HEMICICLU, hemicicluri, s. n. Spatiu mare sau constructie in forma de semicerc pentru sali de cursuri, de spectacole etc. [Var.: emiciclu s. n.] – Din fr. hemicycle.

AMFITEATRU, amfiteatre, s. n. 1. (In arhitectura greco-romana) Edificiu destinat jocurilor publice, de forma circulara sau ovala, de obicei neacoperit, avand la mijloc o arena inconjurata de trepte (gradene) si tribune pentru public. ◊ Loc. adj. si adv. In amfiteatru = (in plan) inclinat, in trepte. 2. sala de cursuri, de spectacole etc. cu locurile asezate in trepte sau pe un plan inclinat. 3. Configuratie a unor terenuri muntoase sau deluroase in etaje circulare. – Din fr. amphitheatre, lat. amphitheatrum.

AUDITORIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistenta. 2. sala de cursuri intr-o scoala (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Din fr. auditoire, lat. auditorium.

AMFITEATRU ~e n. 1) (in antichitatea greco-romana) Edificiu circular pentru jocurile publice cu arena in mijloc. 2) sala (de curs) cu locurile asezate in plan inclinat. 3) Configurare a unor terenuri deluroase sau muntoase in forma de etaje circulare. [Sil. -tea-tru] /<lat. amphitheatrum, fr. amphitheatre

AMFITEATRU s.n. 1. (Ant.) Vasta incinta circulara, avand o arena in mijloc, inconjurata de trepte si tribune unde sedeau spectatorii in timpul jocurilor publice. 2. sala (de curs sau de spectacole) cu locurile asezate in plan inclinat. 3. Configuratie a unor terenuri dispuse in etaje circulare. [Pron. -fi-te-a-. / cf. fr. amphitheatre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron].

AMFITEATRU s. n. 1. (la greci si la romani) edificiu de forma circulara sau elipsoidala, (neacoperit), dintr-o arena inconjurata de trepte si tribune, in timpul jocurilor publice. 2. sala de curs, conferinte cu locurile in plan inclinat sau in trepte. 3. configuratie a unor terenuri dispuse in etaje circulare. (< fr. amphitheatre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

AUDITORIU s. n. 1. asistenta, public (la o conferinta, la un curs etc.). 2. sala pentru auditii si pentru inregistrari fonice. (< fr. auditoire, /2/ lat. auditorium)

AMFITEATRU, amfiteatre, s. n. 1. (In antichitate) Edificiu de forma circulara, de obicei neacoperit, avand la mijloc o arena inconjurata de locurile pentru spectatori asezate in trepte. ◊ Loc. adj. si adv. In amfiteatru = (in plan) inclinat, in trepte. 2. sala de cursuri, de spectacole etc. cu locurile asezate pe un plan inclinat. 3. Configuratie a unor terenuri muntoase sau deluroase in etaje circulare. – Fr. amphitheatre (lat. lit. amphitheatrum).

AUDITORIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistenta. 2. sala de cursuri intr-o scoala (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Fr. auditoire (lat. lit. auditorium).

auditoriu n. (lat. auditorium). sala de curs ori de conferente [!]. Persoanele adunate acolo.

AULA s. f. 1. (ant.) curte in fata locuintelor importante in jurul careia se grupau dependintele. 2. (in evul mediu) curte princiara. 3. sala de conferinte, cursuri sau festivitati (in incinta unei institutii). (< lat. aula, germ. Aula)

CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].

CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)

anfiteatru n., pl. e (vgr. amphitheatron, d. amphi, intr' amindoua partile, si theatron, teatru). Un teatru duplu [!], oval sau ratund [!], cu o arena in mijloc in care se faceau in vechime luptele gladiatorilor, vinatorile si luptele navale, cum e celebru coloseu al lui Vespasian la Roma. Parte inaltata in fata scenei. sala cu trepte in care profesorii isi tin cursurile. Teren in anfiteatru, care se ridica treptat. – Fals amf-.

AULA, aule, s. f. sala mare intr-o cladire publica, destinata festivitatilor, conferintelor, cursurilor etc. [Pr.: a-u-] – Din lat. aula.

AUDITORIU ~i n. 1) Totalitate de persoane care asculta un curs, o conferinta; un concert; totalitate de auditori; asistenta. 2) sala de conferinte intr-o institutie de invatamant (superior). /<lat. auditorium

BOXA s. f. 1. compartiment in interiorul unei constructii, al unui local, al unei incaperi. ◊ parte dintr-o sala de tribunal, in care iau loc acuzatii in cursul proceselor. ◊ despartitura intr-un grajd. ◊ compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcatiilor cu motor. 2. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapida a masinilor. 3. lada care serveste la incarcarea-descarcarea animalelor pe o nava. 4. incinta acustica. (< fr. box)

MEDITATIE, meditatii, s. f. 1. Reflectare, cugetare adanca; meditare, reflectie. 2. Specie a genului liric, cuprinzand reflectii despre conditia umana. 3. Pregatire a lectiilor, a examenelor cu un meditator; lectie particulara data de un meditator; preparator (3). ◊ (sala de) meditatie = sala intr-un internat unde elevii isi pregatesc lectiile. ♦ Perioada de timp, in afara orelor de curs, in care elevii (dintr-un internat) isi pregatesc temele. – Din lat. meditatio, fr. meditation.