SLUJBA s. v. bir, dare, impozit, insarcinare, misiune, sarcina, serviciu.

INDEMNIZATIE, indemnizatii, s. f. 1. Suma de bani care se acorda cuiva in afara salariului, destinata sa acopere cheltuielile facute de un angajat in scopul indeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despagubire pentru un prejudiciu, pentru o paguba suferita etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea in bani a unei plati in natura. 2. Care nu are caracter de salariu. [Var.: indemnizatie s. f.] – Din fr. indemnisation.

EXERCITIU, exercitii, s. n. 1. Actiune fizica sau intelectuala, facuta sistematic si repetat, in scopul dobandirii sau perfectionarii unor deprinderi sau indemanari. ♦ Instruire a militarilor pentru manuirea armelor si executarea actiunilor de lupta. ♦ Tema servind ca mijloc pentru dobandirea sau dezvoltarea indemanarii, cunostintelor etc. intr-un anumit domeniu. 2. (Despre un functionar, o persoana oficiala; in sintagma) in exercitiul functiunii = in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu. 3. (Ec.; in sintagma) Exercitiu bugetar = perioada de timp, de obicei de un an, pentru care se intocmeste si se executa bugetul unui stat. [Pr.: eg-zer-] – Din fr. exercice, lat. exercitium.

INAPT, -A adj. Neapt, nepotrivit sa faca ceva, sa indeplineasca un serviciu, o sarcina etc. [< fr. inapte].

FUNCTIE/FUNCTIUNE s. f. 1. activitate prestata de cineva pentru a se achita de obligatiile impuse de serviciu; insarcinare, sarcina; slujba. 2. rol sintactic pe care il indeplineste un cuvant in propozitie. ◊ (log.) operatie care prin aplicare asupra unui argument ii confera acestuia o valoare corespunzatoare. 3. activitate proprie unui organ, unei fiinte animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietatilor chimice ale unui compus, determinate de o anumita grupa de atomi din molecula. 5. (mat.) marime variabila care depinde de una sau de mai multe marimi variabile. 6. a fi in ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculeaza si intoarce subprogramului apelant o singura valoare. (< fr. fonction, lat. functio)

INDEMNIZATIE s. f. 1. suma de bani care se acorda cuiva, pe langa retributie, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia indeplinirii unor anumite sarcini de serviciu. 2. despagubire pentru un prejudiciu, o paguba suferita. ◊ suma de bani platita salariatilor pe timpul concediului, in caz de incapacitate de munca etc. (< fr. indemnisation)

INSPECTORAT s. n. 1. serviciu avand sarcina de a inspecta activitatea unitatilor in subordine; localul unde este instalat. 2. functia de inspector; timpul cat se exercita. (< fr. inspectorat)

INSPECTORAT, inspectorate, s. n. 1. serviciu care are sarcina de a inspecta activitatea unor unitati subordonate; localul in care functioneaza un asemenea serviciu. 2. Functia de inspector; perioada de timp in care cineva isi exercita aceasta functie. – Din fr. inspectorat.

SLUJBA, slujbe, s. f. I. 1. Indeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Inv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Inv.) serviciu facut cuiva. II. Indeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. sluzĩba.

CONSEMN ~e n. 1) Ansamblu de obligatii stricte, date unui militar in timpul executarii serviciului de paza. 2) sarcina imperativa, scrisa sau orala, emisa de o autoritate. 3) Sanctiune disciplinara constand in interzicerea iesirii militarilor pentru un anumit timp din cazarma sau din nava. /con- + semn

INSPECTORAT s.n. 1. serviciu care are sarcina de a inspecta activitatea unitatilor in subordine; localul unde este instalat un astfel de serviciu. 2. Functia, serviciul de inspector. [Cf. fr. inspectorat].

REPARTIZARE, repartizari, s. f. 1. Actiunea de a repartiza si rezultatul ei. 2. (In sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de productie asupra costurilor produselor, a lucrarilor executate si a serviciilor prestate. Repartizare a sarcinilor = precizare a obligatiilor profesionale pe persoane, sectii, ateliere, sectoare etc. – V. repartiza.

ADMINISTRATIE s.f. Ansamblul organelor executive si de dispozitie ale statului; personalul de conducere al unei intreprinderi, al unei institutii etc. ◊ Consiliu de administratie = consiliu insarcinat cu conducerea unei societati pe actiuni. ♦ serviciu al armatei care avea in sarcina hrana si imbracamintea trupelor. [Gen. -iei, var. administratiune s.f. / cf. rus. administratiia, fr. administration, it. amministrazione, lat. administratio].

FUNCTIE s.f. 1. Activitate dusa de cineva pentru a se achita de obligatiile impuse de serviciul pe care il are; insarcinare, sarcina; slujba. 2. Rol sintactic pe care il indeplineste un cuvant in propozitie. ♦ (Log.) Operatie care prin aplicare asupra unui argument ii confera acestuia o valoare corespunzatoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei fiinte (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietatilor chimice comune ale unei substante organice, determinate de prezenta aceluiasi radical organic in molecula. 5. (Mat.) Marime variabila care depinde de una sau de mai multe marimi variabile. 6. A fi in functie de... = a depinde de... [Var. functiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction].

ADMINISTRATIE s. f. 1. ansamblul organelor executive si de dispozitie ale statului; personalul de conducere al unei intreprinderi, institutii etc. ◊ consiliu de ~ = consiliu insarcinat cu conducerea unei societati pe actiuni. 2. serviciu al armatei care avea in sarcina hrana si imbracamintea trupelor. (< fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administratiia)

OFICIU s. I. 1. datorie, indatorire, obligatie, rol, sarcina. (Si-a indeplinit bine ~ de gazda.) 2. v. ser-viciu. II. v. agentie.

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

ONORIFIC, -A, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distinctii etc.) Care aduce onoruri; acordat in semn de cinste, de respect, de consideratie fata de cineva. ♦ (Despre functii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fara a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Caruia i s-a acordat un titlu (de onoare) in semn de respect, de consideratie pentru merite deosebite; care indeplineste o functie, o sarcina, fara a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus.

ACTIV, -A adj. (op. pasiv) 1. Care participa intens la o actiune; harnic, energic. ◊ Membru activ = membru al unei organizatii sau institutii, avand anumite obligatii si bucurandu-se de drepturi depline in cadrul acelui colectiv. ♦ (Mil.) In serviciul efectiv, sub steag; in activitate. ♦ (Chim.; despre corpuri) Care intra usor in reactie. ◊ Vocabular activ = vocabular folosit in mod curent; verb activ = verb a carui actiune este savarsita de subiectul gramatical. 2. (Fin.; despre operatii, conturi, bilanturi) Care se soldeaza cu un profit. // s.n. 1. Grup, colectiv al unei organizatii politice, al unei institutii etc. care cuprinde elementele cele mai devotate si mai bine pregatite, cu sarcini de raspundere. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprinderi sau institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. [< lat. activus < ago – a face, cf. fr. actif. // (1) < rus. (partiinai) aktiv].