calaciu (calaciu, calaciu), s.n. (inv.) sabie turceasca (folosita cu caftanul la investirea domnilor romani).

IATAGAN, iatagane, s. n. sabie turceasca, de lungime mijlocie, cu lama curba si lata, cu doua taisuri. [Var.: iartagan, -e s. n.] – Din tc. yatagan.

IATAGAN ~e n. inv. sabie turceasca de lungime medie, cu lama lata, curbata si cu doua taisuri. /<turc. yatagan

iatagan (iatagane), s. n. – sabie turceasca cu lama curba, cu doua taisuri. – Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. γiatagane. Tc. yatagan (Roesler 593; Seineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. γιαταγάνι, alb., bg. jatagan.

silihtar, silihtari, s.m. (inv.) 1. mare demnitar la turci, care purta sabia sultanului; demnitar turc care avea in grija armele unui mare vizir. 2. spatarel sau armas in ierarhia imperiului otoman.