CALIGRAFIA, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citet. [Pr.: -fi-a] – Din fr. calligraphier.

CALIGRAFIE s. f. Arta si deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasa. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Din ngr. kalligraphia, fr. calligraphie.

CALIGRAF ~i m. 1) Persoana care scrie frumos si citet. 2) inv. Persoana care se ocupa cu copierea artistica a cartilor si a manuscriselor. /<fr. calligraphe

CALIGRAFIA vb. I. tr. A scrie frumos, caligrafic. [Pron. -fi-a, p.i.3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. calligraphier].

CALIGRAFIE s.f. Arta si deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasa. ♦ (P. ext.) Fel de a scrie (al cuiva). [Gen. -iei. / < fr. calligraphie, cf. gr. kalligraphia].

CALIGRAFIE s. f. arta, deprinderea de a scrie frumos. ◊ scriere frumoasa. ◊ fel de a scrie (al cuiva). (< fr. calligraphie, gr. kalligraphia)

CALIGRAFIA, caligrafiez, vb. I. Tranz. A scrie frumos, ordonat, citet. [Pr.: -fi-a] – Fr. calligraphier.

CALIGRAFIE s. f. Arta si deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasa. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Fr. calligraphie (< gr.).

caligraf m. (vgr. kalligraphos, d. kallos, frumuseta [!], si grapho, scriu. V. agiograf). Cel ce scrie frumos. Cel ce te invata caligrafia.

caligrafie f. (vgr. kalligraphia, d. kallos, frumuseta [!], si grapho, scriu). Arta de a scrie frumos literele.

CALIGRAFIC, -A, caligrafici. -ce, adj. De caligraf; (despre scris) frumos, ordonat, citet. – Din fr. calligraphique.

CALIGRAFIE f. 1) Arta de a scrie citet si frumos. 2) Scris citet si frumos. 3) Fel de a scrie al unei persoane. [Art. caligrafia; G.-D. caligrafiei; Sil. -fi-e] /<fr. calligraphie

CALIGRAF, -A, caligrafi, -e, s. m. si f. Persoana care are scriere frumoasa. ♦ (In trecut) Persoana care se ocupa cu copierea artistica de carti si manuscrise. – Fr. calligraphe (< gr.).

CALIGRAFIC, -A, caligrafici, -ce, adj. De caligraf; (despre scris) frumos, ordonat, citet. – Fr. calligraphique.

scrieRE s. 1. (inv.) scrisoare. (~ literelor alfabetului.) 2. (inv.) scriptura, scrisoare. (Vorbire si ~.) 3. v. caligrafiere. 4. (inv.) scrisoare. (~ au luat-o de la romani.) 5. v. creare. 6. v. lucrare. 7. v. carte. 8. scriere dramatica v. piesa. 9. (inv. si pop.) slova. (Descifra cu greutate ~ chirilica.) 10. scris, (rar) scriitura, (inv. si pop.) scrisoare, slova, (inv.) scriptura. (Avea o ~ frumoasa.) 11. grafie, scris, (rar) scriitura. (I-a recunoscut ~.) 12. ortografie, (inv.) scriptura. (Despre ~ limbii romane.)

SCRIS s. 1. condei, grafie, scriitura, (pop.) slova. (Are un ~ regulat.) 2. (rar) caligrafie. (~ ingrijit, clar.) 3. scriere, (rar) scriitura, (inv. si pop.) scrisoare, slova, (inv.) scriptura. (Avea un ~ frumos.) 4. grafie, scriere, (rar) scriitura. (I-a recunoscut ~ul.) 5. alcatuire, compunere, creare, elaborare, intocmire, realizare, redactare, scriere, (inv.) izvodire, redactie, redijare. (~ul unei opere literare.) 6. stil. (Are un ~ nervos, vioi.)

BINE¹ adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene

CALOFIL, -A adj. (Despre scris, stil) frumos, caligrafic. [Cf. fr. callophile].

CALIGRAF, -A s.m. si f. Om care are scrisul frumos; cel care se indeletniceste cu copiatul artistic al unor carti si manuscrise. [Cf. fr. calligraphe, gr. kallos – frumos, graphein – a scrie].

Eris, la greci, zeita vrajbei, corespunzatoare Discordiei din mitologia romana. Eris era fiica zeitei Nyx (Noaptea). Ea a fost izgonita din ceruri de catre Zeus, pentru ca semana neintelegere printre zei. Nefiind poftita la nunta zeitei Thetis cu Peleus, cind petrecerea era in toi, ea a aruncat in mijlocul nuntasilor un mar pe care era scris „celei mai frumoase”, iscind astfel rivalitatea dintre Aphrodite, Athena si Hera. Marul aruncat de zeita Eris a fost daruit Aphroditei in urma judecatii unui muritor, Paris (v. si Aphrodite, Paris).

coz n., pl. uri (turc. koz; ngr. kozi). Mold. Rar azi. Atu. Adv. Fam. Frumoasa coz (o femeie), foarte frumoasa. V. cadra, pic 2, scris, sucada.

frumos¹ adv. 1) Intr-un mod care place. A scrie ~. 2) Asa cum trebuie; bine. A se purta ~. /<lat. formosus

SINSILA s.f. Mamifer rozator cu o blana cenusie foarte frumoasa, care traieste in regiunile muntoase din Peru si Chile. [Scris si cincila. / < fr., sp. chinchilla, cf. sp. chincha, chinchilla – plosnita].

WALKIRIE s.f. (In mitologia scandinava) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare razboinice si foarte frumoase, care hotarau soarta bataliilor, cauzand moartea unora sau a altora dintre combatanti, potrivit vointei zeilor. [Gen. -iei / scris si valkirie, var. valchira s.f. / < germ. Walkyrie].

HALEVY [alevi] 1. Jacques Fromental H. (pe numele adevarat Elias Levy) (1799-1862), compozitor francez. Elev al lui Cherubini. Prof. al lui Gounod si Bizet. Opere in stil romantic, tragice sau comice („Evreica”, „Fulgerul”, „Regina Ciprului”), balete, cantate. 2. Ludovic H. (1834-1908), scriitor francez. Nepotul lui H. (1). A scris, impreuna cu H. Meilhac, librete de opera („Carmen” de Bizet), precum si libretele principalelor operete ale lui Offenbach („Frumoasa Elena”, „Viata pariziana”, „Pericola”). Romane de moravuri („Abatele Constantin”).

KAMA (KAMADEVA) (in mitologia vedica), zeul dragostei, personificarea dorintei si a desfatarii. Atributele sale fundamentale sunt simbolizate prin cele doua sotii: Prῑti sau Māyāvatῑ (Iubirea, Prietenia) si Rati (Voluptatea). Reprezentat ca un adolescent frumos, calarind un papagal si insotit de alaiul fecioarelor ceresti; inarmat cu un arc cu sageata din flori. Sub egida lui ar fi fost scrise in Antichitate tratatele „Kāmasūtra” si „Kāmatāntra” despre arta sau stiinta dragostei. Potrivit legendei, a fost transformat in cenusa de Siva devenind astfel acorporal.

CONDEI, condeie, s. n. 1. Unealta de scris in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; toc (impreuna cu penita). ◊ Manuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a incarca la socoteala. Dintr-un condei sau dintr-o trasatura de condei = dintr-o data. ♦ Fig. Trasatura de condei; p. ext. moment, clipa. ♦ (Inv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru innegrirea sprancenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, indemanare la scris, talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie usor (si bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu mestesug; a iesi din incurcatura printr-o intorsatura priceputa a frazei. 3. Par lung care, impreuna cu lopata, formeaza carma plutei. – Din ngr. kondili.