INTRODUCE, introduc, vb. III. Tranz. 1. A face ca cineva sau ceva sa intre, sa patrunda in ceva, undeva; a baga, a vari. ♦ A include, a adauga, a ingloba. ♦ Refl. A intra undeva (cu forta sau pe furis). 2. A face ca o persoana sa fie primita de cineva sau sa fie admisa intr-o organizatie, intr-o asociatie etc. ♦ A ajuta pe cineva sa se initieze intr-un domeniu de activitate. 3. A pune in practica; a institui, a stabili (un obicei, o practica etc.). [perf. s. introdusei, part. introdus] – Din lat. introducere. Cf. fr. introduire.

RECIPIENDAR, -A, recipiendari, s. m. si f. (Inv.) Persoana care urma sa fie primita (in mod solemn) intr-o societate constituita: p. ext. persoana desemnata pentru un titlu, o functie etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. recipiendaire.

A INTRODUCE introduc tranz. 1) A face sa intre inauntru; a vari; a baga. 2) (date, citate, precizari etc.) A adauga intr-un text scris; a include. 3) (persoane) A ajuta sa se initieze (intr-o problema, intr-o activitate). 4) (persoane) A face sa fie primit (intr-o organizatie, in casa cuiva etc.). 5) (metode, obiceiuri etc.) A face sa fie adoptat. [Sil. in-tro-] /<lat. introducere, fr. introduire

INTRODUCE vb. III. tr. 1. A baga, a vari (undeva, in ceva). ♦ A include, a ingloba. ♦ refl. A intra. 2. A face sa fie primit de cineva. 3. A initia, a calauzi, a da cunostintele initiale intr-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practica etc.). [P.i. introduc, perf. s. -dusei, part. -dus, var. introduce vb. III. / < lat. introducere < intro – inauntru, ducere – a duce].

PROBAND, -A s.m. si f. (Bis.) Persoana care cere sa fie primita intr-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca DAR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

INTRODUCE vb. I. tr. 1. a baga, a include, a ingloba. 2. a face sa fie primit de cineva. 3. a initia, a da cunostintele initiale intr-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. refl. a intra. (< lat. introducere, dupa fr. introduire)

PROBAND², -A s. m. f. cel care cere sa fie primit intr-un ordin religios (catolic). (< it. probando)

ANTICAMERA, anticamere, s. f. (In institutii) Camera in care stau cei care asteapta sa fie primiti. ◊ Expr. A face anticamera = a astepta (mult) pana a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.). – It. anticamera.

bag, a baga v. tr. (cp. cu vsl. badati, a gauri). Introdus, vir, fac sa intre: a baga dulapu’n casa. Asez, fac sa fie primit ca: il bag in functiune, il bag argat. Implic, amestec: a baga pe cineva in datorii, in belea. Cauzez, produc: a baga groaza’n cineva (a-l baga in groaza, a-l spaiminta). A baga sama sau (ob.) a baga de sama, a lua aminte, a observa. A baga in sama o persoana, a o lua in consideratiune. V. refl. Ma angajez: s’a bagat vizitiu. Intru, ma vir, ma amestec: nu te baga in tarita, ca te maninca porcii (Prov.).

LASAT², -A, lasati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Caruia i s-a dat drumul sau a fost scapat din mana. 2. La care s-a renuntat, care a fost parasit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca mostenire. 4. (Despre mirosuri, caldura etc.) Care a ramas in urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre intuneric, ger, caldura) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborat, care a fost dat mai jos. 7. Incovoiat. – V. lasa.

FAST s. 1. lux, maretie, pompa, somptuozitate, splendoare, stralucire, (inv.) ighemonicon, pohfala, saltanat. (~ul de la Curte.) 2. bogatie, lux, pompa, splendoare, stralucire. (~ul cere-moniei.) 3. alai, pompa, (inv.) parisie, politie, valva. (A fost primit cu mare ~.) 4. v. pompa.

POMPA s. 1. v. fast. 2. bogatie, fast, lux, splendoare, stralucire. (~ ceremoniei.) 3. alai, fast, (inv.) parisie, politie, valva. (A fost primit cu mare ~.) 4. parada, (inv.) fala. (A intrat cu ~ in oras.) 5. ceremonie, cinste, fast, parada, solemnitate. (~ de care s-a bucurat.)

RACEALA s. 1. v. frig. 2. (MED.) (pop.) troahna, (prin Mold.) rahna, (Mold., Bucov. si Transilv.) suharie. (A contractat o ~ zdravana.) *3. (fig.) retinere, rezerva. (Spectacolul a fost primit cu destula ~.)

RACEALA ~eli f. l) Temperatura scazuta a mediului inconjurator; frig. 2) Senzatie de rece. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva sau de ceva. Spectacolul a fost primit cu ~. 4) Boala cauzata de supunerea organismului la actiunea frigului. [G.-D. racelii] /a (se) raci + suf. ~eala

CURATORIUM s.n. Institutie spitaliceasca in care bolnavii erau primiti in vederea unei ingrijiri si a unui tratament special. [Pron. -ri-um. / cf. fr. curatorium, germ. Kuratorium < lat. curare – a ingriji].

ORDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratie; distinctie conferita de stat. 4. Dispozitie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa si familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].

VESTIBUL s.n. 1. (Ant.) Curtea din fata casei, unde erau primiti vizitatorii care nu erau introdusi in casa. 2. Incapere prin care se trece pentru a intra intr-un edificiu, intr-o casa; hol, antreu. 3. (Anat.) Spatiu sau cavitate la intrarea intr-un canal sau intr-o alta cavitate. ♦ Prima cavitate a urechii interne. [Pl. -luri, -le. / < fr. vestibule, cf. lat. vestibulum].

ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)

VESTIBUL s. n. 1. (ant.) curtea din fata casei, unde erau primiti vizitatorii care nu erau introdusi in casa. 2. incapere prin care se trece pentru a intra intr-o casa; antreu (1), hol. 3. (anat.) spatiu, cavitate la intrarea intr-un canal sau intr-o alta cavitate. ◊ depresiune v*******a limitata lateral de peretii labiilor mici. ◊ prima cavitate a urechii interne. 4. (bot.) spatiu care preceda ostiola. (< fr. vestibule, lat. vestibulum)

OSPITALIER, -A, ospitalieri, -e, adj. Care primeste bucuros oaspeti; care este amabil, primitor cu oaspetii. ♦ (Despre o casa, un oras, o tara) In care esti bine primit, in care te simti bine; care ofera ospitalitate. [Pr.: -li-er] – Din fr. hospitalier.

Alcinous, fiul lui Nausithous, rege al Phaeaciei pe vremea cind Odysseus, in drum spre casa, a naufragiat pe coasta insulei Scheria. Descoperit pe tarm de Nausicaa, fiica lui Alcinous, Odysseus a fost bine primit si gazduit in palatul acestuia. In cursul unui ospat, Odysseus povesteste toate peripetiile prin care a trecut. La sfirsit, Alcinous ii ofera o corabie cu care sa se poata intoarce in Ithaca. In ciclul argonautilor, Alcinous impreuna cu sotia sa Arete sint infatisati ca protectori ai Medeei si ai lui Iason impotriva urmaritorilor acestora.

NERECEPTIONAT, -A, nereceptionati, -te, adj. 1. Care nu a fost luat in primire verificandu-i-se calitatea. 2. Care nu a fost receptionat prin aparatura radio. [Pr.: -ti-o-] – Ne- + receptionat.

REprimi, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi inapoi. ♦ A reangaja o persoana care a fost concediata. – Re¹- + primi.

adeveresc v. tr. (din adevar sau din mai vechiu adeverez, din care a ramas azi numai adj. adevarat). Dovedesc ca adevarat: a adeverit ca e asa, stirea s' a adeverit. Vechi. Asigur, promit: le adeverea ca se va face catolic, numai sa-l primeasca sa le fie crai (Nec.). V. refl. Ma incredintez, ma asigur: m' am adeverit ca nu spunea cu direptate [!] (Dos.). Ma oblig: se adeveri cu juramint ca nu se va marita (Moxa).

LANGDON [læŋdn], Harry (1884-1944), actor, scenarist si producator american de cinema. Provenit din music-hall, s-a afirmat in perioada comediei mute burlesti, creand tipul „inocentului” („primii pantaloni lungi”, „Sunt un vagabond”, „Spectacolul strazii”, „Leganandu-se intr-un curcubeu”).

Chiron, fiul lui Cronus, era cel mai vestit si mai intelept dintre centauri, priceput in tainele lecuirii, iscusit la vinatoare si mester in arta muzicii. Locuia intr-o pestera, pe muntele Pelion. Intelept si bun din fire, Chiron era prietenul nepretuit al oamenilor. El a fost cel care l-a ajutat si aparat pe Peleus, i-a crescut si i-a educat pe Achilles, pe Iason si pe Asclepius. Se spunea ca insusi Apollo l-ar fi avut drept dascal pe Chiron. Cu ocazia luptei lui Heracles cu centaurii, Chiron a fost lovit din greseala de catre erou (v. si Centauri). Prada unor dureri ingrozitoare pe care, cu toata arta sa in ale lecuirii, nu le-a putut alina, Chiron s-a retras intr-o pestera, unde si-a asteptat sfirsitul. fiind nemuritor, nu si-a putut gasi insa linistea decit dupa ce Prometheus, care era muritor, a primit sa faca schimb cu el, dezlegindu-l in felul acesta de nemurire.

Hersilia (sau Hora), in mitologia romana, sotia lui Romulus. Dupa moartea si zeificarea acestuia sub numele de Quirinus, Hersilia a fost si ea primita in rindul zeilor, capatind numele de Hora (Quirini).

LACRIMARIU (‹ fr., lat.) s. n. (La romani) Vas mic de sticla sau de ceramica, de forma alungita, care se punea in mormant, fiind destinat, simbolic, sa primeasca lacrimile celor ce-i plangeau pe disparut.

Aristaeus, fiul lui Apollo si al nimfei Cyrene. Casatorit fiind cu Autonoe, fiica lui Cadmus, cu care a avut la rindul lui un fiu, pe Actaeon, Aristaeus s-a indragostit de Eurydice, sotia lui Orpheus. In timp ce o urmarea fugarind-o de-a lungul unui riu, Eurydice a fost muscata de un sarpe. Moartea ei a atras asupra lui Aristaeus minia zeilor. Ispasindu-si vina, el a fost in cele din urma iertat si primit in rindul semizeilor. Aristaeus era considerat ca protector al pastorilor si se spunea ca i-ar fi invatat pe oameni cum sa planteze vita de vie si cum sa creasca albinele.

contingent, -a adj. (lat. contingens, -entis, d. contingere, a se´ntimpla, a veni la sort. V. tangenta). Care se poate intimpla (poate fi) ori nu. S. n., pl. e. Parte, cota (de dat ori de primit). Parte pusa in sarcina fie-carei circumscriptiuni teritoriale in impartirea anuala a birurilor directe, dar mai ales a recrutarii: contingentu judetului cutare. Anu recrutarii: soldat din contingentu 1930. Numar, cantitate: un contingent de soldati, de elevi, de cititori. V. relativ.

Erichthonius, unul dintre primii regi ai cetatii Athenae. Era fiul lui Hephaestus (dupa o versiune cu Atthis, dupa o alta cu Gaea sau cu zeita Athena). Se spunea ca Athena, ca sa nu afle ceilalti zei de nasterea copilului, l-ar fi inchis pe Erichthonius intr-un cufar, pe care l-a dat, in mare taina, in pastrare fetelor lui Cecrops. Impinsa de curiozitate, una dintre fete a deschis cufarul, fapt pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita (v. Aglauros). Mai tirziu Erichthonius a fost luat si crescut de insasi divina lui mama, in templul acesteia de pe Acropolis. Murind, Cecrops l-a lasat urmas la tron. Erichthonius s-a casatorit cu nimfa Praxithea si a avut un fiu, Pandion, care a domnit dupa el in cetatea Athenae.

Faunus, una dintre cele mai vechi divinitati italice. Era considerat drept protectorul muncilor agricole, al turmelor si al pastorilor, la fel cu zeul Pan din mitologia greaca (v. si Pan). Mai tirziu, Faunus si-a pierdut din caracterul sau divin si a ajuns sa fie considerat drept unul dintre primii regi ai Latiumului, urmasul regelui Picus si tatal lui Latinus. Natura divina a lui Faunus a persistat totusi: figura sa a fost multiplicata, cu timpul, sub forma a numerosi fauni (v. si Fauni).

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

CONSIMTI vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se invoi, a primi, a voi, a vrea. (~ sa fii sotia mea?)

BRANCOVIC [brancovitʃ], familie nobiliara de origine sirba. Mai importanti: 1. Gheorghe B. (1384-1456), despot al Serbiei din 1427. 2. Sava B. (?-1683), mitropolit la romanilor din Transilvania (1656-1683). In 1660 a fost la Moscova, de unde a primit ajutoare banesti; s-a impotrvit tendintelor de calvinizare ale principelui Mihail Apafi, motiv pentru care a fost destituit (1683). 3. Gheorghe B. (1645-1711), cronicar transilvanean, agent diplomatic al Transilvaniei si al Tarii Romanesti la Constantinopol. Fratele lui B. (2). Captiv in inchisorile Habsburgilor (1689-1711). A scris „De inceperea vechiului neam slovenesc” si „Letopisetul slovenilor Iliricului si Misiei...” (initial in lb. romana), tratind istoria romanilor si a slavilor din sud.

LAMA² (‹ fr. {i}; {s} sp. llama, imprumutat dintr-o limba indigrna din Peru, in care toate animalele cu lana poarta acest nume) s. f. Mamifer rumegator, din familia canelidelor, inrudit cu camilele, de c. 120 cm inaltime (Lama). Genul Lama cuprinde trei specii dintre care numai una, L. guanicoe, mai exista in stare salbatica, celelalte fiind deja domesticite cand au ajuns primi spanioli in America de Sud. Traieste in zonele muntoase. Localnicii le folosesc ca animale de povara si intrebuinteaza carnea lor, blana, grasimea, parul (tesaturi, franghii), balegarul (pentru foc).

INSERIAT, -A, inseriati, -te, adj. Care a fost inclus intr-o serie, care a primit numar de serie. [Pr.: -ri-at] – V. inseria.

INARI (ENARE), lac tectono-glaciar in N finlandei (Laponia), la 119 m alt.; 1.386 km² (in arealul sau sunt c. 3.000 de insule). Ad. max.: 100 m. Primeste raul Ivalo si comunica cu Oc. Inghetat prin raul Paatsjoki. Ingheata in perioada nov.-mart.

MASCA vb. I. 1. tr., refl. A(-si) acoperi fata cu o masca (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparente, cu intentia de a insela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele sa primeasca vantul din fata, astfel ca nava sa fie impinsa inapoi. [P. i. 3,6 -cheaza. / cf. fr. masquer].

ROLGANG s.n. (Tehn.) Transportor la care materialul e purtat de rulouri care nu se deplaseaza, ci primesc o miscare de rotatie in jurul axei, fiind antrenate de lanturi fara sfarsit; transportor cu rulouri. [< germ. Rolgang].

ader si -ez, a -a v. intr. (fr. adherer, d. lat. ad-haerere, a fi lipit de ceva). Ma lipesc, ma prind, is alipit, is prins: epiderma adera pelii. fig. Ma alipesc, primesc, accept: a adera unei doctrine sau la o doctrina.

BAN¹, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.

MIROS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. l. Unul dintre cele cinci simturi cu care sunt inzestrati oamenii si unele animale, prin care organismul primeste informatii asupra proprietatilor chimice ale unor substante care emana vapori; capacitate de a percepe si deosebi aceste emanatii; olfactie. ♦ fig. Perspicacitate, intuitie, sagacitate. 2. Emanatie placuta sau neplacuta pe care o exala unele corpuri; proprietate a unor substante de a produce asemenea emanatii; senzatie pe care o produce aceasta emanatie asupra simtului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. si: miros] – Din mirosi (derivat regresiv).

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

STAT² s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. Stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

dijma (dijme), s. f. – Dare care reprezinta a zecea parte din produse. Sl. dizma, din. lat. decima (Cihac, II, 96; Tiktin), cf. sb., cr., ceh. dezma, mag. deszma (dupa Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172, rom. ar proveni din mag.). – Der. dijmar, s. m. (inv., stringator de dijma); dijmarit, s. n. (dijma pe stupi si porci; in 1766 era generalizat la 4 parale pe bucata); dijmui, vb. (a primi dijma; a decima, a pricinui pierderi mari sau morti); dijmuitor, s. m. (persoana care profita de pierderile celorlalti).

STAT² s. n. 1. tabel in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau institutii. ◊ tablou, lista. 2. ~ de organizare (sau de functii) = tabel cuprinzand posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutatiilor de serviciu ale unui angajat si actele acestuia. (< lat. status, it. stato, dupa fr. etat)

Copreus, unul dintre fiii lui Pelops, originar din Elis. A fost izgonit din patria sa deoarece comisese un omor. S-a refugiat la Eurystheus si a devenit umilul si credinciosul servitor al acestuia. Ori de cite ori Heracles primea vreo insarcinare din partea lui Eurystheus, ea ii era transmisa prin intermediul lui Copreus.

consignatar m. (d. consignez; fr. -taire). Care primeste valori in depozit. Negustor caruia-i adresezi marfuri, fie in depozit, fie ca sa le vinda.

primiRE, primiri, s. f. Faptul de a primi. 1. Luare in posesiune a unui bun care ti-a fost oferit, dat, datorat. ◊ Loc. vb. A da (cuiva ceva) in primire = a preda, a incredinta (cuiva ceva). A lua (ceva) in primire = a prelua (ceva); a receptiona. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in primire = a) a lua (pe cineva) in grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l indruma), a purta de grija; b) (fam.) a certa pe cineva, a-i face reprosuri. 2. Acceptare, admitere a unui vizitator, a unui solicitator; modul de a-l intampina, de a-l trata. ◊ Loc. adj. De primire = a) (despre ore, zile) in care este permis accesul publicului intr-un loc; b) (despre incaperi) destinat vizitatorilor, solicitatorilor. 3. Manifestare a unei anumite atitudini fata de ceva. 4. Admitere a cuiva intr-o intreprindere, intr-o institutie, intr-o organizatie. – V. primi.

DEVENI, devin, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface in..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A incepe sau a ajunge sa fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; in expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a intamplat. – Din fr. devenir.

REM, remi, s. m. (Fiz.) Unitate de masura a dozelor de radiatie raportate la efectul lor biologic (egala cu doza primita de un anumit tesut iradiat astfel incat doza absorbita sa fie de un rad). – Din engl., fr. rem.

HAGIU ~i m. inv. 1) Persoana care a fost sa se inchine la locurile sfinte. 2) Titlu pe care il primea cel care facea o astfel de calatorie. /<turc. haci

PLACENTA s.f. 1. Masa carnoasa si spongioasa care inveleste fatul si prin care acesta primeste hrana in perioada de gestatie. 2. Parte a ovarului pe care sunt dispuse ovulele. [< lat., fr. placenta].

CENTRU¹ I. s. n. 1. (mat.) punct fata de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se afla la egala departare. ◊ punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raporteaza celelalte puncte ale ansamblului. 2. punct central al unui spatiu, al unei suprafete. ◊ punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc. 3. loc(alitate) in care sunt concentrate anumite activitati (politico-administrative, economice, culturale etc.) ◊ institutie superioara conducatoare; putere administrativa centrala. ◊ institutie care concentreaza o activitate stiintifica. 4. (fiz.) punct de aplicatie al rezultantei unui sistem de forte. 5. pozitie politica de mijloc, intre conceptiile de dreapta si de stanga. II. s. m. 1. (anat.) punct in care sunt localizate anumite functii. ♦ ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc e*********e periferice si de unde pornesc e*********e centrale. 2. jucator aflat in mijlocul liniei de atac sau de aparare la anumite jocuri sportive. (< fr. centre, lat. centrum)

REM s. m. unitate de evaluare a efectului biologic al radiatiilor emise de elementele radioactive, doza primita de un anumit tesut iradiat astfel incat doza absorbita sa fie de un rad. (< engl., fr. rem)

primitea, primitele, s.f. (reg.) 1. matura cu coada lunga, facuta din nuiele sau fire de matura, cu care se matura pleava, paiele ramase la vanturatul cu lopata; feleaza, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasa, tarn. 2. unealta formata dintr-o plasa sustinuta de o prajina, cu care se indeparteaza pleava (la vanturatul cu lopata). 3. (in forma: premetea) bidinea. 4. (in forma: premetea) stergar, prosop; carpa de spalat sau de sters vasele, de spalat pe jos.

PLACENTA s. f. 1. masa carnoasa si spongioasa care inveleste fatul si prin care acesta primeste hrana in perioada de gestatie. 2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< fr., lat. placenta)

REGGIANI, Mauro (1897-1980), pictor italian. Dupa un debut in spiritul figurativului traditional, calatoreste la Paris (1926 si 1930), de unde aduce, printre primii artisti din tara sa, influentele picturii lui Kandinsky si Mondrian. A fost printre celui dintai manifest abstractionist italian (1934).

MISTER s.n. 1. Ritual religios secret in Grecia si Roma antica, la care participau numai cei initiati. ♦ Taina; secret. 2. Doctrina religioasa care nu era impartasita decat unui numar restrans de initiati. ♦ Dogma religioasa crestina care trebuie primita asa cum este data si care se crede a fi inaccesibila ratiunii omenesti. 3. (In evul mediu in tarile catolice) Drama religioasa cu subiect biblic si hagiografic. [Cf. fr. mystere, lat. mysterium – lucru ascuns].

MISTER¹ s. n. 1. (pl.) ritual religios secret in Grecia si Roma antica, la care participau numai cei initiati. 2. doctrina religioasa care nu era impartasita decat unui numar restrans de initiati. ◊ dogma religioasa crestina care trebuie primita asa cum este si care se crede a fi inaccesibila ratiunii. 3. lucrare dramatica medievala cu subiect biblic si hagiografic. 4. ceea ce este necunoscut, neinteles, inca inexplicabil; taina; secret. (< fr. mystere, lat. mysterium, gr. mysterion)

bobirnac n., pl. e (d. borbonac, care se izbeste si cu sfirla). Fam. Lovitura data cu unu din cele patru degete (mai ales aratatoru ori cu mijlociu) dupa ce a fost despecat din degetu cel mare, sfirla. fig. Iron. Mustrare, observatiune: a primi bobirnace.

ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII (O.I.M.; in engl.: International Labour Organization – I.L.O.), agentie specializata in cadrul sistemului O.N.U. (din 1946), cu sediul la Geneva (Elvetia), creata in 1919, in scopul ridicarii nivelului de trai si de munca pe plan international si al imbunatatirii conditiilor de munca. O.I.M. are 175 de membri (2002). Romania a fost membru in perioada 1919-1940 si a revenit in organizatie in 1956. In 1969 O.I.M. primeste Premiul Nobel pentru Pace.

PESCHEGIU, peschegii, s. m. Functionar al seraiului care era insarcinat cu perceperea tributului si cu pastrarea darurilor facute sultanului. ♦ (Rar) Persoana care asteapta sa primeasca peschesuri (1), care este obisnuita sa primeasca peschesuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peskesci.

CONCEDIU, concedii, s. n. Interval de timp determinat in care salariatii sunt scutiti, in mod legal, de a veni la locul de munca si a presta munca, primind pentru tot acest interval remuneratia baneasca cuvenita. Concediu de odihna. Concediu medical. [Var.: (inv.) congediu s. n.] – Cf. fr. conge.

KARLOWITZ (CARLOWITZ [karlovits]; SREMSKI KARLOVICI), oras in Iugoslavia (Serbia), pe Dunare, la SE de Novi Sad; 7,4 mii loc. (1991). Aici a avut loc congresul de pace (1698-1699) care a pus capat razboiului dintre „Liga Sfanta” (Rusia, Austria, Venetia si Polonia) si Imp. Otoman. Prin tratatul incheiat de Polonia cu Imp. Otoman (16 ian. 1699), prima obtinea o parte din Ucraina apuseana si Podolia, iar, prin tratatul incheiat de Austria si Venetia cu Imp. Otoman (26 ian. 1699), Habsburgilor le erau recunoscute teritoriile cucerite in timpul razboiului (centrul Ungariei, Transilvania, aproape intreaga Slavonie s.a.), Venetia primind Morea si recunoscandu-i-se stapanirea asupra unor cetati din Dalmatia. Rusia a incheiat un armistitiu pe doi ani, care a fost inlocuit cu Tratatul de Pace de la Constantinopol (1700). Tratatele de pace de la K., consemnau inceputul retragerii turcilor otomani din Europa.

CUMINECA, cuminec, vb. I. Refl. si tranz. (In practicile religiei crestine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartasi, a (se) griji. ♦ Tranz. A anula, a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat, o greseala. [Var.: cuminica vb. I] – Lat. *comminicare (= communicare).

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

GROGGY [pr.: groghi] adj. invar. 1) (despre boxeri) Care este ametit din cauza loviturilor primite. 2) (despre sportivi sau despre echipe sportive) Care nu stie ce hotarare sa ia intr-o anumita situatie (fiind dominat de adversar); dezorientat; descumpanit. /Cuv. engl.

A INfiA ~ez tranz. (copii) A primi in familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /in + fiu

Rh (fiZIOL.) Antigen existent pe suprafata globulelor rosii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) si la unele maimute. Denumirea provine de la maimutele Rhesus, la care a fost pusa in evidenta pentru prima oara. Daca o persoana la care acest factor lipseste (persoana Rh negativa) primeste prin transfuzie sange Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sangelui. In cazul in care o femeie Rh negativ prezinta o sarcina cu Rh pozitiv, prin reactia cu sangele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia si chiar decesul nou-nascutului (in cazul unor sarcini repetate). Caracterul se mosteneste si este dominant.

Charon, personaj subpamintean, fiul lui Erebus si al lui Nyx. Era infatisat ca un batrin zdrentaros, care trecea cu luntrea sa sufletele mortilor de cealalta parte a Acheronului. Primea drept plata un obol, care se punea in acest scop – dupa datina – in gura celui mort.

1) condac n., pl. e (mgr. kondakion, ngr. kondaki, d. kondos [scris kontos], scurt; vsl. rus. kondak). O cintare bisericeasca scurta care se cinta dupa tropar si in care, pin [!] alte cuvinte, se lauda sfintu care a fost laudat in tropar. Condacu umple sacu si troparu hambaru, gluma p. a arata darurile pe care le primeste preutu [!] dupa diferite servicii religioase.

VIRAMENT s.n. Operatie bancara prin care o suma de bani se trece dintr-un cont intr-altul fara ca suma sa fie varsata in numerar. ◊ Cont de virament = cont deschis la o institutie bancara prin care se fac si se primesc plati fara folosirea numerarului. [Pl. -te, -turi. / cf. it. viramento, fr. virement].

CONSILIUL EUROPEI, organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Strasbourg, creata in 1949, in scopul promovarii intereselor comune ale statelor europene. Organele principale sint: Comitetul Ministrilor, Adunarea Consultativa, Secretariatul si comisiile tehnice si consultative. Are 26 de membri: Austria, Belgia, Ceho-Slovacia, Cipru, Danemarca, Elvetia, finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, San Marino, Spania, Suedia, Turcia, Ungaria si Polonia; Bulgaria, Iugoslavia, Romania, Estonia, Letonia si Lituania au primit statutul de invitat special. In prezent are 27 de membri (prin acceptarea Bulgariei in 1992). Statutul de invitat special a fost acordat Sloveniei si ridicat Iugoslaviei (1992).

Celeus, fiul lui Eleusis si rege in tinutul cu acelasi nume. Avea doi fii: pe Demophon si pe Triptolemus (v. si Demopho(o)n, Triptolemus). Atit Celeus cit si sotia sa, Metanira, au primit-o si au gazduit-o bine pe Demeter atunci cind zeita ratacea, cuprinsa de desperare, in cautarea fetei ei Persephone, rapita de catre Pluto. Se spunea ca inainte de a se intoarce in Olympus, Demeter l-ar fi initiat pe Celeus in tainele cultului sau.

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua si a inscrie in evidenta autoritatilor militare un tanar, un contingent de tineri, care urmeaza sa fie incorporati pentru indeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru incorporare sau pentru inregistrarea in evidenta armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a castiga pe cineva pentru o anumita activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

HALIMA, carte populara alcatuita din fragmente ale colectiei de povestiri si basme arabe cunoscute sub titlul de „O mie si una de nopti”, imbogatita si cu alte povestiri si fabule orientale, traduse sau apocrife, din culegerea „O mie si una de zile” de Petis de la Croix. Realizata pentru prima data in lb. neogreaca (Aravicon Mithologhicon), la mijlocul sec. 18, aceasta selectie primeste numele de H. (inlocuindu-se cu aceasta numele povestitoarei Seherezada) si va fi tradusa, localizata si raspandita in numeroase manuscrise roman esti din a doua jumatate a sec. 18 si inceputul sec. 19. Prima versiune integrala in limba romana, datata 1783 si atribuita monahului Rafail de la manastirea Hurez, a fost tiparita de I. Gherasim Gorjanu, in patru vol., intre 1835 si 1838 („Halima sau povestiri mitologhicesti arabesti”).

TROSNI, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne si despre obiecte de lemn; la pers. 3) A produce un zgomot specific prin rupere, izbitura, crapare, ardere etc.; a crapa, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (Pop.) A pocni, a plesni din bici. 3. A-i parai cuiva incheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) falcile, se spune cand cineva primeste o lovitura puternica, cand mananca cu lacomie si cu zgomot sau cand casca cu pofta. ♦ (Despre pepeni verzi copti) A parai cand sunt stransi in palme. [Var.: (pop.) trasni vb.IV] – Cf. trasni¹.

BINEVOITOR adj., adv. 1. adj. afectuos, amabil, c*****l, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, calduros. (O primire ~oare.) 2. adv. c*****l, prieteneste, prietenos. (I-a vorbit ~.) 3. adj. v. serviabil. 4. adj. compatimitor, ingaduitor, intelegator, marinimos, milos, milostiv, (inv.) milosard, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.)

CENTRU s.n. si m. I. 1. (Mat.) Punct fata de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se afla la egala departare. ♦ Punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raporteaza celelalte puncte ale ansamblului. 2. Punct de mijloc, central, al unui spatiu, al unei suprafete. ♦ (Sport) Centru-inaintas = jucator de la mijlocul liniei de inaintare (la anumite jocuri). II. Loc, punct unde sunt localizate anumite functii, activitati; sediu al unei activitati. ♦ Loc catre care converg anumite forte. ♦ Oras mare in care sunt concentrate organele de conducere ale judetului, ale regiunii etc. ♦ Institutie superioara conducatoare; putere administrativa centrala. ♦ Centri nervosi = parti ale sistemului nervos unde se primesc e*********e periferice si de unde pornesc e*********e centrale. [Pl. -re, -ri. / < lat. centrum, cf. it. centro, fr. centre].

RECAMIER [rekamie], Jeanne-Francoise-Julie Adelaide, M^me (1778-1849), femeie de litere franceza, fiica unui prosper bancher, celebra pentru frumusete si spirit. Personalitate de vasta cultura, antibonapartista, a tinut la Paris un salon frecventat de primii exponenti ai opozitiei liberale (L. David, J.B. Bernadotte, J.V. Moreau s.a.). In dizgratia (1805) lui Napoleon, a plecat la Lyon, apoi a fost exilata (1811) in Italia; dupa caderea imparatului si-a reconstituit salonul (1819) la Abbaye-aux-Bois, acesta avand un specific literar. Prietena cu Chateaubriand. Corespondenta; poezii („Suvenire”). Apropiata ei, Germaine de Stael, i-a creat portretul literar in romanul „Corinne”.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

TROSNI, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne si despre obiecte de lemn) A produce zgomot prin rupere, prabusire, izbitura; a crapa, a pocni, a plesni cu zgomot. ♦ fig. (Fam.) A avea rasunet, a deveni vestit. ♦ A pocni, a detuna. 2. A plesni din bici. 3. A-i parai cuiva incheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) falcile, se spune cand cineva primeste o lovitura puternica, cand mananca cu lacomie si cand casca. ♦ Tranz. A-si intinde incheieturile si a le face sa paraie. ♦ (Despre pepeni verzi) A parai cand sunt stransi in maini. ♦ Tranz. A incerca un pepene pentru a vedea daca este copt facandu-l sa paraie in maini. [Var.: trasni vb. IV] – V. trasni².

Craciun si (Mold. si) Creciun n., pl. uri (d. lat. creatio, -onis, creatiune, devenit neutru supt [!] infl. lui ajun [A. si O. Dens.], nu d. calatio, strigare [Papahagi, Puscaru]. D. rom vine bg. ceh. kracun, rut. kereun, krecun, ung. karacson. Cp. cu Nascut). Sarbatoarea nasterii lui Hristos (25-27 Decembre [!]), Mos Craciun, in povesti, un batrin cu barba alba, plin de zapada si sprijinit intr´un toiag si care aduce jucarii copiilor. La Romani, in locul Craciunului se sarbau [!] Suturnaliile (16-18 Dec.), iar la sfirsitu anului ziua nasterii zeilor. Abea in seculu al treilea, crestinii gnostici au instituit sarbatoarea Bobotezei (6 Ian.). Mult timp Boboteaza a tinut loc si de Craciun, cum se mai obisnuieste si acuma pin [!] Galileia. In biserica Apusului, s´a primit ziua de 25 Decembre pentru a sarba nasterea lui Hristos in anu 354, iar in cea de Rasarit, la 386, dupa hotarirea sfintului Ion Gura-de-Aur. Ziua a fost luata de la pagini, care-l sarbau atunci pe zeu soarelui. – Obiceiu bradului de Craciun e luat de la vechii Germani si e pastrat de cei noi pina astazi. In casa romaneasca n´are ce sa caute acest brad de Craciun, ca Romanii au steaua, care se poate impodobi tot asa de frumos si nu se strica degeaba un brad.

Anius, profet care a domnit in insula Delos pe vremea razboiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se tragea din Dionysus. Anius s-a casatorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, S****o si Elais. Ele primisera in dar de la stramosul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit in vin, griu sau untdelemn. Cind Agamemnon a trecut prin Delos in drum spre cetatea Troiei, Anius, care stia ca razboiul avea sa se prelungeasca zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesara soldatilor. Ele l-au insotit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urindu-li-se, au fugit. Urmarite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat in porumbei. Se spunea ca in amintirea lor ar fi fost oprita, in insula Delos, uciderea porumbeilor.

REGN (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematica. Organismele au fost au fost impartite in doua r.: animal si vegetal. In unele clasificari moderne de individualizeaza cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante si animale. Ca urmare a gradului diferit de evolutie la care au ajuns si a descendentei unora din altele, organismele sunt diferentiate in grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate intre care exista legaturi de inrudire mai apropiata sau mai departata. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de increngatura, clasa, ordin, familie, gen, specie etc., putand fi oranduite intr-un sistem de clasificare ce oglindeste evolutia si gradul lor de inrudire.

2) botez, a -za v. tr. (lat. baptizo, -are, d. vgr. baptizo, cufund. V. vapsea. Cp. cu cutez). Confer botezu (cu care ocaziune se da nume pruncului care a fost botezat). fig. Iron. Ud: m’a botezat c’o galeata de apa’n cap! Da nume, poreclesc: lumea l-a botezat „Ardei”. A boteza vinu, a-l amesteca cu apa. V. refl. Primesc botezu (ca adult).

Arion, cintaret din Lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

JUKOV, Gheorghi Konstantinovici (1896-1974), maresal sovietic. Unul dintre marii comandanti militari in razboiul dus impotriva Germaniei naziste. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost seful Marelui Stat Major (1941), comandant al mai multor fronturi („de Rezerva”, aug.-sept. 1941; „Leningrad”, sept.-oct. 1941; „Frontul de Vest”, 1941-1942; „Frontul I Ucrainean”, mart.-mai 1944; „Frontul I Bielorus”, 1944-1945) si loctiitor al comandantului suprem (1942-1945). La 8 mai 1945 a primit si semnat capitularea Germaniei ca reprezentant al guvernului sovietic. Comandant al trupelor sovietice si guvernator militar in Germania (1945-1946), Ministru al Apararii al U.R.S.S. (1955-1957). Memorii.

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

casa (case), s. f. – 1. Ladita in care sunt sint tinuti banii. – 2. Vistierie. – 3. Unitate care accepta depuneri de bani. – Var. cassa. It. cassa, germ. Kasse (sec. XIX). – Der. caseta, s. f. (cutie, sipet); casier (var. Trans., casar), s. m. (persoana care are in sarcina sa casa de bani); casierita, s. f. (casiera); casierie, s. f. (incapere dintr-o institutie in care se primesc si se distribuie banii); incasa, vb. (a primi bani), din it. incassare, cf. fr. encaisser; incasator, s. m. (persoana care incaseaza bani).

A IERTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ◊ A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. Iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. Iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

A primi ~esc tranz. 1) (obiecte) A lua in posesia sa (ca ceva daruit, trimis, obtinut). ~ un colet. ~ felicitari. 2) (oaspeti, vizitatori etc.) A introduce (benevol) in domeniul stapanit; a lasa sau a face sa intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja in baza unei legislatii; a incadra. 4) (despre fiinte) A fi pus in situatia de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleante, reclamatii etc.) A recunoaste ca fiind valabil; a admite. /

CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... ◊ Refl. Aice s-au cerut ei ca sa-i primeasca peste noapte (SBIERA). 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a revendica. ◊ Expr. A cere satisfactie = a pretinde satisfactie morala in urma unei jigniri sau unei insulte. A cere socoteala sau (inv.) seama (cuiva) = a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. Cat ceri pe unt? 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.