SARNIC, sarnice, s. n. (Reg.) Un fel de sac de pescuit.

TAPOI, tapoaie, s. n. (Reg.) 1. Furca (mare) cu coada lunga si cu dinti drepti de fier, cu care se ridica snopii de grau, maldarele de fan sau de coceni etc. ♦ Furca in varful careia este fixat sacul de pescuit. 2. Capriorul de la mijloc la casele taranesti. – Teapa + suf. -oi.

TARBOC, tarbocuri, s. n. Plasa de pescuit in forma de sac. ♦ sac de pescuit scoici. [Pl. si: tarboace] – Din scr. trbok, trbuk.

SFORACI, sforace, s. n. Fiecare dintre cele trei sfori cu care se leaga sacul de pescuit. – Sfoara + suf. -aci.

JUVELNIC s. (pescuit) (reg.) sac.

TAPOI ~oaie n. 1) Furca cu coada lunga, cu doua coarne drepte, folosita la ridicarea snopilor, cocenilor etc. 2) Prajina la capatul careia este fixat sacul de pescuit. 3) Capriorul de mijloc al unei case taranesti. /teapa + suf. ~oi

scalceaza, scalceze, s.f. (reg.) 1. unealta de pescuit formata dintr-o scandura (sau mai multe) menevrate cu piciorul, folosita de pescari pentru a starni pestele si pentru a-l indrepta spre sacul de pescuit (varsa); talpig, tragla, scalcea. 2. lopatica cu care se indeasa bateala, cand se tese. 3. lopatica cu care ciobanii indeparteaza noroiul din stana.

cobca (-ci), s. f. – Navod, plasa de pescuit. Rus. kobka „sac” (DAR). In Dobr.

ALAMAN, alamane, s. n. Unealta de pescuit alcatuita dintr-un sac central si mai multe fasii de plasa cu care se incercuiesc si se aduna bancurile de pesti marini. – Et. nec.

POCLAU, poclaie, s. n. Unealta de pescuit in forma de sac cu gura larga, cu colturile fixate de doua prajini lungi cu ajutorul carora este purtata prin apa de doi oameni. – Et. nec.

RESCA, resce, s. f. Unealta de pescuit in forma de sac, confectionata din plasa si purtata de pescari in doua barci, folosita la adancimi mari. – Et. nec.

VINTIR ~e n. Unealta de pescuit, constand dintr-un sac de plasa, imbracat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. /<rus. ventelj

crastas, crastase, s.n. (reg.) unealta de pescuit in forma de sac; crasnic (v.).

tarbuc (-ce), s. n. – Plasa de pescuit in forma de sac, minciog mare. – Var. tarbuf, tarboc, tirboc, tirbuc, tirbog, tarabuf, tarabuta. Bg. tarbuh „burta, stomac” sb. trbok, trbuk (Candrea; Scriban); este dubletul lui tirban, s. n. (Banat, stomac), din sb. trba, der. tirbanos, adj. (cu pintecele mare).

MATITA s. (pescuit) matca, (reg.) coada, mot, sac, san. (~ este o parte a navodului.)

JUVELNIC ~ce n. 1) Unealta de pescuit in forma de cos sau de sac, confectionata din plasa sau din nuiele. 2) Constructie in forma de ingraditura (din scanduri, nuiele etc.), facuta in apa pentru a pastra viu pestele prins. /Orig. nec.

CRASNIC¹, crasnice, s. n. Unealta de pescuit alcatuita dintr-o plasa (in forma de sac) legata la colturi de capetele curbate si incrucisate a doua nuiele si fixata de o prajina lunga; halau¹. – Cf. bg. krastnik.

mincioc (-curi), s. n. – Virsa de pescuit. – Var. micioc, mi(n)ciog. Rut. misok „sac” (Scriban). Der. din sl. mesti „a agita” (Tiktin) pare mai putin probabila. In Mold.

sacOVISTE, sacovisti, s. f. (Reg.) Unealta de pescuit facuta dintr-o plasa intinsa pe doua nuiele incrucisate si agatata de o prajina, cu care se pescuieste de pe mal in locurile unde apa curge repede. – sac + suf. -oviste.

sarnic¹, sarnice, s.n. (reg.) un fel de sac de prins peste, care se fixeaza la gardurile de pescuit.

NAVOD, navoade, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa mare prevazuta la mijloc cu un sac, cu care se inconjura si se aduna pestele de pe suprafete intinse de apa. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodu.

JUVELNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Constructie de scanduri, nuiele sau stuf, folosita pentru pastrarea pestelui viu in apa. 2. Unealta de pescuit confectionata din plasa sau din nuiele, in forma de cos sau sac. – Et. nec.

LAPTAS, laptase, s. n. Unealta de pescuit alcatuita din una sau mai multe plase legate in forma de sac cu gura foarte larga. – Din bg. laptas.

LAPTAS ~e n. Unealta de pescuit alcatuita din una sau mai multe plase legate in forma de sac cu gura foarte larga. /<bugl. laptas

ORIE ~i f. Unealta de pescuit in apele curgatoare adanci, constand dintr-o plasa in forma de sac. [G.-D. oriei] /Orig. nec.

PROSTOVOL, prostovoale, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o plasa conica, prevazuta la marginea exterioara cu greutati de plumb care o trag la fundul apei si o strang, formand in apa un sac in care e prins pestele; napasta. [Pl. si: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.