SILVINIT s. n. Amestec natural de silvina si sare gema, care se gaseste in unele zacaminte de saruri de potasiu si este intrebuintat ca ingrasamant agricol. – Din fr. sylvinite.

HALIT s. v. sare gema.

SARE s. 1. (CHIM.) clorura de sodiu, (prin Maram.) slatina. (A pune ~ in mancare.) 2. (MIN.) sare gema = halit. 3. (CHIM.) sare de lamaie v. acid citric; sare Seignette = tartrat mixt (sau dublu) de sodiu si potasiu. 4. (FARM.) sarea lui Glauber v. sulfat de sodiu; sare amara v. sulfat de magneziu; sare de Seidlitz v. sulfat de magneziu.

halit (mancat, sare gema) s. n.

HALIT s.n. (Geol.) Mineral compus din clorura de sodiu, care formeaza depozite sedimentare groase impreuna cu sisturile argiloase; sare gema. [< germ. Halit, cf. gr. hals – sare].

chisai (chisaiuri), s. n. – Argila. Mag. koso „sare gema”, dupa Bogrea, Dacor., IV, 799; insa schimbarea semantica nu este clara. DAR prefera sa se refere la radicalul sl. kis- „umed”, cf. chisav. In Munt.

SILVINIT s.n. Amestec natural de silvina si sare gema, folosit ca ingrasamant agricol. [< fr. sylvinite].

EVAPORIT s. n. roca sedimentara (sare gema, ghips etc.) care se formeaza prin evaporarea apei de mare (dintr-o laguna). (< fr. evaporite)

HALIT s. n. sare gema. (< fr. halite)

SILVINIT s. n. amestec natural de silvina si de sare gema, ingrasamant agricol. (< fr. sylvinite)

migla (magle), s. f. – (Trans., Mold.) Gramada, morman. Mag. magl(y)a (Candrea). Legatura cu magura (Tiktin; Scriban) pare dubioasa. – Der. miglas, s. m. (lucrator care taie sare in minele de sare gema).

CACICA, com. in jud. Suceava; 4.537 loc. (1991). Expl. de sare gema si argile. Cherestea. Ceremica populara. Statie de c. f. Resed. com. este satul Pirtestii de Sus.

CARNALIT (‹ fr. {i}; {s} von Carnall) s. n. Clorura naturala hidratata de magneziu si potasiu, translucida, usor solubila, folosita pentru extragerea magneziului, la prepararea clorurii de potasiu si ca ingrasamint al solurilor. Se formeaza prin precipitare chimica, in lagune marine sau in lacuri sarate bogate in magneziu si potasiu, in regim de intensa evaporare, si in orizonturile superioare ale zacamintelor de sare gema.

CARST (‹ germ. {i}; {s} Kars) s. n. (GEO-MORF.) Regiune din scoarta Pamintului, formata in roci solubile: calcare si dolomite (c. principal) sau in sare gema, saruri de potasiu, anhidrit si gips (c. secundar), ca urmare a dizolvarii provocate de circulatia intensa a apelor subterane sau de suprafata. Relieful c. este reprezentat prin forme morfologice interioare (pesteri, avene) sau exterioare (lapiezuri, doline, chei, puturi, plonje).

CIMPIA GERMANO-POLONEZA, cimpie in N Europei, intre riurile Weser si Bug. Scaldata la N de M. Nordului si M. Baltica, iar la S limitata de inaltimile prehercinice. Latime: 200 km in V si 400-500 km in E. Este acoperita cu sedimente fluvio-marine si in parte, cu depozite glaciare (argile morenice, nisipuri) cuaternare si fluvio-glaciar pronuntat in E. Alt. medii de 100-150 m. Strabatuta de Rin, Weser, Oder, Elba si Vistula. Zacaminte de petrol, gaze naturale, carbune brun, saruri de potasiu, sare gema si cupru.

GEMA, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatra pretioasa translucida. ♦ Bijuterie sau obiect de arta facut dintr-o piatra pretioasa sau semipretioasa pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; in sintagma) sare gema = sare de bucatarie cristalizata, extrasa ca atare dintr-o salina; halit². – Din fr. gemme, lat. gemma.

HALIT² s. n. sare gema. – Din fr. halite.

GEMA s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate pretioase. ◊ (adj.) sare gema = sare de bucatarie extrasa din saline. 2. Bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].

gema² ~e adj. : sare ~ clorura naturala de sodiu cristalizata. /<fr. gemme, lat. gemma

sare saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

gema s. f. 1. piatra pretioasa in stare cristalina pura. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucatarie. 2. bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)