WEEK-END [UICHEND] s. n. sfarsit de saptamana; perioada scurta de timp (sambata si duminica) pentru odihna, petrecere. (< engl. week-end)

WEEK-END s.n. (Anglicism) Sfarsit de saptamana; interval de timp (sambata-duminica) folosit pentru odihna, petrecere. [Pron. uik-, pl. -duri. / < engl. week-end].

DE FILIPPO, Eduardo (1900-1984), dramaturg, actor, scenarist si regizor italian. Comedii cu implicatii dramatice, aprofundand in sens psihologic traditiile teatrului popular italian („Napoli, orasul milionarilor”, „Blestematele fantome”, „Filomena Marturano”, „sambata, duminica si luni”).

sambata, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ sambata Mare sau sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. A se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.

MOS ~i m. 1) (folosit si ca termen de adresare) Barbat ajuns la o varsta inaintata; mosneag. ◊ ~ Martin urs. 2) rar Barbat privit in raport cu nepotii sai; bunic. 3) pop. Frate (sau var) al unuia dintre parinti, privit in raport cu copiii acestora; unchi. 4) Persoana care apartine generatiilor precedente. ◊ Din (sau de la) mosi-stramosi a) din vremuri foarte indepartate; b) (transmis) din generatie in generatie. 5) la pl. (in credintele religioase) Ziua din ajunul sarbatorii pogorarii duhului sfant. ◊ sambata ~ilor sambata dinaintea Duminicii Mari. /Din moasa

A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma