DASCALIME s. f. (Pop.) Multime de dascali (1), totalitatea dascalilor. ♦ (Inv.) Elevi care urmau o scoala de preoti. – Dascal + suf. -ime.

SEMINAR, seminarii, s. n. 1. Forma de activitate didactica in cadrul invatamantului superior prin care studentii fixeaza si adancesc cunostintele predate la curs sau executa lucrari practice sub conducerea unui profesor. ♦ Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolventii unei facultati care isi alegeau cariera didactica. 2. scoala de grad mediu pentru pregatirea preotilor. [Pl. si: seminare] – Din fr. seminaire, lat. seminarium.

RADU, Dimitrie (Demetriu) (1861-1920, n. Radesti, jud. Alba), cleric roman. preot unit in Bucuresti si prof. la Seminarul teologic romano-catolic (din 1886). Episcop al Lugojului (din 1896) si al Oradiei (din 1903). S-a preocupat de scolile romanesti din eparhiile pe care le-a pastorit. Copresedinte al Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia (1 dec. 1918). A murit in urma unui atentat politic de tip terorist in Senat la 8 dec. 1920.

ATANASIE, Anghel (c. 1665-1713, n. Ciugud, jud. Alba), clreric roman. Mitropolit ortodox al romanilor din Transivania, a acceptat in 1698, unirea cu Biserica romano-catolica in conditiile mentinerii vechiului rit si ale egalitatii in drepturi dintre preotii romani si clerul catolic, devenind episcop unit (greco-catolic) al natiunii romane din Transilvania si partile alipite (1701-1713). Din timpul pastorii sale incep romanii ardeleni sa frecventeze scolile catolice din Transilvania, Viena si Roma.

SEMINAR ~e n. 1) Lectie practica in scoala superioara, in cadrul careia studentii isi fixeaza si isi aprofundeaza cunostintele teoretice. 2) Cerc de studii in cadrul unei organizatii obstesti sau al unei institutii care urmareste perfectionarea calificarii profesionale. 3): ~ teologic institutie de invatamant mediu pentru pregatirea preotilor. [Pl. si seminarii] /<fr. seminaire, lat. seminarium