azima si azma f., pl. e (ngr. azyma, turte coapte nedospite, d. azymos, nedospit). Pine [!] nedospita. Turta. Varza azima (Rar), varza cruda, nemurata. – Jidanii numesc azima turtele pe care le prepara de Paste, ca amintire a pinii pe care zic ei c´au mincat-o stramosii lor cind au fost alungati din Egipt. Aceasta zi se cheama sarbatoarea azimelor. Catolicii cred ca Hristos s´a servit tot de azima la cina cea de taina, si de aceia o obisnuiesc la impartasanie, pe cind ortodocsii se servesc de pine dospita. V. hostie si lipie.

litie (litii), s. f. – 1. (Inv.) Procesiune. – 2. Rugaciune facuta in ajunul anumitor sarbatori. – 3. azima, anafura. Ngr. λιτή, prin intermediul sl. (v. sb., bg., cr., rus.) litija (Tiktin; Vasmer, Gr., 90). – Der. litier, s. n. (tabla de metal pentru ofrande).

azima (azime), s. f. – Piine de aluat nedospit. – Var. azma. Mr. adzima, megl. azim. Gr. ἄζυμος (Murnu 9, Diculescu, Elementele, 472). Este cuvint popular, probabil intrat in rom. din primele secole ale crestinismului; cf. ven. azme, calabr. ayimo, port. asmo, (REW 850). – Der. azam, adj. (care nu fermenteaza; se spune in Trans. despre conservele in otet sau saramura care inca nu s-au facut); azimioara, s. f. (turta); azimit, s. n. (inv., sarbatoare a azimei, in religia iudaica), din ngr. ἀζυμίτης.