INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit², subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.

SCALAR ~a (~i, ~e) si substantival (despre marimi) Care poate fi masurat dupa o anumita scara, valoarea fiindu-i exprimata printr-un singur numar real. /<fr. scalaire, germ. Skalar

DIVIZIUNE, diviziuni, s. f. 1. Impartire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obtine printr-o impartire. ◊ Diviziunea muncii = impartire, in cadrul unei intreprinderi, a procesului de creare a unui produs in mai multe operatii partiale, fiecare operatie fiind efectuata de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializati. Diviziunea sociala a muncii = impartire a productiei sociale pe ramuri de productie de sine statatoare (industrie, agricultura etc.), avand drept rezultat specializarea unor grupuri de producatori in anumite ramuri. ♦ Spec. Operatie logica de impartire a genului in specii. 2. Linioara care indica o anumita valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.

DIVIZIUNE ~i f. 1) v. A DIVIDE. 2) Fragment obtinut in urma unei impartiri. 3) Liniuta care corespunde unei anumite valori, marcata pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura. [Art. diviziunea; G.-D. diviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. division, lat. divisio, ~onis

GAMA s.f. 1. scara de evaluare a unor valori sau rezultate. 2. (Muz.) Succesiune de opt sunete dispuse in ordine ascendenta sau descendenta, care ia tonul si numele notei cu care incepe. 3. (Pict.) Succesiune de tonuri, de culori care se armonizeaza. [< fr. gamme, it. gamma].

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

DENSIGRAMA, densigrame, s. f. scara gradata care serveste la corelarea valorilor densitatilor exprimate in diferite unitati de masura. – Din fr. densigramme.

SCALA s. f. 1. totalitatea reperelor pe un instrument de masura, reprezentand valori ale unei marimi care se masoara; scara gradata. 2. rampa (5). (< it. scala)

SCALAR s.m. (op. vector, vectorial) Marime stabilita numai prin valoarea ei numerica, care nu depinde de vreun sistem de referinta. ♦ Numar real sau complex. // adj., s.n. (Marime) care poate fi masurata dupa o anumita scara, determinata printr-un singur numar real care ii arata valoarea. [Cf. fr. scalaire, germ. skalar, Skalar < lat. scala – scara].

BAROMETRU, barometre, s. n. Instrument pentru masurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticla care contine mercur introdus intr-un alt recipient cu mercur si fixat pe o tablita gradata sau dintr-o cutie metalica ale carei deformatii, sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scara gradata. – Fr. barometre (< gr.).

DIVIZIUNE s. f. 1. impartire; separare, divizare. ♦ a muncii = impartire a unui proces de productie in mai multe operatii specializate. 2. operatie logica de impartire a genului in speciile sale. 3. (biol.) ~ celulara = mod de inmultire a celulelor prin mitoza si meioza. 4. parte, fragment, fractiune. ◊ linioara pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio)

DIVIZIUNE s.f. Impartire; separare, divizare. ♦ Operatie logica de impartire a genului in speciile sale. ◊ Diviziunea muncii = impartire a unui proces de productie in mai multe operatii specializate; diviziune celulara = mod de inmultire a celulelor prin mitoza si amitoza. ♦ Fragment, parte, unitate obtinuta printr-o impartire. ♦ Linioara marcata pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura, corespunzand unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].

RAPORTA vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui sef ierarhic sau unei adunari o situatie, rezultatul unei activitati etc. III. 1. A stabili un raport intre doua sau mai multe notiuni. ♦ refl. A face legatura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumita scara, elementele unei ridicari topografice. [P.i. -tez, 3,6 -teaza si raporta. / < fr. rapporter].

RAPORTA vb. I. tr. 1. a relata unui sef ierarhic sau unei adunari o situatie, rezultatul unei activitati etc. 2. a stabili un raport intre doua sau mai multe notiuni. 3. (mat.) a gasi valoarea pe care o are o marime, cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter)

RAPORTA, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raporta, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport intre doua (sau mai multe) notiuni, a le pune in legatura unele cu altele, a considera ceva in relatie cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari de teren. II. 1. A prezenta (in scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunostinta cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (in mod indiscret si cu rautate); a pari. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.

ETALONA, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de masura; a verifica gradarea unui instrument de masura. ♦ A marca, a fixa valoarea reala a marimii de masurat; a compara direct o masura-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile si secventele dintr-un film din punctul de vedere al densitatii optice si al culorii. – Din fr. etalonner.

RELEU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizeaza anumite comenzi, folosit la instalatiile automate si caracterizat prin faptul ca determina o variatie brusca, in salt, a marimii de iesire, atunci cand marimea de intrare atinge anumite valori. 2. Sistem de comunicatii in radiodifuziune si televiziune, cu statii intermediare de receptie si retransmisie. ◊ Releu de scara = automat de scara. 3. Inlocuire a cailor (in cursul drumului), a cainilor (in timpul vanatorii) sau a stafetelor (in timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau stafeta de schimb. – Din fr. relais.

CUANTA s.f. Cea mai mica cantitate de energie radianta, a carei valoare depinde numai de frecventa radiatiei. ◊ Teoria cuantelor = teorie care explica o serie de fenomene fizice la scara atomica si subatomica. [Pron. cuan-ta, var. cvanta s.f. / < lat., fr. quantum, pl. quanta].

CUANTA s. f. cea mai mica cantitate de energie radianta, a carei valoare depinde numai de frecventa radiatiei. ♦ teoria ~telor = teorie care explica o serie de fenomene fizice la scara atomica si subatomica. (< fr. quanta, lat. quantum)

A SUI sui 1. intranz. 1) A se deplasa in sensul urcusului, in panta ascendenta; a se ridica in sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune (pe scara sociala); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. ~ sacii in pod. 2) (forme de relief ridicate, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a urca. ~ dealul. 3) (preturi, tonuri etc.) A face sa creasca calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire

scari, scaresc, vb. IV (reg.) 1. a sui treptele. 2. (despre preturi) a ridica, a spori, a urca, a sui. 3. a licita (o marfa). 4. a reduce treptat (volumul, pretul, calitatea, valoarea, importanta). 5. a nuanta, a colora in degradeu. 6. a imparti in grade; a grada.

A COBORI cobor 1. intranz. 1) v. A SE COBORI. 2) (despre astri) A se lasa spre sau dupa orizont; a se apropia de asfintit; a asfinti; a apune; a scapata. 3) fig. (despre intuneric, liniste etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a cadea; a veni; a se apropia. 4) (despre voci, tonuri etc.) A trece la note mai grave; a scadea in intensitate. 5) (despre parametri fizici sau despre aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai scazute; a scadea; a descreste. Presiunea atmosferica coboara. Termometrul ~. 6) A fi de o anumita origine; a-si avea obarsia; a proveni. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc jos; a pune mai jos. ~ sacul din caruta. 2) (forme de relief inalt, scari etc.) A parcurge de sus in jos. ~ dealul. 3) (voce, ton, glas etc.) A face sa fie mai putin intens. ◊ ~ ochii (sau privirea) a se uita in jos (de rusine, de sfiala etc.). ~ tonul (sau glasul) a vorbi cu blandete. 4) (valori ale unor marimi) A face sa scada. /cf. pogori

A SE RIDICA ma ridic intranz. 1) (despre copii) A creste in inaltime; a se face mare. 2) fig. A dobandi anumite succese (inaltandu-se pe scara sociala). 3) (despre lichide) A atinge un nivel mai inalt, crescand pe verti-cala. 4) A se indrepta in sus; a se inalta. Soarele s-a ridicat. ◊ A i ~ (cuiva) parul (maciuca) a se ingrozi. 5) (despre fiinte) A se scula de jos. ◊ ~ in scari a se inalta in sa, sprijnindu-se in scari. ~ dupa (o) boala a se insanatosi. 6) (despre persoane sau despre colectivitati) A intreprinde actiuni energice impotriva cuiva; a porni la lupta. 7) pop. (despre fenomene, stari ale naturii, razboaie etc.) A se incepe pe neasteptate si cu violenta; a se dezlantui; a izbucni; a se starni; a se declansa. S-a ridicat o furtuna. 8) A ajunge la o anumita valoare, exprimata in cifre. Veniturile se ridica la doua millioane. /<lat. eradicare

A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare

HARTA, harti, s. f. Reprezentare grafica in plan orizontal a suprafetei pamantului (totala sau partiala), generalizata si micsorata conform unei anumite scari de proportie si intocmita pe baza unei proiectii cartografice. ◊ (In sintagmele) Harta fusurilor orare = harta care indica limitele reale ale fusurilor orare. Harta geologica = harta pe care este reprezentata raspandirea diferitelor formatii geologice. Harta hidrologica = harta pe care sunt reprezentate repartitia proprietatilor fizice si chimice si conditiile de zacamant ale apelor subterane. Harta lingvistica = harta rezultata din cartografierea faptelor de limba. Harta sinoptica = harta facuta din 6 in 6 ore in care se inscriu principalele elemente meteorologice. Harta de anomalii = harta care indica abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, fata de valorile medii multianuale. – Din ngr. hartis.