CAB s.n. Cabrioleta englezeasca cu doua roti, in care vizitiul sade pe un scaun inalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab].

CAB s. n. cabrioleta englezeasca cu doua roti, in care vizitiul sta pe un scaun inalt, la spate. (< engl., fr. cab)

BAR³, baruri, s. n. 1. Local in care se vand bauturi alcoolice, cafea etc. si in care consumatorii stau de obicei in picioare sau pe scaune inalte in fata unei tejghele; p. restr. tejghea la care se servesc bauturi. ♦ Dulap sau compartiment intr-un dulap, in care se tin sticlele cu bauturi alcoolice (fine). 2. Local de petrecere, cu bauturi, dans, program de varietati etc.; cabaret. – Din fr. bar.

JET, jeturi, s. n. scaun inalt cu speteaza si brate. [Var.: (inv. si reg.) jelt, jilt s. n.] – Din germ. Sitz.

BAR² ~uri n. 1) Local public, unde consumatorii stau in picioare sau asezati pe niste scaune inalte in fata tejghelei. 2) Local luxos de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. 3) Dulap special sau compartiment al unui dulap, unde se pastreaza sticle cu bauturi alcoolice. /<fr. bar

BAR¹ s. n. 1. local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune inalte, in fata unei tejghele. ◊ tejghea (speciala) intr-un restaurant etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ◊ mobila, separata sau montata intr-un interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. cabaret. (

catedra f., pl. e (vgr. kathedra, d. kata, jos si edra, scaun; lat. cathedra). scaun mai inalt de pe care vorbeste un profesor sau un predicator. Fig. Functiunea de profesor: catedra de filosofie.

SPETEAZA, speteze, s. f. 1. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar¹, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.

SPATAR¹, spatare, s. n. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., care serveste pentru a sprijini spatele persoanei care sta pe ele; rezematoare, speteaza. – Spata + suf. -ar.

JET ~uri n. scaun cu spatar inalt (si cu brate) jilt. /<germ. Sitz, sas. Satz

JILT ~uri n. scaun cu spatar inalt (si cu brate); jet. /<germ. Sitz, sas. Satz

SPATAR¹ ~e n. 1) Parte mai inalta a unui scaun sau a unui fotoliu de care isi sprijina spatele persoana ce sta pe ele; speteaza; rezematoare. 2) Parte a hamului care se asaza pe spatele calului. /spate + suf. ~ar

SPETEAZA ~eze f. 1) Parte mai inalta a unui scaun, a unui fotoliu sau a unei mobile pentru sezut, de care se reazema cu spatele cel care sade; spatar; razematoare. 2) Fiecare dintre aripile unei mori de vant. 3) Stinghie de lemn avand diferite intrebuintari. ~eaza carului. /spata + suf. ~eaza

RIDICARE s. 1. ridicat, saltare, saltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului in caruta.) 2. culegere, cules, ridicat, strangere, strans. (~ unei hartii de jos.) 3. sculare, sculat. (~ de pe scaun.) 4. v. arestare. 5. v. inaltare. 6. v. catarare. 7. v. ascensiune. 8. inaltare, suire, suit, urcare, urcat. (~ in vazduh.) 9. (BIS.) inaltare, (pop.) ispas, (inv.) vaznesenie. (~ la cer a lui Isus.) 10. indepartare, inlaturare, ridicat. (~ unui colt din val.) 11. v. suflecare. 12. v. risipire. 13. v. crestere. 14. v. construire. 15. v. incasare. 16. v. insanatosire. 17. v. majorare. 18. crestere, marire, suire, urcare. (~ tempera-turii cuiva.) 19. v. inaltare. 20. avansare, inaintare, inaltare, v. promovare. 21. crestere, marire, sporire. (~ nivelului de trai.) 22. (CONSTR.) v. releveu.

BAR s.n. 1. Local public in care consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unor mese inalte in forma de tejghea. ♦ Tejghea, masa (avand uneori o instalatie speciala) intr-un restaurant, intr-o bodega etc., la care se servesc si se prepara bauturile. ♦ Mobila, separata sau montata in interior, intr-o casa, in care se asaza bauturi, pahare, tutun si prajituri. 2. Local de lux unde se petrece, cu muzica, dans etc.; cabaret. [Pl. -ruri. / < engl., fr. bar].

BAR, baruri, s. n. 1. Local public unde consumatorii sunt serviti stand in picioare sau pe scaune speciale, in fata unei mese inalte, in forma de tejghea; (prin restrictie) tejghea in localurile publice, la care se servesc bauturi. 2. Local luxos de petrecere; cabaret. – Fr. bar.

FAETON, faetoane, s. n. 1. Trasura inalta, usoara, cu patru roti si cu capota pentru scaunul din fata, putand transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul usor, cu doua roti, pe arcuri, cu o singura bancheta pentru persoane, tras de un cal; sareta. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. phaeton.

GRADEN s.n. 1. Treapta inalta situata la baza unei cladiri. 2. Fiecare treapta cu scaune sau cu banci dintr-un amfiteatru, dintr-un stadion etc. [< fr. gradin].

GRADEN s. n. 1. treapta inalta la baza unui edificiu. 2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu banci dintr-un amfiteatru, stadion etc. 3. denivelare de teren provenind din retragerea ghetarilor intre o vale confluenta si una principala. (< fr. gradin, it. gradino)

FAETON¹ ~oane n. 1) Trasura inalta cu patru roti si cu o capota pliabila pentru scaunul din fata. 2) Autoturism de model vechi, fara capota, cu doua sau cu patru locuri. [Sil. fa-e-] /<fr. phaeton

C***L, -A, c****i, -e, adj. (In sintagmele) scaun c***l = scaun de onoare, incrustat cu fildes, pe care stateau consulul si inaltii magistrati romani. Magistratura c***la = magistratura care dadea dreptul la un scaun c***l. Edil c***l = magistrat din vechea Roma, care se ocupa cu constructiile. – Din lat. c***lus, fr. c***le.

PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina

C***L, -A adj. scaun c***l = scaun de onoare, incrustat cu fildes, pe care stateau consulul si inaltii magistrati romani; magistratura c***la = magistratura care dadea dreptul la un scaun c***l; edil c***l = magistrat din vechea Roma, care se ocupa cu constructiile. [< lat. c***lis, cf. fr. c***le].

C***L, -A adj. scaun ~ = scaun de onoare, incrustat cu fildes, pe care stateau consulul si inaltii magistrati romani; magistratura ~a = magistratura care dadea dreptul la un scaun c***l; edil ~ = magistrat din Roma care se ocupa cu constructiile. (< lat. c***lis, fr. c***le)

RASTURNA, rastorn, vb. I. 1. Tranz. A scoate, a deplasa un corp din pozitia lui normala, facandu-l sa cada intr-o parte sau sa ajunga cu susul in jos. ◊ Expr. A rasturna brazda = a taia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A intoarce (un recipient) cu fundul in sus pentru a face sa cada sau sa curga continutul; a varsa. ◊ Expr. A rasturna pe gat = a bea repede, pe nerasuflate. 2. Tranz. A culca la pamant, a pravali, a dobori. ♦ Tranz. si refl. (Despre oameni) A face sa cada sau a cadea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc. 3. Tranz. Fig. A inlatura dintr-o situatie inalta, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere. ♦ A distruge o situatie, o pozitie, un plan, o conceptie. 4. Refl. A sta sau a se aseza intr-o pozitie comoda, cu spatele sprijinit de ceva; p. ext. a se culca. – Ras- + turna.

GRADEN, gradenuri (gradene), s. n. 1. Treapta inalta, asezata la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt asezate bancile sau scaunele. – Din fr. gradin.

FAETON¹ s. n. 1. trasura eleganta, inalta si usoara, deschisa, pe arcuri, cu o singura bancheta, trasa de un cal. 2. sareta cu patru roti si cu capota pentru scaunul din fata. ◊ autoturism asemanator cu o trasura. (< fr. phaeton)

TABURET, taburete, s. n. scaunel rotund sau patrat, fara spatar. ♦ Spec. scaunel fara spatar, prevazut cu un dispozitiv de inaltare si de coborare, pe care sta cineva cand canta la pian. ♦ Spec. scaunel foarte scund, pe care isi poate tine picioarele o persoana care sta pe scaun. – Din fr. tabouret.

scaun ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum