SARE s. 1. (CHIM.) clorura de sodiu, (prin Maram.) slatina. (A pune ~ in mancare.) 2. (MIN.) sare gema = halit. 3. (CHIM.) sare de lamaie v. acid citric; sare Seignette = tartrat mixt (sau dublu) de sodiu si potasiu. 4. (FARM.) sarea lui Glauber v. sulfat de sodiu; sare amara v. sulfat de magneziu; sare de Seidlitz v. sulfat de magneziu.

SULFAT s. 1. (CHIM.) sulfat acid = (impr.) bisulfat; sulfat cromic v. sulfat de crom; sulfat de bariu = alb de barita; sulfat de crom = sulfat cromic; sulfat de cupru v. calcantit; sulfat de mercur = sulfat mercuros; sulfat feros = calaican, melanterit, (reg.) galitca, piatra-verde, (Mold. si Bucov.) chiclaz; sulfat mercuros v. sulfat de mercur. 2. (FARM.) sulfat de magneziu = sare amara, sare de Seidlitz; sulfat de sodiu = mirabilit, sarea lui Glauber.

SULFAT ~ti m. Sare a acidului sulfuric. ◊ ~ de calciu sare cristalina, de culoare alba, care conditioneaza duritatea apei. ~ de cupru sare albastra, cristalizata, folosita la combaterea daunatorilor agricoli; piatra-vanata. ~ de magneziu sare cristalizata, incolora, intrebuintata in industrie si medicina; sare amara. ~ de sodiu sare cristalizata, incolora, avand diferite intrebuintari (in industria sticlei, in vopsitorie, in medicina etc.). ~ de potasiu sare incolora, cristalizata, intrebuintata ca ingrasamant. ~ feros sare de culoare verde-deschisa, cristalizata, intrebuintata ca materie coloranta; calaican. ~ de zinc sare incolora cristalizata, avand diferite intrebuintari (ca mordant, la conservarea pielii, a lemnului etc.). /<fr. sulfate

KIESERIT s. n. (Min.) Sulfat natural hidratat de magneziu, utilizat la prepararea sarii amare. [Pr.: chiz-; Sil.: chi-ze-] – Din germ. Kieserit, fr. kieserite.

SULFAT, sulfati, s. m. sare a acidului sulfuric cu un metal sau cu un radical. ◊ Sulfat de cupru = sare de cupru a acidului sulfuric, de culoare albastra, cristalizata, solubila in apa, intrebuintata in industrie si in agricultura pentru combaterea parazitilor; piatra-vanata. Sulfat de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, sub forma de praf alb, cristalizat, solubil in apa, care se intrebuinteaza in industrie si in medicina (ca purgativ); sare-amara. Sulfat feros = sare de fier a acidului sulfuric, de culoare verde deschisa, cristalizata, solubila in apa, care se intrebuinteaza in industrie la fabricarea cernelii de scris etc.; calaican. Sulfat de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, intrebuintata in medicina ca purgativ. Sulfat de aluminiu si de potasiu = sare dubla de aluminiu si de potasiu a acidului sulfuric, de culoare alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust astringent, care se foloseste in industrie, in medicina etc.; alaun, piatra-acra. – Din fr. sulfate.

GUST ~uri n. 1) Simt al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii si mucoasei bucale) proprietatile chimice ale substantei cu care vine in contact. 2) Senzatie produsa, in special de alimente, asupra mucoasei bucale si limbii. ~ sarat. ~ amar. ~ neplacut. ◊ A da de ~ (a prinde la ~) a incepe sa placa. 3) Facultate a omului de a intelege si a aprecia frumosul. ◊ Cu ~ cu simt estetic. De prost ~ a) lipsit de simt estetic; b) care produce o impresie neplacuta. 4) Preferinta deosebita pentru ceva; predilectie. ~ pentru carti vechi. ~ pentru calatorii. 5) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; pofta; chef. ◊ A-i trece (sau a i se taia) cuiva ~ul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus

KIESERIT n. Sulfat hidratat natural de magneziu, utilizat la prepararea sarii amare. /< germ. Kieserit, fr. kieserite

KIESERIT [CHI-ZE-] s. n. sulfat hidratat natural de magneziu, din care se prepara sarea amara. (< germ. Kieserit, fr. kieserite)

acrum n., (ngr. akrumi, id.) Rar. O boala a pruncilor (afte?). sare amara (sulfat de magnezie)?

mare (mari), s. f. – Intindere mare de apa sarata. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Puscariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a fagadui marea cu sarea, cf. Puscariu, Etudes linguistique roum., Cluj 1937 si, impotriva Spitzer, BL, V, 190 si VI, 238.

sare saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis