INOCUU, -UA adj. (Liv.) Care nu produce nici o vatamare; nevatamator, inofensiv. ♦ (Fig.) Nevinovat, sarac cu duhul, slab de inger si de minte. [Pron. -cu-u, pl. -ui, -ue. / cf. it. innocuo, lat. innocuus < in – negativ, nocuus – nociv].

INOCUU, -UA adj. 1. care nu produce nici o vatamare; inofensiv. 2. (fig.) nevinovat, sarac cu duhul. (< lat. innocuus)

BEATI PAUPERES SPIRITU (lat.) fericiti (sunt) cei saraci cu duhul – Matei, 5, 3. Expresie care se foloseste ironic pentru cei care, fara a fi inteligenti, reusesc in actiunile lor.

PACALA, personaj al anecdotelor si povestirilor populare romanesti. Inzestrat cu inteligenta, ingeniozitate, istetime si umor, reuseste sa-i pacaleasca pe cei saraci cu duhul sau pe cei bogati si infumurati. Este opusul lui Tandala. Similar unor personaje din literatura europeana si orientala, ca Bertoldo, Till Buhoglinda, Nastratin Hogea.

duh ~uri n. 1) (in superstitii) Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; fantoma; spirit; vedenie; naluca; aratare; stafie. 2) Latura psihica a omului; suflet. 3) Facultate mintala; minte. ◊ sarac cu ~ul naiv. Vorba de ~ vorba spirituala. 4) inv. Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ◊ A-si da ~ul a muri. Intr-un ~ intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu