirianul”, „Intre baieti si fete”), drame („Inima mea este in muntii Scotiei”, „Timpul vietii lor”, „Clipe de viata”) cu implicatii autobiografice, inspirate din viata oamenilor simpli si a copiilor.

O'FAOLAIN [oufælən], Sean (1900-1991), scriitor si critic literar irlandez. Importanta contributie la modernizarea literaturii irlandeze; a publicat, ca director al revistei „The Bell”, scriitori tineri, precum si opere ale celor mai renumiti scriitori autohtoni din perioada postbelica. Lucrari de critica literara („Disparitia eroului. Studiu asupra romancierilor din anii '20”, „Nuvela”). romane („O vara in Italia”, „Pasarea Singuratica”). Biografii ale unor compatrioti ilustri.

BENEDEK [bænædæc] Elek (1859-1929, n. Batani, jud. Covasna), scriitor si publicist maghiar din romania. Povestiri prelucrate din folclor („Croitorasul viteaz”), povestiri pentru copii („Cartea basmelor”) si romane („Huszar Anna”).

BRIUSOV, Valeri Iakovlevici (1873-1924), scriitor rus. Versuri simboliste („Me meum esse”, „Urbi et orbi”) apoi, dupa 1917, poeme revolutionare („A treia toamna”, „Greaua incercare”); nuvele, romane, eseuri, traduceri.

CASSOU [casu], Jean (1897-1986), scriitor, eseist si critic de arta francez. Scrieri despre arta moderna („Picasso”, „Situatia artei moderne,” „Panorama artelor plastice contemporane”, „Ingres”); romane („Cheia viselor”), poezii („Trandafirul si vinul”).

COCTEAU [cotco], Jean (1889-1963), scriitor, eseist, cineast, pictor francez. Participant la toate miscarile artistice si literare de avangarda. Versuri („Capul Bunei Sperante”, „Recviemul”), proza (romanul „Copiii teribili”), drame („Vocea umana”, „Masina infernala”, „Parintii teribili”), filme („Singele unui poet”, „Testamentul lui Orfeu”), eseuri.

DAGERMAN [da:gəman], Stig (1923—1954), scriitor suedez. Opera sa ilustreaza starea de spirit specifica „generatiei anilor '40“ confruntata cu dezastrele materiale si morale de dupa razboi. romane („Sarpele“, „Copilul ars“), nuvele („Jocurile noptii“), piese de teatru („Condamnat la moarte“).

RABELAIS [rable], Francois (1494-1553), scriitor si umanist francez. Calugar benedictin si medic. Reprezentant al Renasterii franceze. Biografia sa este putin cunoscuta. Opera sa capitala, romanele fantastice si burlesti cu personaje inconfundabile, „Gargantua” si „Pantagruel”, reprezinta o satira indrazneata la adresa scolasticii, a bigotismului si ignorantei monahale, a absurditatii razboaielor, a abuzurilor feudale. Ea exprima in acelasi timp increderea autorului in esenta umana, in stiinta, in viata libera si naturala, intr-o educatie care dezvolta in mod egal facultatile intelectuale si cele fizice. Spirit erudit, excelent povestitor si cunoscator al limbii, R. se distinge prin bogatia expresiei, gustul pentru concret si pitoresc, umorul suculent, de sursa populara, precum si prin fantezia debordanta si capacitatea de a cultiva toate formele comicului, de la ironie la grotesc. Opera sa il situeaza printre marii creatori ai literaturii universale, ea avand o covarsitoare influenta asupra marilor scriitori satirici si umoristi ai lumii.

HALIDE, Edib Adivar (1883-1964), reformator si scriitor turc. Prof. univ. la Istanbul. Sustinator al drepturilor femeilor. Adept al miscarii nationaliste. In exil (1925-1938) pentru convingerile sale politice. romane cu tenta national-sociala („Noul Turan”, „Familia”, „Fiul lui Zeyno”).

BRACCIOLINI, Poggio (1380-1459), umanist italian. A descoperit manuscrisele unor scriitori antici (Plaut, Lucretiu etc.); tratate de morala, culegeri de anecdote, o istorie a Florentei. Primul dintre umanisti care afirma originea romana a poporului roman.

CAPEK [tʃapec], Karel (1890-1938), scriitor ceh. Creatie scinteietoare prin fantezie si spirit de anticipatie, satira a contradictiilor lumii moderne (piesele „R.U.R.”, „Boala alba”, romanele „Fabrica de absolut”, „Krakatit”, „Razboiul salamandrelor”). Eseuri, note de calatorie.

CELAYA [selaia], Gabriel (pseud. lui Rafael Mugica) (1911-1991), scriitor spaniol. Poet angajat, printre cei mai importanti ai Spaniei moderne, a publicat culegeri de versuri (unele in colab. cu Amparo Gaston), romane („Lazaro Calla”) si eseuri („Bequer”).

CHATEAUBRIAND [satobriã], Francois-Rene, viconte de (1768-1848), scriitor francez. Calatorii in America, Anglia, Orient; ministru sub Restauratie. Proza sa, dominata de sensibilitate si imaginatie (vasta lucrare doctrinara „Geniul crestinismului”, romanele „Atala”, „Rene”, „Martirii”), a influentat mult romantismul prin pasiunea pentru natura, exotism, singuratate, prin expansiunea eului si mai ales prin elocinta si muzicalitatea stilului. Capodopera sa ramine scrierea autobiografica „Memorii de dincolo de mormint”.

ŌE, Kenzaburo (n. 1935), scriitor japonez. Creator al unei opere impresionante ca dimensiuni, influentata de literatura europeana, intr-un stil propriu, indepartat de maniera japoneza traditionala. romane in care creaza o lume imaginara unde mitul se condenseaza intr-un spectacol bulversat al situatiei omului in lumea contemporana („Anotimpul soarelui”, „Captura”, „Jocul secolului”, „Tipete”, „O problema personala”, „Perversii”, „Epoca noastra”, „Strigatul linistit”, „Viata linistita”). Eseuri. Premiul Nobel pentru literatura (1994).

AUBIGNE [obine], Theodore Agrippa d’ (1552-1630), scriitor francez. Autor al virulentului poem satiric „Tragicele”, indreptat impotriva absolutismului monarhic si a bisericii catolice, al unei „Istorii universale” si al unui roman satiric.

KASACK, Hermann (1896-1966), scriitor german. Influentat de expresionism si existentialism, dar si de filosofia orientala, K. condamna in versurile („Omul”), in dramele („Misiune tragica”) si in romanele sale („Orasul de dincolo de rau”) excesiva tehnicizare si dezumanizare a lumii contemporane, avertizandu-ne, in acelasi timp, in privinta pericolului supraevaluarii personalitatii („Tesatorul”).

SAARIKOSKI [sa:rikoski], Pentti (1937-1983), scriitor finlandez. Initial, lirica de expresie clasica („Poeme”), a evoluat apoi spre o poezie de explozie verbala, asemanatoare beatnicilor americani („Invitatie la dans”). romane.

HERBERT [hə:bət] (pseud. lui Albert Haddock), Sir Alan Patrick (1890-1971), publicist si scriitor englez. Eseuri umoristice („Cazuri inselatoare in dreptul cutumiar”). Music-hall-uri, operete („Anne care rade”, „Balade pentru oameni cu fruntea lata”, „Cantecul lebedei”). romane („Batalia secreta”, „Tiganii apelor”).

BERNARDIN DE SAINT-PIERRE [bernardẽ de sẽ pier], Jacques-Henri (1737-1814), scriitor francez. Precursor al romantismului. Discipol al lui J.-J. Rousseau, a contribuit la dezvoltarea gustului pentru natura si exotism („Studiile naturii”). Capodopera sa este romanul idilic „Paul si V*******”.

IDRUS (1921-1979), scriitor indonezian. Stilul sau simplu, limbaj crud, tematica actuala si realista au reprezentat inceputul unei noi modalitati de scriere in literatura indoneziana (comedia „Familia Surono”, romanele „In strafundurile inimii omenesti”, „Printesa Penelopa”). Carti de calatorie; traduceri.

HALBE [halbə], Max (1865-1944), scriitor german. Influentat de Ibsen, a scris drame naturaliste cu elemente romantice, denuntand cu violenta prejudecatile sociale („Maica glie”, „Dezghetul”, „Cei fara tara”) si psihologice („Tinerete”). romane cu caracter autobiografic („Brazda si destin”, „Fapta lui Dietrich Stobaus”).

REGNIER [renie], Henri de (1864-1936), scriitor francez. Versuri de factura simbolista, apoi neoclasica si parnasiana, imbinand gratia cu senzualismul elenic („Poeme vechi si romanesti”, „Meditatiile de lut”, „Cetatea apelor”, „Oglinda orelor”), romane estetizante pe teme e*****e, cu rafinate analize ape pasiunilor („Vacanta unui tanar cuminte”, „Teama de iubire”).

BERG, Lotte (pseud. Luciei Bacinski) (1907-1981, n. Cernauti), scriitoare germana din romania. Versuri sociale si e*****e („Calatorie spre primavara”, „Firul rosu”); nuvele inspirate din realitatile cotidiene („O vara fierbinte”). Literatura pentru copii. Traduceri din poeti romani.

KOESTLER [kestlər], Arthur (1905-1983), scriitor britanic de originar din Ungaria. Membru al Partidului Comunist. Corespondent in Razboiul Civil din Spania. Si-a abandonat convingerile comuniste dupa ce a vazut ororile stalinismului, romanele sale constituind o ampla si terifianta fresca a acestui regim si exprimand teama obsesiva a autorului in ceea ce priveste soarta umanitatii („Zeroul si infinitul”, „Dialog cu moartea”, „Gladiatorii”, „Intuneric in plina zi”). Autor al unei istorii a khazarilor („Al treisprezecelea trib”). S-a sinucis.

OCAMPO, Silvana (1906-1993), scriitoare argentiniana. Autoare, impreuna cu Borges si A. Bioy Casares, sotul ei, a unei „Antologii de literatura fantastica”, considerata manifestul programatic al „Scolii de la Buenos Aires”. romane politiste („Cine iubeste, uraste”), nuvele si povestiri („Zilele noptilor”, „Calatorie uitata”, „Pana magica”).

SAVINIO, Alberto (pseud. lui Andrea de Chirico) (1891-1952), muzician, pictor, scriitor si designer italian. Frate cu Giorgio de Chirico. La 15 ani a compus opera „Carmela”. Picturile sale cu personaje avand infatisarea unor manechine fara chip, apartin suprarealismului („Aparitia”). romane si piese de teatru („Hermafroditul”, „Capitanul Ulise”); eseuri. Muzica, decoruri si costume de scena.

BROCH [brɔh], Hermann (1886-1951), scriitor, eseist si sociolog austriac. Emigrat in S.U.A. (1938). Opera sa, realizind o simbioza intre elementul poetic si cel filozofic, introduce metode moderne de narare in proza austriaca. romane (trilogia „Somnambulii”, „Moartea lui Vergiliu” – capodopera sa), eseuri („James Joyce si contemporaneitatea”).

CERNISEVSKI, Nikolai Gavrilovici (1828-1889), socialist utopist, scriitor si critic literar rus. Conducator al miscarii democrat-revolutionare ruse. A abordat raportul dintre arta si realitate, functiile gnoseologice si sociale ale artei („Raporturile dintre arta si realitate”). romanul „Ce-i de facut?”.

SABATO, Ernesto (1911-2011), romancier si eseist argentinian. romane psihologice in care experimenteaza tehnici narative moderne, conturand, intr-un plan simbolic cu inflexiuni fantastice, destinul poporului argentinian („Ingerul intunericului”, „Tunelul”, „Despre eroi si morminte”, „Abaddon Exterminatorul”). Eseistica („scriitorul si fantasmele sale”, „Individul si universul”).

HALEVY [alevi] 1. Jacques Fromental H. (pe numele adevarat Elias Levy) (1799-1862), compozitor francez. Elev al lui Cherubini. Prof. al lui Gounod si Bizet. Opere in stil romantic, tragice sau comice („Evreica”, „Fulgerul”, „Regina Ciprului”), balete, cantate. 2. Ludovic H. (1834-1908), scriitor francez. Nepotul lui H. (1). A scris, impreuna cu H. Meilhac, librete de opera („Carmen” de Bizet), precum si libretele principalelor operete ale lui Offenbach („Frumoasa Elena”, „Viata pariziana”, „Pericola”). romane de moravuri („Abatele Constantin”).

scriitor s. 1. literat, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (inv.) literator, (latinism inv.) scriptor. (Un mare ~.) 2. autor. (~ul meu preferat.) 3. (IST.) diac, gramatic, logofat, pisar, scrib, uricar. (~ in cancelariile din tarile romane.)

BECKETT [bekit], Samuel (1906-1989), scriitor irlandez de limba engleza si franceza. Stabilit in Franta (1938). Reprezentant al „teatrului absurdului”. Drame parabolice, oferind o viziune metafizica despre Univers („Asteptindu-l pe Godot”, „Sfirsitul partidei”, „O, ce zile frumoase!”), romane ale tragismului existential, eliberate de structurile traditionale („Molloy”, „Cum este”). Premiul Nobel (1969).

SARMIENTO, Domingo Faustino (1811-1888), scriitor si om politic argentinian. Ca presedinte al Republicii (1868-1874) a infaptuit o serie de reforme liberale, in scopul modernizarii statului, si ap us capat razboiului cu Paraguay (1870). Adept al romantismului, a scris romanul „Facundo sau Civilizatie si si barbarie”, tablou al societatii argentiniene si al problemelor cu care se confrunta; pamflete.

O’CASEY [oukeisi], Sean (pe numele adevarat Shaun OCathasaigh) (1880-1964), scriitor irlandez. Piese de teatru in tonuri eroice, inspirate de lupta pentru independenta („Umbra unui fractiror”, „Plugul si stelele”) sau de factura impresionista, in care cultiva alegoria si simbolul („Cupa de argint”, „Trandafiri rosii pentru mine”). romane autobiografice intr-un stil ironico-satiric („Bat la usa”, „Trandafiri si coroana”); eseuri despre teatru („Viespea zburatoare”).

JUNGER [juŋer], Ernst (1895-1998), scriitor german. Opera subtila si paradoxala, alcatuita mai ales din eseuri si povestiri autobiografice, afirmand rolul individului in raport cu dictaturile. Jurnal de traire nemijlocita a razboiului („Furtuni de otel”); proza magico-simbolica („Falezele de marmura”) sau cu caracter pacifist („Pacea”); romane alegorico-utopice („Heliopolis”); eseuri („La zidul timpului”, „Statul universal”).

CAMUS [camu], Albert (1913-1960), scriitor si eseist francez. Reprezentant al existentialismului. Creatia sa, de o rigoare clasica, se ordoneaza in jurul a doi poli: constatarea absurdului existential (rezultat al confruntarii omului modern cu societatea, cu istoria si cu el insusi) si spiritul de revolta, care sustine afirmarea valorilor umane. romane: „Strainul”, „Ciuma”, „Caderea”; proza eseistica: „Fata si reversul”; eseuri: „Mitul lui Sisif”, „Omul revoltat”, „Actuale”; teatru: „Caligula”; jurnal de creatie: „Caiete”. Premiul Nobel (1957).

LAMARTINE [lamartin], Alphonse-Marie-Louis de PRAT de (1790-1869), scriitor si om politic francez. Unul dintre initiatorii poeziei romantice franceze. Elegii cu caracter filozofic („Meditatii poetice”, „Noi meditatii poetice”), poeme de inspiratie religioasa („Armonii poetice si religioase”, „Jocelyn”, „Caderea unui inger”) remarcabile prin lirismul melancolic si meditativ, prin sinceritatea sentimentelor si perfecta corespondenta dintre starea sufleteasca a poetului si natura. romane autobiografice („Raphael”, „Graziella”); un jurnal de calatorie in Orient. Lucrari istorice („Istoria girondinilor”, „Istoria revolutiei de la 1848”). Ca om politic a fost initial legitimist, apoi a devenit liberal moderat. Rol important in Revolutia din 1848; ministru de Externe in Guvernul provizoriu (1848), calitate in care i-a sprijinit pe revolutionarii din Principatele romane.

SARTRE [sartr], Jean Paul (1905-1980), filozof si scriitor francez. Reprezentant al existentialismului si al fenomenologiei franceze. Dupa 1950, a incercat o reconciliere cu marxismul („Critica ratiunii dialectice”). Lucrarea sa „Fiinta si neantul” este un studiu asupra relatiei dintre constiinta si lume. S. identifica natura existentiala a existentei umane in capacitatea sa de a alege („Existentialismul este umanism”), dezvoltandu-si tezele in romane („Greata”, „Drumurile libertatii”), nuvele („Zidul”), piese de teatru („In spatele usilor inchise”, „Diavolul si bunul Dumnezeu”, „Sechestratii din Altona”), eseuri („Situatii”), in studii critice despre Baudelaire si Flaubert, ca si in „Cuvintele” – scriere autobiografica. Premiul Nobel pentru literatura (1964), pe care a refuzat sa-l ridice.

BOCCACCIO, Giovanni (1313-1375), scriitor renascentist italian. Intemeietorul prozei artistice italiene. Comentator al lui Dante, prieten si admirator al lui Petrarca. Capodopera sa, „Decameronul”, culegere de o 100 de nuvele, savuros tablou de moravuri, prezinta, printr-o mare varietate de tipuri surprinse in ipostaze revelatorii, o adevarata „comedie umana”. A denuntat cu umor prejudecatile si excesele ascetismului medieval, opunindu-le idealul omului renascentist. romanele sale, impletind ironia cu senzualitatea („Fiammetta”), prefigureaza proza psihologica moderna. Idilele pastorale („Poemul nimfelor de la Fiesole”, „Poemul nimfelor lui Ameto”) reinvie lumea mitologica, cu un proaspat simt al naturii. Lucrari de eruditie in limba latina.

CERVANTES SAAVEDRA [θervantes saavedra], Miguel de (1547-1616), scriitor spaniol. Intrat la inceput in serviciul unui c******l si apoi in armata, ranit in batalia de la Lepanto, rapit de pirati si dus ca sclav in Alger (ulterior rascumparat), inchis de citeva ori dupa reintoarcerea sa in Spania, si-a inceput tirziu cariera literara. Opera sa reprezentativa „Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha”, satira a literaturii cavaleresti, imagine complexa a conflictului dintre real si ideal, se inscrie printre capodoperele prozei universale (v. Don Quijote, Sancho Panza). romanul pastoral „Galateea”, piesele de teatru si mai ales ciclul de „Nuvele exemplare”, valoroase prin fantezia si adevarul psihologic, ii intregesc opera.

LOGOFAT, logofeti, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani, membru al sfatului domnesc; persoana care detinea acest titlu. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intaiul boier de divan, care conducea cancelaria domneasca si, in lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan, urmand dupa ban. Logofat al doilea = loctiitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = dregator avand atributii de maestru de ceremonii. Logofat de taina (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofat de vistierie = secretar al vistieriei domnesti. ♦ Seful cancelariei domnesti. 2. (Inv.) Secretar, scriitor intr-o cancelarie; gramatic, diac, pisar, copist. 3. Vataf (la o mosie boiereasca). – Din ngr. logothetis.

ROUSSEAU [ruso], Jean-Jacques (1712-1778), filozof, scriitor si muzician francez. Reprezentant al romantismului. Colaborator al Enciclopediei. Autor al „Contractului social”, potrivit caruia, in starea naturala, viata este libera si independenta, iar neajunsurile conditiei umane au fost la origine societatea. Salvarea este posibila printr-o organizare politica centrata pe ideea de libertate si de vointa generala („Discurs asupra inegalitatii”). Doctrina politica a lui R. avea sa devina platforma democratiei radicale iacobine in timpul Revolutiei Franceze. Conceptia sa pedagogica preconizeaza educatia conform cu natura proprie a copilului („Emil sau despre educatie”). Principiul revenirii la natura (denumit ulterior „rousseauism”) si ideea primordialitatii sentimentului in raport cu ratiunea (caracteristica si pentru deismul sau), care strabat principalele scrieri literare ale lui R. (romanul epistolar „Iulia sau noua Eloiza”, „Confesiunile”), au facut din el un precursor al romantismului francez si european. Ca muzician a compus muzica de opera („Vrajitorul satului”, „Pygmalion”), cantece; autor al unui sistem de notatie muzicala; a abordat probleme de estetica si de teorie a muzicii.