GLADIUM, gladiumuri, s. n. sabie cu doua taisuri, folosita de romani. – Din lat. gladius.

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

PALOS, palose, s. n. sabie lata cu doua taisuri, adesea incovoiata spre varf, care se folosea in trecut; pala³. – Din magh. pallos.

ESPADON, espadoane, s. n. sabie mare cu doua taisuri, care se manuia cu ambele maini, folosita mai ales in sec. XV-XVI. – Din fr. espadon.

PALOS ~e n. inv. sabie lata cu doua taisuri (incovoiata la varf). /<ung. pallos

MIRMILON s.m. Gladiator roman care lupta de obicei cu retiarii, fiind inarmat cu scut lung si usor, cu sabie lunga cu doua taisuri si avand ca semn distinctiv coiful galic, impodobit cu un peste in chip de panas. [< lat. myrmillo, cf. gr. mirmillon].

plasa (plase), s. f. – 1. Impletitura pentru vinat. – 2. Impletitura de pescuit. – 3. (Inv.) Limba de cutit. – 4. Retea, gratii. – 5. Diviziune administrativa, subprefectura. – 6. (Rar) Tip, clasa. – Mr. plase „clasa”. Sl. plasa „banda, fisie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plasele, s. f. pl. (miner) se zice mai ales despre minere de sabie, formate din doua parti de metal sau de lemn intre care este asezata lama (sing. plasea, var. prasea, este rar); plasela, vb. (a pune plasele). Odobescu foloseste pe plasele cu sensul de „sild, siguranta la gura cheii”, dar e exemplu unic.

GLADIUM ~uri n. sabie romana dreapta, cu doua taisuri. /<lat. gladium

GLADIUM s.n. sabie romana dreapta, cu doua taisuri. [Pron. -di-um, var. gladiu s.n. / < lat. gladium].

SPADA ~e f. 1) sabie triunghiulara si ingusta cu doua taisuri. 2) Proba sportiva de scrima practicata cu aceasta arma. /<it. spada

iatagan (iatagane), s. n. – sabie turceasca cu lama curba, cu doua taisuri. – Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. γiatagane. Tc. yatagan (Roesler 593; Seineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. γιαταγάνι, alb., bg. jatagan.

SPATA, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesa la razboiul de tesut formata dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formand un fel de pieptene cu doua radacini printre dintii caruia trec firele de urzeala. ♦ Betisor peste care se petrec ochiurile cand se impleteste o retea sau o plasa. II. 1. Portiune a scapulei care sustine articulatia umarului; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat in spete = cu umeri largi, spatos, voinic. ♦ Os lat care sustine articulatia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. 2. (Reg.) Spatarul scaunului. III. (Inv.) sabie cu lama lunga, dreapta si lata, cu doua taisuri. – Lat. spatha.

DECOLARE s. f. 1. actiunea de a decola. 2. separare chirurgicala a doua planuri tisulare. ◊ executie capitala prin taierea gatului cu sabia. 3. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat. (< decola)

IATAGAN, iatagane, s. n. sabie turceasca, de lungime mijlocie, cu lama curba si lata, cu doua taisuri. [Var.: iartagan, -e s. n.] – Din tc. yatagan.

IATAGAN ~e n. inv. sabie turceasca de lungime medie, cu lama lata, curbata si cu doua taisuri. /<turc. yatagan

TAIS ~uri n. Parte ascutita a unui obiect de taiat; ascutis; buza. ◊ Cutit cu doua ~uri situatie care, in functie de imprejurari, poate avea efecte favorabile sau defavorabile. A trece sub ~ul sabiei a nimici. /a taia + suf. ~is

seceruica, seceruici si seceruice, s.f. 1. (pop.) secera mica, secerea, seceratica. 2. (reg.; la pl.) numele a doua plante erbacee: a) iarba-laptoasa. b) amareala. 3. (reg.) planta erbacee cu bulbi, cu frunze in forma de sabie si cu flori purpurii; secerea, sabiuta, sabioara.

BAIONETA, baionete, s. f. Arma alba in forma de sabie scurta, care se poate fixa la teava pustii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baioneta = lupta corp la corp. ♦ Imbinare in baioneta = imbinare demontabila a doua piese care se fixeaza una intr-alta prin impingere si rotire cu un sfert sau cu o jumatate de cerc. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baionnette.