INVATATOR s. dascal, (prin Bucov. si Transilv.) scoleriu, (peior.) belfer. (I-a fost ~ la scoala elementara.)

SCOALA s. 1. invatatura, studiu. (A plecat la ~.) 2. (PED.) scoala elementara v. scoala primara; scoala primara = scoala elementara; scoala secundara v. liceu. 3. (POL.) scoala societara v. fourierism.

citi (citesc, citit), vb. – A parcurge un text. – Var. ceti (inv.). Sl. citati (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57; Skok 65), de la cisti, – citǫ „a cinsti, a citi”, care este etimonul lui cinsti. – Der. citanie, s. f. (lectura; inv., invatatura; astazi, slujba religioasa), din sl. citenije, cetanije; citet, s. m. (cititor), din sl. citici; citet, adj. (lizibil), de la citi; citeala, s. f. (inv., lectura, studiu); citire, s. f. (lectura; enciclopedie, manual, carte de scoala elementara); cititor, s. m. (lector).

COMENIUS (Jan Amos KOMENSKY) (1592-1670), pedagog ceh. Episcop al comunitatii protestante a „fratilor boemi”. Fondatorul pedagogiei moderne si al didacticii ca disciplina de sine statatoare. A conceput procesul instructiv-educativ ca un sistem in patru trepte, potrivit virstelor de dezvoltare a a omului, pentru fiecare grupa de sase ani de viata, pina la 24 de ani; scoala materna, scoala elementara, gimnaziul si invatamintul academic. A introdus invatamintul colectiv pe clase si a stabilit sistemul de predare pe lectii, cu orare si planuri zilnice, lunare si anuale („Didactica magna”). Cartile sale au cunoscut numeroase editii si in Romania.

GRAMATIST s.m. 1. Invatator (care preda alfabetul) in scolile elementare din Atena si Roma antica. 2. Profesor, specialist in gramatica. [Cf. it. grammatista, fr. grammatiste, gr. grammatistes].

GRAMATIST s. m. invatator (care preda alfabetul) in scolile elementare din Grecia antica. (< fr. grammatiste, gr. grammatistes)

BELL-LANCASTER, [bel-læŋcəstə], metoda de invatamint mutual intemeiata in Anglia de pastorul scotian Andrew Bell (1753-1832) si de profesorul Joseph Lancaster (1778-1838) pentru scoli elementare cu elevi multi si profesori putini. Se mai numeste sistem lancasterian sau monitorial, deoarece elevii erau impartiti in grupe conduse de un monitor. In Tarile Romane a fost aplicat sub denumirea de „imprumutata invatatura” sau „metod alilodidactic”.

scoala scoli f. 1) Institutie de invatamant elementar. 2) Institutie de invatamant specializata. ~ muzicala. 3) Cladire unde se afla aceasta institutie. 4) Totalitate a institutiilor de invatamant de toate treptele; sistem de invatamant. ◊ ~ superioara denumire comuna pentru intreg sistemul de invatamant superior. 5) fig. Proces de acumulare a cunostintelor dintr-un domeniu. A face ~. 6) Curent intr-un domeniu de activitate, avand mai multi adepti. ~a flamanda. [G.-D. scolii] /<sb. skola, pol. szkola

ELEV, -A s.m. si f. 1. Cel care invata intr-o scoala, care urmeaza o forma de invatamant mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmas, invatacel al unui maestru, al unei scoli literare, al unei doctrine etc. [< fr. eleve, cf. elever – a educa].

ELEV, -A s. m. f. 1. cel care invata intr-o scoala, care urmeaza o forma de invatamant mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmas, invatacel al unui maestru, al unei scoli literare, doctrine etc. (< fr. eleve)