LIFTA, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimandu-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafata titeiul acumulat in sonde. – Din fr. lifter.

A PESCUI ~iesc 1. tranz. 1) (varietati de peste sau alte vietati acvatice) A prinde cu ajutorul unor instrumente speciale. ◊ ~ in apa tulbure a trage foloase dintr-o situatie confuza sau dificila. 2) (oameni sau obiecte cazute in apa) A scoate la suprafata sau la mal. 3) fig. fam. (obiecte deficitare) A procura prin diverse mijloace (ilicite). 2. intranz. A practica ocupatia de pescar; a se ocupa cu prinderea pestelui; a fi pescar. /Din peste

LIFTAT, -A, liftati, -te, adj. 1. (Despre minge, la tenis) Careia i s-a imprimat, prin aruncare sau lovire, anumite efecte. 2. (Despre titei) Care a fost scos la suprafata. – V. lifta.

ALACA HUYUK, inaltime, situata la N de orasul Bogazkoy (Turcia), unde sapaturile arheologice au scos la suprafata vestigii caracteristice civilizatiei prehitite (milen. 3 i. Hr.).

BONAMPAK, oras precolumbian apartinind civilizatiei maya, in actualul stat Chiapas din Mexic. Descoperirile arheologice au scos la suprafata aici cele mai stralucite picturi murale, insotite de hieroglife, de pe terit. Americii precolumbiene.

PUNCTA, punctez, vb. I. Tranz. 1. A face sau a forma puncte care ies in evidenta pe un fond mai larg, de obicei de alta culoare; a face sa apara ceva ca niste puncte pe o suprafata. ♦ Fig. A scoate in evidenta, a sublinia, a marca. 2. (Sport) A insemna punctele fiecarei partide sau etape castigate. ♦ A obtine puncte printr-un joc sportiv. 3. A asambla provizoriu doua piese care urmeaza sa fie sudate prin cateva puncte de sudura executate de-a lungul liniei de sudura. – Din punct (dupa fr. poncteur).

SABORDAJ s. n. 1. sabordare. 2. gaurire a corpului unei nave scufundate pentru a scoate incarcatura la suprafata. (< fr. sabordage)

MATLASA, matlasez, vb. I. Tranz. A captusi un material textil cu altul mai gros, fixandu-l pe intreaga suprafata prin cusaturi care scot in relief un model. – Din fr. matelasser.

MATLASAT, -A, matlasati, -te, adj. (Despre materiale textile) Captusit cu un material mai gros, de care e fixat pe intreaga suprafata prin cusaturi care scot in relief un model. – V. matlasa.

A DEZGROPA dezgrop tranz. 1) (obiecte, plante ingropate) A scoate din groapa (prin sapaturi); a aduce la suprafata. 2) (cadavre, oseminte) A scoate din mormant; a deshuma; a exhuma. 3) fig. A readuce in memorie; a scoate din uitare; a dezmormanta. /dez- + a [in]gropa

A MATLASA ~ez tranz. (obiecte de imbracaminte, materiale textile, mobile etc.) A captusi cu un material secundar, efectuand cusaturi care scot in relief pe o suprafata externa diferite modele (dungi, patrate, romburi etc.). /<fr. matelasser

DEZGROPA, dezgrop, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormant; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveala (lucruri uitate). 2. A scoate din pamant, a aduce la suprafata, prin sapaturi, un obiect ingropat. – Dez- + [in]gropa.

SCOS, (2) scosuri, s. n. 1. Faptul de a scoate. 2. (Inv.) Ornament iesit in afara pe suprafata unei constructii.

SCURMA, scurm, vb. I. Tranz. si intranz. (Pop.) A rascoli la suprafata pamantului (cu ratul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealta etc.) pentru a scoate ceva la iveala sau pentru a face o gaura. ♦ Tranz. Fig. A preocupa (chinuind sufleteste); a irita. – Probabil lat. excorrimare.

A MARCA ~chez tranz. 1) A evidentia printr-o marca; a insemna. 2) (obiecte din metale pretioase, marfuri industriale) A prevedea cu un semn oficial (pentru a garanta calitatea si autenticitatea). 3) (terenuri, suprafete) A indica printr-un jalon, stabilind limitele. 4) A indica printr-un semn; a scoate in evidenta. ~ greselile. 5) sport (goluri, puncte etc.) A trece la activul sau ori al echipei sale; a inscrie. 6) sport (jucatori din echipa adversa) A supune unui marcaj. 7) A insemna prin sine; a constitui; a reprezenta. 8) fig. A servi drept dovada; a demonstra; a dovedi; a proba. /<germ. markieren, fr. marquer

PUNCTA vb. tr. 1. a insemna, a presara (o suprafata) cu puncte. ◊ (tehn.) a marca o piesa cu ajutorul punctatorului. 2. (fig.) a sublinia, a scoate in evidenta, a accentua. 3. (sport) a obtine puncte intr-o intrecere; a inregistra punctele unei partide. (dupa fr. pointer)

RELIEF, reliefuri, s. n. 1. Configuratie a suprafetei terestre constituita din totalitatea neregularitatilor de forme pozitive sau negative considerate fata de un plan de referinta general sau local. 2. Ridicatura, proeminenta pe o suprafata. ◊ Loc. adj. In relief = cu trei dimensiuni, iesit in afara dintr-un plan, proeminent. ◊ Expr. A scoate in relief = a scoate in evidenta, a pune in lumina, a sublinia, a accentua; a reliefa. ♦ Fig. Contur; forta, stralucire. 3. Sculptura fixata pe o suprafata plana. – V. basorelief. [Pr.: -li-ef] – Din fr. relief.

brinza f., pl. inuz. e (met. din lat. zaberna, din care pe de o parte, s’a facut zagirna, torba de pus brinza la scurs, iar pe de alta zbirna, apoi brinza, de unde si ung. brindza, slovac. si rut. bryndza, pol. brendza. Tot asa: rus. dial. paner, brinza, it. „paner”; lat. mantica, desag., sp. manteca, unt; rom. ghiveci, oala si „un fel de mincare”, sau canura care la inceput insemna „teava”, apoi „firu infasurat pe aceasta teava”. Cp. si cu sfarog si sifon.). O substanta alba consistenta care se scoate din lapte (Cind lasi laptele crud doua zile zile intr’o oala, se formeaza la suprafata smintina. Dupa ce iei smintina cu lingura si ajungi la zer, pui oala sa se’ncalzeasca linga foc, dar nu sa fearba. Astfel, brinza se intareste. Luind oala si rasturnind-o intr’o pinza zeru se scurge, si ramine brinza curata). Fig. Iron. A nu face brinza intr’o afacere, a nu reusi. A strica brinza pe cineva, a te certa, a rupe relatiunile cu el. Nu e nici o brinza de capu lui (ori de el), nu valoreaza nimic. V. cas, urda, telemea.

MARCA, marchez, vb. I. Tranz. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. ♦ A imprima, pe un obiect de metal pretios, semnul oficial care ii garanteaza calitatea si autenticitatea. 2. Fig. A constitui o nota specifica, o trasatura caracteristica; a reprezenta, a ilustra. ♦ A scoate in evidenta, a releva, a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovada; a indica, a dovedi. 3. A delimita un teren, o suprafata etc. prin linii, semne; a insemna. 4. (Sport) A obtine unul sau mai multe puncte intr-o competitie, intr-un joc; a inscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai multi jucatori din echipa adversa, pentru a-i impiedica sa intreprinda actiuni ofensive, sau sa marcheze (4). – Din germ. markieren, fr. marquer.

RELIEF reliefuri n. 1) Forma a suprafetei terestre fata de un plan de referinta. 2) Proeminenta care se evidentiaza pe un plan. ◊ In relief iesit in afara dintr-un plan. A scoate in relief a scoate in evidenta; a sublinia; a accentua. 3) Sculptura ale carei forme ies putin in afara pe un fond cu care fac corp comun; basorelief. [Sil. -li-ef] /<fr. relief

PARALEL¹, -A I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etc., in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallele, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)

PARALELA s.f. 1. Linie sau suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau de alta suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ♦ Fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (La pl.) Aparat de gimnastica format din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. (Fig.) Comparatie, apropiere facuta intre doua persoane, intre doua lucruri etc., in care se scot in relief asemanarile si deosebirile. [Cf. fr. parallele, lat. parellelus].

DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A raspandi, a imprastia, a emana caldura, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, caldura etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinatie chimica. 2. A elibera, a scapa pe cineva de o sarcina, de o indatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A indeparta surplusul de material de pe o piesa pentru a inlesni o operatie ulterioara sau pentru a obtine o suprafata curata; a elibera un teren de diverse lucruri care stanjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poarta pentru a evita o actiune periculoasa a adversarului. ♦ (La scrima) A-si desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 si: degaja] – Din fr. degager.

SPUMA ~e f. 1) Invelis (albicios) de basicute de aer, care apare la suprafata unui lichid agitat sau a celui care fierbe sau fermenteaza. ~a marii. ~ de bere. ◊ Ca ~a laptelui foarte bun. A face ~ a spumega. 2) Clabuci de sapun, de sudoare sau de saliva. ◊ Cal in ~e cal inspumat. A face ~ (sau ~e) la gura a) a scoate saliva abundenta (vorbind foarte mult); b) a vorbi cu intaratare; c) a fi foarte furios. 3) fig. Totalitate a elementelor degradate ale unei societati; drojdie; pleava. [G.-D. spumei] /<lat. spuma

A PLESCAI plescai intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (in semn de placere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A manca lacom, facand zgomot cu limba si cu buzele; a clefai. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafata unui lichid; a face „pleosc”. Vaslele plescaie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. Valurile plescaie. /pleasc + suf. ~ai

PRAJINA ~i f. 1) Bat lung si subtire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect inalt. ◊ A scoate pe cineva in ~ (sau in protap) a destainui in public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte infumurat. 2) fig. Persoana (foarte) inalta si subtire. 3) sport Bara lunga de bambus sau de alt material (elastic), intrebuintat drept suport la proba de sarituri in inaltime. 4) Proba sportiva executata cu astfel de bara. 5) Veche unitate de masura pentru lungimi (egala cu aproximativ 7 m). ◊ ~ falceasca veche unitate de masura pentru suprafete (egala cu aproximativ 180 m²). [G.-D. prajinii] /<bulg. prajina

TRAGERE, trageri, s. f. Actiunea de a (se) trage si rezultatul ei. 1. (Pop.) Atractie, indemn, inclinare. ◊ Expr. Tragere de inima = zel, ravna, ardoare. 2. scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorti = hotarare prin sorti a unei imparteli, a unui castig; participare ca parte interesata la o alegere prin sorti. 3. Prelucrare a unui material ductil prin intindere si subtiere, prin care se obtin bare, tevi, sarma etc. 4. Descarcare a unei arme (in cadrul procesului de instruire militara); impuscare; tir. ◊ Tragere la tinta = atingere a unei tinte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care il formeaza axa tevii unei arme de foc cu proiectia ei pe suprafata orizontala a terenului, cand obiectivul asupra caruia se trage este in acelasi plan orizontal cu gura tevii. – V. trage.