CROTAL I. s. m. sarpe veninos de talie mare din America tropicala, cu solzi cornosi la coada, care produc un sunet caracteristic; sarpe cu clopotei. II. s. n. instrument de percutie alcatuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate in palme prin curele din piele, sa puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)

SUNATOR, -OARE, sunatori, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunatori = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheata. sarpe sunator = sarpe-cu-clopotei, crotal. ♦ Care fosneste, fosnitor. ♦ (Despre vant) Care vajaie; suierator. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfaza; bombastic, pretentios. 3. Care suna puternic si prelung, care are rezonanta puternica; rasunator. – Suna + suf. -ator.

CROTAL, crotali, s. m. (Zool.) sarpe-cu-clopotei. – Din fr. crotale.

CROTAL s. v. sarpe-cu-clopotei.

sarpe s. 1. (ZOOL.) ofidian, (reg.) gandac, peste, (inv.) zmeu. 2. (ZOOL.) sarpe-cu-clopotei (Crotalus horridus) = crotal, (inv.) sarpe-sunator; sarpe-cu-ochelari (Naja naja) = cobra, (rar) naja. 3. (ENTOM.) sarpe-orb (Iulus terrestris) = iulus. 4. (ASTRON.; art.) (reg.) calea-ratacitilor.

sarpeSUNATOR s. v. crotal, sarpe-cu-clo-potei.

CROTAL ~i m. sarpe veninos din America tropicala; sarpe-cu-clopotei. /<fr. crotal

CROTAL s.m. sarpe foarte veninos care traieste in America tropicala; sarpe-cu-clopotei. / < fr. crotale, cf. gr. krotalon – clopotel].

CUC (lat. cuccus) s. m. 1. Pasare migratoare de 32-37 cm, cu coada lunga si penaj cenusiu, cu pieptul albicios, striat transversal la mascul si ruginiu cu striuri intunecate la femela; isi depune ouale in cuiburi straine unde sint clocite de alte pasari; are un cintec caracteristic (Cucculus canorus). ◊ Cuc alergator = pasare din S.U.A. (California, Texas) si Mexic, de c. 60 cm, cu penaj cafeniu patat cu nuante mai inchise si deschise, picioare lungi, slab-zburatoare, tinuta in stare semidomesticita, pentru vinarea serpilor cu clopotei (Geoccoccyx californianus). Expl. Singur cuc = foarte singur. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. 2. Intra in compunerea unor nume de plante (ex. ciubotica-cucului, laptele-cucului, limba-cucului).

sarpe serpi m. 1) la pl. Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ◊ A se zvarcoli ca in gura de ~ a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca ~le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un ~ la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de ~ a fi cuprins brusc de manie. ~-de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. ~ cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) fig. Om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens