RECTOR, rectori, s. m. Persoana care conduce (din punct de vedere stiintific si administrativ) o institutie de invatamant superior; grad detinut de aceasta persoana. ♦ (In unele tari din Apus) Persoana care conduce o scoala medie; grad detinut de aceasta persoana. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.

PROFESIONAL, -A adj. Referitor la o profesiune, legat de o profesiune. ♦ Secret profesional = informatie pe care o detine cineva, legata de profesiunea sa, si pe care nu are dreptul s-o divulge; scoala profesionala = scoala medie tehnica care pregateste cadre de muncitori calificati. // adv. Cu obisnuinta unui profesionist. [Pron. -si-o-. / cf. fr. professionnel].

RONIN s. m. 1. samurai saracit, declasat, care ducea o viata de cavaler ratacitor. 2. (astazi) tanar absolvent de scoala medie, care, nereusind sa intre intr-o universitate, se pregateste in scoli speciale. (< fr. ronin)

LICEU s.n. 1. Gradina din Atena, unde Aristotel preda filozofia sa. 2. scoala medie de cultura generala; scoala secundara. [< fr. lycee, cf. gr. lykeion].

RECTOR s.m. Conducator al unei universitati sau al unui institut politehnic. ♦ (In unele tari din Apus) Conducator al unei scoli medii; grad detinut de acesta. // adj. Conducator, diriguitor. ◊ (Liv.) Spirit rector = conducator spiritual. [< lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur].

RECTOR I. s. m. 1. conducator al unei institutii de invatamant superior; ◊ (in unele tari din Apus) conducator al unei scoli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuitilor. II. adj. conducator, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor)

SEMINAR, seminarii, s. n. 1. Forma de activitate didactica in cadrul invatamantului superior prin care studentii fixeaza si adancesc cunostintele predate la curs sau executa lucrari practice sub conducerea unui profesor. ♦ Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolventii unei facultati care isi alegeau cariera didactica. 2. scoala de grad mediu pentru pregatirea preotilor. [Pl. si: seminare] – Din fr. seminaire, lat. seminarium.

LEGIST I. s. m. cel care cunoaste si studiaza legile; jurist. II. adj. medic ~ = medic specialist in medicina legala. III. s. m. pl. 1. adepti ai unei scoli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, in opozitie cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe baza de legi si nu de traditii. 2. grupare a unei scoli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalitatii laice impotriva pretentiilor de hegemonie ale papalitatii. (< fr. legiste)

SCOLASTICA f. 1) (in evul mediu) Filozofie predata in scolile catolice din Europa, caracterizata prin rationamente abstracte, prin formalism. 2) Sistem de invatamant bazat pe aceasta filozofie. 3) fig. Mod formalist de gandire si de activitate intelectuala, rupt de viata si de practica. [G.-D. scolasticii] /<lat. scholasticus, ngr. scholastikos, fr. scolastique

CAPITULAR, -A adj. referitor la capitul¹, la canonici. ♦ cancelar ~ = canonic director de studii in scolile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~a = scrisoare care notifica canoanele unui conciliu. (< fr. capitulaire)

ELEV, -A s.m. si f. 1. Cel care invata intr-o scoala, care urmeaza o forma de invatamant mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmas, invatacel al unui maestru, al unei scoli literare, al unei doctrine etc. [< fr. eleve, cf. elever – a educa].

ELEV, -A s. m. f. 1. cel care invata intr-o scoala, care urmeaza o forma de invatamant mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmas, invatacel al unui maestru, al unei scoli literare, doctrine etc. (< fr. eleve)

LICEU, licee, s. n. scoala de cultura generala, in care sunt admisi absolventi ai scolilor generale si unde se predau cunostintele necesare continuarii studiilor in invatamantul superior sau diverse specialitati pentru pregatirea cadrelor medii. – Din fr. lycee, lat. lyceum.

NORMAL, -A I. adj. 1. firesc, comun, obisnuit. ◊ (despre oameni) sanatos (fizic si psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre marimi) cu valoare apropiata de cea intalnita frecvent. 3. (chim.) concentratie ~a = cantitatea de substanta continuta intr-o solutie, exprimata in echivalenti-gram la litru de solutie. 4. (mat.) sectiune ~a = sectiune realizata cu un plan care contine normala (II, 1) intr-un punct dat la suprafata sectionata. 5. scoala ~a (si s. f.) = scoala in care se pregatesc invatatorii. II. s. f. 1. dreapta perpendiculara dusa pe tangenta la o curba in punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculata dintr-un sir de ani de referinta. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)

SAVIGNY [zavinii], Friedrich Karl von ~ (1779-1861), jurist si istoric al dreptului german. Prof. univ. la Berlin. Fondator al scolii istorice a dreptului, sustinand teza potrivit careia dreptul izvoraste organic din spiritul fiecarui popor. Lucrari: „Istoria dreptului roman in Evul mediu”, „Sistemul dreptului roman actual”, „Despre chemarea timpului nostru spre legiferare si stiinta juridica”.

CULTURALISM s. n. 1. preocupare culturala. 2. scoala americana de antropologie care admite ca esentiala specificitatea culturii, considerata ca obicei al grupului social, in opozitie cu natura. ◊ curent care pune accentul, in ce priveste formarea personalitatii, pe rolul factorilor de mediu socioculturali. (< fr. culturalisme)

SEMINAR ~e n. 1) Lectie practica in scoala superioara, in cadrul careia studentii isi fixeaza si isi aprofundeaza cunostintele teoretice. 2) Cerc de studii in cadrul unei organizatii obstesti sau al unei institutii care urmareste perfectionarea calificarii profesionale. 3): ~ teologic institutie de invatamant mediu pentru pregatirea preotilor. [Pl. si seminarii] /<fr. seminaire, lat. seminarium

ORIGAMI (cuv. japonez; ori „pliere, indoire” + kami „hartie”) subst. Arta traditionala japoneza care porneste de la plierea unui patrat de hartie pentru a reprezenta elemente din mediul inconjurator sau personaje imaginare. A luat nastere in Orientul Indepartat, fiind la inceput o ocupatie a membrilor curtilor imperiale. Cu timpul a devenit un instrument de educatie si terapie. Folosita in scop pedagogic, pentru educarea copiilor, o. le dezvolta autodisciplina, ordinea si echilibrul interior, imaginatia, creativitatea. In Japonia, Italia, Germania s.a., o. este materie de studiu in scoli.

ADAMESTEANU 1. Ion A. (1911-1976, n. Toporu, jud. Teleorman), medic veterinar roman. Prof. univ. la Bucuresti si Cluj. Unul dintre creatorii scolii romanesti de patologie medicala veterinara. A descris pentru prima oara o serie de zoonoze (stachybotriotoxicoza, anemia infectioasa a calului, micoplasmoza aviara). 2. Dinu A. (n. 1913 Toporu, jud. Teleorman -d. 2004 Policoro, Italia), arheolog italian de origine romana. Frate cu A. (1). Studii privind colonizarea greaca din S Italiei si Sicilia, rezultate in urma cercetarilor arheologice de la Gela, Metapont, Heracleea si a utilizarii aerofotoarheologiei („Civilizatii antice in Italia meridionala”). 3. Gabriela A. (n. 1942, Pitesti), scriitoare romana. Nepoata lui A. (1 si 2). Romane („Drumul egal al fiecarei zile”, „Dimineata pierduta”) si povestiri („Daruieste-ti o zi de vacanta”) de observatie socio-psihologica, redind limbajul autentic al diverselor medii umane.