PREPARANDIE, preparandii, s. f. (Inv.) Scoala pentru pregatirea invatatorilor; scoala normala. – Din germ. Praparandie.

PREPARANDIE s.f. Vechi tip de scoala care pregatea invatatori; scoala normala. [Gen. -iei. / < germ. Praparandie].

preparandala, preparandale, adj. f. (inv. si reg.; in sintagma) scoala preparandala = scoala normala, liceu pedagogic.

prepara (prepar, preparat), vb. – A pregati. Fr. preparer. – Der. preparandie, s. f. (Trans., scoala normala), din lat. praeparanda; preparandist, s. f. (elev al unei scoli normale); preparativ, adj. (preparator); preparative, s. f. pl. (preliminarii, actiuni pregatitoare), din fr. preparatif; preparator, adj. (care prepara; asistent; profesor particular); preparati(un)e, s. f., din fr.

NORMAL, -A, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este asa cum trebuie sa fie, potrivit cu starea fireasca, obisnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusa intr-un punct al unei curbe. Linie normala (si substantivat, f.) = a) dreapta perpendiculara pe planul tangent la o suprafata, in punctul de contact; b) dreapta perpendiculara pe tangenta la o curba, in plan sau in spatiu, in punctul de contact. ♦ Spec. Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic). 2. Care este conform cu o norma (1). ♦ (Despre marimi) A carei valoare este apropiata de valoarea intalnita cel mai des.3. (Inv.; in sintagma) scoala normala (si substantivat, f.) = scoala pedagogica. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.

normalIST, -A, normalisti, -ste, s. m. si f. Elev al unei scoli normale. – normal + suf. -ist.

NORMALA s.f. 1. Dreapta perpendiculara pe tangenta la curba sau pe planul tangent la o suprafata in punctul de contact. 2. scoala normala. [Cf. fr., it. normale].

normalIST, -A s.m. si f. Elev al unei scoli normale; normalian. [Cf. it. normalista]

NORMAL, -A adj. 1. Firesc, comun, obisnuit. ♦ (Despre oameni) Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic). 2. Conform unor norme, unor reguli; regulat. 3. scoala normala = scoala in care se pregateau in trecut invatatorii si institutorii. [Cf. lat. normalis, fr. normal, it. normale].

normalIST, -A s. m. f. elev al unei scoli normale. (< normal + -ist)

CARTAN [cartã], 1. Elie Joseph C. (1869-1951), matematician francez. Prof. univ. la Sorbona. A publicat lucrari in domeniul geometriei diferentiale, al teoriei grupurilor si de fizica matematica. M. de onoare al Acad. Romane (1931). 2. Henri C. (1904-2008), matematician francez. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la Paris. Unul dintre conducatorii Scolii normale Superioare si fondator al grupului Bourbaki. Lucrari de teoria functiilor complexe cu mai multe variabile si de algebra omologica.

CORTOT [corto], Alfred (1877-1962), pianist si dirijor francez. Intemeietorul Scolii normale de Muzica din Paris. Impreuna cu J. Thibaud si P. Casals a alcatuit un trio celebru. A cintat cu G. Enescu. Lucrari teoretice despre arta pianistica.

normal² ~a (~i, ~e) 1) Care este in concordanta cu norma; conform normei; firesc; natural; obisnuit. Conditii ~e. ◊ In mod ~ de obicei; de regula. 2) (despre fiinte vii) Care este in conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic si psihic). Copil ~. 3) si substantival : scoala ~a scoala unde se pregatesc invatatori pentru scoala primara. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

normalicesc, normaliceasca, adj. (inv.) 1. (in sintagma) linie normaliceasca = linie normala; normal. 2. care apartine scolii primare sau se refera la ea.

NORMAL, -A I. adj. 1. firesc, comun, obisnuit. ◊ (despre oameni) sanatos (fizic si psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre marimi) cu valoare apropiata de cea intalnita frecvent. 3. (chim.) concentratie ~a = cantitatea de substanta continuta intr-o solutie, exprimata in echivalenti-gram la litru de solutie. 4. (mat.) sectiune ~a = sectiune realizata cu un plan care contine normala (II, 1) intr-un punct dat la suprafata sectionata. 5. scoala ~a (si s. f.) = scoala in care se pregatesc invatatorii. II. s. f. 1. dreapta perpendiculara dusa pe tangenta la o curba in punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculata dintr-un sir de ani de referinta. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)

RIDICAT², -A, ridicati, -te, adj. 1. (Despre invelitori, capace) Dat la o parte, inlaturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau intr-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de imbracaminte, mai ales despre maneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) sculat in picioare; Fig. insanatosit, inzdravenit. 2. Care sta drept, in pozitie verticala, indreptat in sus. ♦ Inalt. 3. Fig. (Despre preturi) Care depaseste plafonul normal, obisnuit; marit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) Tare, intens. ◊ Ton ridicat = ton rastit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni si felul lor de viata) Cu un nivel inalt, superior; inaintat. [Var.: (inv.) aridicat, -a adj.] – V. ridica.