STRIDIE s. (ZOOL.; Ostrea edulis) (inv.) scoica de mare.

scoica, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

havarica, havaricale, s.f. (mai ales la pl.) (inv.) delicatese (vietati de mare: scoici).

BANC¹, bancuri, s. n. I. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, care ajunge uneori pana la suprafata apei. 2. Grup mare de scoici sau de pesti. II. 1. Masa sau platforma special amenajata pentru efectuarea de lucrari caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tamplarie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de proba = instalatie pentru controlul calitatilor tehnice ale unor motoare. 2. Bancheta la ambarcatii mici. – Din fr. banc.

scoica de mare s. v. stridie.

BANC¹ ~uri n. 1) Ingramadire de diverse materiale (nisip, pietris, namol) formata pe fundul marilor sau al fluviilor care, ajungand la suprafata apei, pericliteaza navigatia; prag. 2) Card mare de scoici sau de pesti (de obicei, de aceeasi specie) care se deplaseaza dintr-un loc in altul. ~ de scrumbii. /<fr. banc

NERITIC, -A adj. Zona neritica = zona a fundului marii situata in apropierea tarmului, continand depuneri de scoici, nisip, pietrisuri si avand o flora si o fauna bogata. ♦ (Despre organisme marine) Care traieste liber in apa de deasupra platformei litorale. [< fr. neritique, cf. gr. nerites – scoici de mare].

sclopta, sclopte, s.f. (reg.) coaja de pepene sau de dovleac (de forma unei valve mari de scoica).

NAUTIL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externa spiralata; spec. molusca din marile calde, cu corpul inchis intr-o scoica impartita in mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u- – Var.: nautilus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

FRUCTE DE mare s.n. pl. In gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheata, sub forma de cocteil sau folosite ca ingrediente in preparate specifice.

MARGARIT¹ ~e n. 1) Formatie dura si stralucitoare, de cele mai multe ori sferica, extrasa din scoicile unor moluste si folosita la confectionarea bijuteriilor; margaritar; pierla. 2) Obiect de valoare foarte mare; margaritar. /<ngr. margharitis

MARGARITAR¹ margaritare n. 1) Formatie dura si stralucitoare, de cele mai multe ori sferica, extrasa din scoicile unor moluste si folosita la confectionarea bijuteriilor; perla; margarit. 2) fig. Obiect de valoare foarte mare; margarit. /<ngr. margaritari

NERITIC ~ca (~ci, ~ce) 1): Zona (sau regiune) ~ca regiune a fundului marii din apropierea tarmului (pana la adancimea de 200 m), caracterizata prin depuneri de nisip, pietris, scoici si printr-o fauna si flora foarte bogata. 2) Care tine de aceasta zona; propriu acestei zone. Formatie ~ca. /<fr. neritique

MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.

PERLA, perle, s. f. 1. Piatra semipretioasa, aproximativ sferica, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsa de anumite scoici, de unde este extrasa si folosita ca podoaba; margaritar; imitatie a acestei pietre, folosita ca obiect de podoaba. ♦ Fig. Persoana cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolana (si ridicola). 2. Element decorativ de forma sferica, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

CARENA vb. I. tr. 1. (Mar.) A curati carena unei nave de corpurile straine (alge, scoici etc.) lipite de ea. ♦ A repara carena unei nave. ♦ A aseza o nava pe o coasta pentru a o repara. 2. A acoperi cu tabla suprafata exterioara a unui vehicul de mare viteza. [Cf. fr. carener, it. carenare].

PERLA ~e f. 1) Formatie, de regula sferica, de culoare argintie, cu luciu de sidef, care se formeaza in scoicile unor moluste si este utilizata la confectionarea bijuteriilor; margaritar. 2) Bijuterie din aceasta formatie. 3) Element decorativ de forma sferica intrebuintat la decorarea unor muluri arhitecturale. 4) fig. Persoana cu merite deosebite. 5) fig. Lucru de mare valoare. 6) iron. Eroare grosolana si ridicola. /<fr. perle, it. perla, germ. Perle