APELPISIT, -A, apelpisiti, -te, adj. (Inv.) Deznadajduit; scos din sarite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (iesit din uz).

TATANA, tatani, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din tatani = a supara rau, a infuria pe cineva, a scoate din sarite. A-si iesi din tatani = a-si pierde rabdarea, a se infuria. 2. Portiune unde cele doua valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Radacina unui furuncul. – Lat. *titina.

EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste masura; a scoate din sarite, a agasa. [Pr.: -eg-zas-] – Din fr. exasperer, lat. exasperare.

FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

A EXASPERA ~ez tranz. A enerva peste masura; a scoate din sarite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exasperer, lat. exasperare

RABDARE ~ari f. 1) v. A RABDA. ◊ A scoate pe cineva din ~ (sau din ~ari) a face pe cineva sa-si piarda stapanirea de sine; a scoate din sarite. A-si iesi din ~ (sau din ~ari), a-si pierde ~area a-si pierde stapa-nirea de sine; a-si iesi din sarite. A manca ~ari prajite (sau fripte) a indura foame. Ai ~! asteapta! 2) Staruinta manifestata in executarea unui lucru. ◊ ~ area trece marea (sau cu ~area se trece marea) perseverenta te ajuta sa reusesti in cele mai grele impre-jurari. /v. a rabda

EXASPERA vb. I. tr. A enerva tare, a aduce la desperare, a scoate din sarite. [Pron. eg-zas-. / < fr. exasperer, cf. lat. exasperare].

EXASPERA vb. tr. a enerva, a irita peste masura; a scoate din sarite. (< fr. exasperer, lat. exasperare)

SARIT², -A, sariti, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, ticnit, aiurit, nebun. 2. (In expr.) Cu inima sarita = extrem de emotionat, de ingrijorat. II. S. f. 1. (In expr.) A-si pierde sarita sau a-si iesi din sarite = a-si pierde cumpatul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sarite = a supara rau, a infuria pe cineva. 2. (Pop.) Saritura, salt; p. ext. distanta mica. ◊ Loc. adj. De-a sarita = cu sarituri, saltaret. – V. sari.

saritA ~e f. 1): De-a ~a sarind; in salturi; prin sarituri. Pe ~e trecand peste anumite parti; facand omisiuni. La ~a in galop. 2): A scoate (pe cineva) din ~e a face (pe cineva) sa-si piarda rabdarea, sa-si iasa din fire; a supara grozav (pe cineva). A-si iesi din ~e a-si pierde calmul; a se enerva; a se infuria. /v. a sari

AJUR, ajururi, s. n. Broderie artistica pe o tesatura din care s-au scos anumite fire. ♦ Rarituri in lungimea (si in latimea) unei tesaturi, produse in timpul tesutului sau, la tricouri, printr-un sistem de legare pe sarite a firelor. – Fr. ajour.

SPAGA s.f. (Mold., TR) Arma alba. A: Au sarit pe o fereastra cu spaga a mina in gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepadat spagile. NECULCE. Au intrat in Iasi cu mare alai si cu multa oaste cu spegele scoase din teaca. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos spaga si l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie vazind straordinariul si ceialalti, au scos spagile sa se apere. IM 1730, 102r. Variante: spaga (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. spaga.