TAHT, tahturi, s. n. (Inv.) 1. Resedinta a unei subprefecturi sau a altei administratii locale. 2. Statie de posta; posta. 3. Tron imparatesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.

TAHT ~uri n. inv. 1) Resedinta a unei administratii locale. 2) Han unde calatorii isi schimbau caii; statie de posta. 3) scaun domnesc. /<turc. taht

CAIMACAMIE (‹ caimacam) s. f. 1. (In Tara Romaneasca si in Moldova) Forma de guvernare provizoriu instituita in timpul cit scaunul domnesc raminea vacant sau pe timpul absentei domnitorului; locotenenta domneasca; p. ext. timpul cit dura aceasta forma de guvernamint. 2. Caimacamia Craiovei = locotenenta banului Craiovei, care din 1761 pina in 1831 s-a aflat la Bucuresti, la curtea domneasca.

CHIAJNA (c. 1525-c. 1588), fiica lui Petru Rares. Casatorita in 1546 cu Mircea Ciobanul (de unde si porecla de Mircioaia); mama lui Petru cel Tinar, domn al Tarii Romanesti (1559-1568). A sustinut cu deosebita dirzenie mentinerea fiului ei in scaunul domnesc. Surghiunita, impreuna cu fiul sau, de turci (1568).

RADU CEL FRUMOS, domn al Tarii Romanesti (1462-1473, 1473-1474, sept.-oct. 1474, 1474-1475). Fiul mezin al lui Vlad D****l. A obtinut domnia cu ajutorul turcilor, inlaturandu-l pe Vlad Tepes, fratele sau. Infrant de Stefan cel Mare la Soci (1471) si, mai tarziu, la paraul Vodna (1473). Fiica sa, Maria Voichita, a fost una dintre sotiile lui Stefan cel Mare. L-a urmat in scaunul domnesc Basarab Laiota cel Batran.

RADU CEL MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

RADU DE LA AFUMATI, domn al Tarii Romanesti (1522, 1522-1523, 1524, 1524-1525, 1525-1529). Fiul lui Radu cel Mare si ginere al lui Neagoe Basarab. A fost ales domn de catre boieri. A dus o politica antiotomana si a luptat impotriva lui Mehmed beg, Vladislav III si Radu Badica, pretendenti la scaunul domnesc, sprijiniti de Poarta, ca0e i-au intrerupt domnia. La indemnul boierilor Craiovesti, s-a supus Portii. Incercand sa reia politica antiotomana, a fost ucis de boieri la Ramnicu Valcea, domnia fiind incredintata de catre complotisti unui oarecare Basarab, pretins fiu al lui Neagoe Basarab.

RADU SERBAN, domn la Tarii Romanesti (1601, 1602-1610, 1611), din neamul Craiovestilor, urmas in fapte al lui Mihai Viteazul. Nepot al lui Neagoe Basarab. Politica de echilibru si refacere a tarii dupa razboiul otoman (1593-1606). Victorii asupra tatarilor (Ogretin, 1602), turcilor (Belgrad, 1602, Silistra, Harsova, Braila, 1603) si principilor ardeleni filoturci: Moise Szekely (Brasov, 1603) si Gabriel Bathory (Brasov, 1611). Mentine independenta Tarii Romanesti; are relatii stranse cu Transilvania si Moldova. Inlaturat de turci, moare, dupa un exil activ (1611-1620) la Viena. Ctitor al manastirii Comana. L-a urmat in scaunul domnesc mai vechiul sau rival Radu Mihnea.

SFAT s. 1. indemn, indrumare, invatatura, povata, povatuire, vorba, (pop.) invat, (inv.) consiliu, cuget, dascalie, gand, povatuiala, povatuitura, sfatuiala, sfatuire, socoteala. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (inv.) scaun, tanaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; in Roma antica) sfatul batranilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primarie, (inv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinta.)

tron (-nuri), s. n. – scaun, jilt domnesc. Fr. trone. – Der. introna, vb. (a pune pe tron, a inscauna); detrona, vb., din fr. detroner.

MUCARER ~uri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otomana prin care se confirmau domnitorii in scaun; firman de inscaunare. 2) Suma de bani platita Portii Otomane de catre domnitori pentru a obtine reinnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasca cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer