GIMCANA s.f. (Sport) Intrecere automobilistica sau motociclista care obliga pe participanti sa treaca obstacole improvizate sau probe neobisnuite, bizare. [< engl., fr. gymkhana, it. gimcana, cf. hind. gend khana – sala de joc cu mingea].

CAZINOU, cazinouri, s. n. Local public in statiunile balneare si climaterice, cu restaurant, cu sali pentru jocuri (de noroc), de dans, de spectacole etc. [Var.: cazino s. n.] – Din fr. casino (< it.).

AMFITEATRU s.n. 1. (Ant.) Vasta incinta circulara, avand o arena in mijloc, inconjurata de trepte si tribune unde sedeau spectatorii in timpul jocurilor publice. 2. sala (de curs sau de spectacole) cu locurile asezate in plan inclinat. 3. Configuratie a unor terenuri dispuse in etaje circulare. [Pron. -fi-te-a-. / cf. fr. amphitheatre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron].

CAZINOU s.n. Local public in statiunile balneoclimaterice, cu sali de jocuri, de spectacole, de dans, restaurante etc. [Var. cazino s.n. / < fr. casino].

sferisteriu, sferisterii, s.n. (inv.) teren sau sala destinate jocului cu mingea.

AMFITEATRU s. n. 1. (la greci si la romani) edificiu de forma circulara sau elipsoidala, (neacoperit), dintr-o arena inconjurata de trepte si tribune, in timpul jocurilor publice. 2. sala de curs, conferinte cu locurile in plan inclinat sau in trepte. 3. configuratie a unor terenuri dispuse in etaje circulare. (< fr. amphitheatre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

CAZINOU s. n. local public in statiunile turistice si balneoclimatice, cu sali de jocuri, spectacole, dans, restaurante. (< fr., it. casino)

CAZINOU, cazinouri, s. n. Local public in statiunile balneare si climaterice, cu restaurant, cu sali pentru jocuri (de noroc) etc. – Fr. casino (< it.).

SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].

SCENA s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)

AMFITEATRU ~e n. 1) (in antichitatea greco-romana) Edificiu circular pentru jocurile publice cu arena in mijloc. 2) sala (de curs) cu locurile asezate in plan inclinat. 3) Configurare a unor terenuri deluroase sau muntoase in forma de etaje circulare. [Sil. -tea-tru] /<lat. amphitheatrum, fr. amphitheatre

CAZINOU ~ri n. Local public, prevazut cu restaurant, cu sali de dans, de spectacole, in care sunt autorizate jocurile de noroc. [Sil. -zi-nou] /<fr. casino

CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de asezare in forma de patrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafata a terenului de fotbal, de tenis etc., marcata cu alb, care delimiteaza anumite zone in campul de joc, si in cadrul careia se aplica unele reguli speciale. 3. Incapere la bordul unei nave folosita ca sala de mese, de lectura si de recreatie pentru ofiteri. 4. (La unele jocuri de carti) Grup de patru carti de aceeasi valoare. – Din fr. carre.

CAREU s.n. 1. Asezare in forma de patrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ♦ Fiecare dintre patratele care alcatuiesc un caroiaj. 2. Portiune patrata, marcata cu alb, a terenului pe care se desfasoara un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Patrat de cuvinte incrucisate. 4. (Mar.) Incapere pe o nava servind ca sala de mese, de lectura sau de recreatie pentru ofiteri. 5. Grup de patru carti de aceeasi valoare (la unele jocuri de carti). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersecteaza cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carre].

SPORT ~uri n. Totalitate de exercitii fizice si de jocuri practicate metodic si sistematic in vederea intaririi organismului, dezvoltarii vointei si a obtinerii unor performante. ~ de iarna. sala de ~. /<engl., fr. sport

AMFITEATRU, amfiteatre, s. n. 1. (In arhitectura greco-romana) Edificiu destinat jocurilor publice, de forma circulara sau ovala, de obicei neacoperit, avand la mijloc o arena inconjurata de trepte (gradene) si tribune pentru public. ◊ Loc. adj. si adv. In amfiteatru = (in plan) inclinat, in trepte. 2. sala de cursuri, de spectacole etc. cu locurile asezate in trepte sau pe un plan inclinat. 3. Configuratie a unor terenuri muntoase sau deluroase in etaje circulare. – Din fr. amphitheatre, lat. amphitheatrum.

BARA ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.