Rezultate din textul definițiilor
CEAS1 ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi
URBAN, -A, urbani, -e, adj. Care tine de oras, privitor la oras; orasenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care da dovada de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.
ZGARCI2, zgarcesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) strange, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micsora, a degenera. 2. Refl. A da dovada de zgarcenie, a se arata zgarcit; a se scumpi. – Din sl. sugruciti.
NIHILIST, -A, nihilisti, -ste s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Adept al nihilismului. 2. Adj. Care apartine nihilismului, privitor la nihilism; care da dovada de nihilism. – Din fr. nihiliste.
FORMALIST, -A, formalisti, -ste, s. m. si f., adj. 1. Persoana care da dovada de formalism (1). 2. (Persoana) a carei activitate este patrunsa de formalism (2). ♦ (Persoana) care adopta in relatiile sale o atitudine de politete protocolara, ceremonioasa, exagerata si uneori nesincera. – Din fr. formaliste.
SIMPATIC, -A, simpatici, -ce, adj. 1. Care inspira simpatie; placut, atragator. 2. (Inv.) Care da dovada de simpatie, plin de simpatie. ♦ (Rar) Favorabil, avantajos. 3. (In sintagma) Cerneala simpatica = cerneala incolora, care devine vizibila numai la caldura sau prin tratarea cu diferite solutii speciale (si care se intrebuinteaza pentru a scrie texte secrete). 4. (Anat.; in sintagmele) Sistem nervos simpatic sau (substantivat) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni si din fibre nervoase care regleaza, sub controlul scoartei cerebrale, functiile glandelor si ale organelor interne. Ganglioni (sau nervi etc.) simpatici = ganglioni (sau nervi etc.) care fac parte din sistemul nervos simpatic. – Din fr. sympathique.
ARTIST, -A, artisti, -ste, s. m. si f. Persoana de talent care lucreaza in mod creator intr-un domeniu al artei; p. restr. actor; p. ext. persoana care da dovada de talent in profesiunea pe care o exercita. ◊ Artist al poporului = titlu de suprema distinctie acordat unui artist. Artist emerit v. emerit. – Din fr. artiste, lat. artista.
PROSTESC, -EASCA, prostesti, adj. 1. Care da dovada de prostie, de lipsa de logica sau de ratiune. 2. (Rar) De calitate inferioara, fara valoare, de rand. – Prost + suf. -esc.
VITEAZ, -A, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care da dovada de curaj in lupta; p. gener. indraznet, darz, curajos. 2. S. m. (La pl.; in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Stapan de pamant care primea din partea domnului unele sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĩ.
CIVISM s. n. (Livr.) Atitudine, zel, devotament de care da dovada un bun cetatean. – Din fr. civisme.
MESCHINIZA, meschinizez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni meschin, a da dovada de meschinarie. – Meschin + suf. -iza.
NOBIL, -A, nobili, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care da dovada de generozitate, de cinste, de spirit de abnegatie; capabil de sentimente inalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onoreaza, care pune intr-o lumina favorabila pe cineva. O actiune nobila. 2. Distins, elegant, desavarsit; gratios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal pretios, v. pretios. Gaz nobil = nume dat fiecaruia dintre gazele inerte, incolore si inodore care se gasesc in atmosfera in mici cantitati. II. S. m. si f., adj. (Persoana) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.
dovada, dovezi, s. f. 1. Fapt sau lucru care arata, demonstreaza ceva; proba convingatoare, marturie. ◊ Loc. adv. Ca (sau drept) dovada = ca semn ca..., pentru a dovedi ca... ◊ Loc. vb. A da dovada de... = a dovedi, a vadi, a arata, a manifesta. ♦ Spec. Proba juridica. 2. Act, document prin care se adevereste ceva; adeverinta. – Din dovedi (derivat regresiv).
CULT2, -A, culti, -te, adj. 1. Care are un nivel inalt de cultura si de cunostinte; instruit. 2. (Despre manifestari ale oamenilor) De care da dovada omul cult (1); care are caracter savant, carturaresc. 3. (In opozitie cu popular; despre muzica, poezie, literatura etc.) Creat de un autor instruit. – Din lat. cultus.
BARBATIE s. 1. masculinitate, virilitate. (De o ~ pregnanta.) 2. energie, putere, vigoare. (Da dovada de multa ~.) 3. v. curaj. 4. v. vitejie.
ENERGIE s. 1. dinamism, forta, impetuozitate, putere, robustete, tarie, vigoare, vitalitate, vlaga, (livr.) potenta, (pop.) vanjosenie, vanjosie, vartosie, voinicie, (reg.) mau, vanj, vlasta, (Munt., Olt. si Ban.) snaga, (inv.) sforta, tarime, vartute, vlavie, (fig.) seva. (Da dovada de o ~ inepuizabila.) 2. v. barbatie. 3. (FIZ.) energie atomica = energie nucleara; energie electrica v. lumina electrica; energie nucleara v. energie atomica.
NEGHIOBIE s. 1. v. prostie. 2. dobitocie, imbecili-tate, nerozie, prosteala, prostie, tampenie, (inv.) prostime. (A dat dovada de o mare ~.) 3. go-gomanie, natangie, nerozie, nesocotinta, prostie, stupiditate, (rar) netotie, (inv. si reg.) nataraie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (inv.) prostaticie. (Ce e ~ asta?)
OBIECTIVITATE s. impartialitate, nepartinire, (rar) nepartialitate, (iesit din uz) obiectivism. (A dat dovada de ~.)
PROSTIE s. 1. natangie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) natangeala, netotie, tontie, (frantuzism rar) sotiza, (inv. si reg.) nataraie, (inv.) narozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbiala.) 2. dobitocie, imbecilitate, natangie, neghiobie, nerozie, prosteala, tampenie, (inv.) prostime. (A dat dovada de o mare ~.) 3. (concr.) gogomanie, natangie, neghiobie, nerozie, nesocotinta, stupiditate, (rar) netotie, (inv. si reg.) nataraie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (inv.) prostaticie. (Ce e ~ asta?) 5. v. absurditate. 6. gafa, pozna. (A comite o ~.) 7. v. copilarie. 8. v. maruntis.
BRAV ~a (~i, ~e) Care da dovada de barbatie si curaj; indraznet; cutezator; curajos; viteaz. /<fr. brave, it. bravo
CASAP ~i m. pop. 1) Lucrator specializat in taierea animalelor pentru consum; macelar. 2) fig. Persoana care da dovada de cruzime excesiva. /<turc. kasap
A CIOPARTI ~esc tranz. 1) (un obiect) A taia la nimereala in bucati marunte; a bucati; a ciocarti. 2) (un material, o piesa etc.) A lucra rau, inestetic, dand dovada de neindemanare. /Din reg. cioparta
CIRCUMSPECT ~ta (~ti, ~te) livr. Care da dovada de prudenta; prevazator; prudent; precaut. /<lat. circumspectus, fr. circonspect
COPIL ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.
CUTEZATOR ~oare (~ori, ~oare) Care da dovada de curaj; curajos; indraznet; brav; viteaz. /a cuteza + suf. ~ator
F*******C ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) Care manifesta indiferenta; care are caracter nepasator. 2) Care isi controleaza cu usurinta emotiile; care da dovada de sange rece. /<fr. f*********e
IMPACIUITORIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Persoana care da dovada de impaciuitorism; care manifesta impaciuitorism; conciliator. /impaciuitor + suf. ~ist
INDRAZNET ~eata (~eti, ~ete) 1) Care da dovada de curaj; cutezator; viteaz; brav; curajos. 2) (despre actiuni sau despre manifestari ale oamenilor) Care se deosebeste prin noutate si cutezanta. Atitudine ~eata. Raspuns ~. Conduita ~eata. 3) depr. Care isi permite prea multe; lipsit de decenta; fara rusine; obraznic; nerusinat. /a indrazni + suf. ~et
A SE INDURA ma indur intranz. 1) A-si manifesta marinimia; a da dovada de bunatate, de mila. 2) (la forma negativa) A nu-si putea impune. 3) rar A cadea de acord cu sine insusi; a-si face o concesie. /<lat. indurare
INTELEGATOR ~oare (~ori, ~oare) Care da dovada de intelegere; predispus sa inteleaga o situatie grea; binevoitor. Om ~. Atitudine ~oare. /inteleg + suf. ~ator
A INZORZONA ~ez tranz. A gati cu prea multe podoabe, dand dovada de lipsa de gust; a inzestra cu zorzoane; a impopotona. /in + zorzoana
MAISTRU ~stri m. 1) Muncitor calificat care indrumeaza alti muncitori sau care conduce un sector de productie; mester. 2) Persoana care da dovada de pricepere, de iscusinta intr-un anumit gen de activitate. /<germ. Meister
A MASACRA ~ez tranz. 1) A supune unui masacru; a nimici in masa; a macelari. 2) fig. (lucrul) A aduce intr-o stare dezastruoasa. 3) fig. (materiale, piese etc.) A strica involuntar in timpul executarii, dand dovada de neindemanare si brutalitate. /<fr. massacrer
MACELAR ~i m. 1) Lucrator specializat in taierea animalelor pentru consum. 2) Vanzator intr-o macelarie. 3) fig. Persoana care da dovada de o cruzime extrema. /<lat. macellarius
MARINIMOS ~oasa (~osi, ~oase) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care da dovada de marinimie; plin de marinimie; generos; darnic; galanton. /mare + inimos
MESTER ~i m. 1) Persoana specializata intr-o meserie. ~-tamplar. 2) Muncitor calificat care indruma alti muncitori sau care conduce un sector de productie; maistru. 3) Persoana care da dovada de pricepere, de iscusinta intr-un anumit gen de activitate. /<ung. mester
OMENOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care are (multa) omenie; cu multa omenie. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste omenie; care da dovada de omenie; uman. /om + suf. ~os
PASIV2 ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care da dovada de lipsa de interes; lipsit de initiativa personala; inactiv. Participare ~a. Rol ~. ◊ Aparare ~a (sau civila) sistem de masuri menite sa protejeze populatia si obiectivele economice contra mijloacelor moderne de atac si sa efectueze lucrari urgente de salvare si restabilire. Vocabular ~ parte a vocabularului unei limbi nefolosita frecvent in vorbire. 3) si substantival (despre verbe si categorii verbale) Care are forma ce indica ca actiunea realizata de cineva sau de ceva o sufera subiectul. 3) (despre metale) Care are proprietatea de a rezista la actiunea mediilor corosive. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv
A SE PRICEPE ma pricep intranz. 1) A avea cunostinte suficiente intr-un domeniu de activitate. 2) A da dovada de iscusinta; a fi in stare. /<lat. percipere
ROBACI ~e adj. reg. Care da dovada de straduinta in munca; care munceste bine; muncitor; harnic; vrednic. Oameni ~. [Var. robace] /rob + suf. ~aci
SIMANDICOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) fam. (despre persoane) Care se distinge prin eleganta si rafinament; cu comportament elegant si rafinat. 2) (despre manifestari ale persoanelor) Care da dovada de gust si pretentii rafinate; cu gust si pretentii alese. /<ngr. simandikos
A STARUI starui intranz. 1) A da dovada de insistenta; a insista. 2) A pastra statornicie (in actiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeasi pozitie; a persista; a persevera; a insista. 3) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dainui; a persista; a dura. /stare + suf. ~ui
VITEAZ ~eaza (~eji, ~eze) Care da dovada de barbatie si curaj; plin de curaj; curajos; indraznet; brav; cutezator. /<sl. vitenzi
VIRTUOZ s.m. Muzician, cantaret care stapaneste perfect tehnica unui instrument muzical, dand dovada de o aptitudine deosebita si de talent. ♦ (P. ext.) Cel care are talente deosebite intr-o arta oarecare. [Pron. -tu-oz. / < fr., it. virtuose, cf. it. virtuoso – abil].
CIVISM s.n. Atitudine politica si etica, zel de care da dovada un bun cetatean. [< fr. civisme].
buna-crestere (politete) (a dat dovada de ~) s. f., art. buna-crestere (dar: buna lui crestere), g.-d. art. bunei-cresteri
filotim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Galdi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodorma), sec. XIX, inv.; filotimie, s. f. (generozitate, blindete), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovada de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).
CULT2, -A adj. 1. cu un nivel inalt de cunostinte, de cultura; invatat, instruit. 2. (despre manifestari ale oamenilor) de care da dovada omul cult (1); livresc. 3. (despre muzica, literatura, poezie) creat de un autor instruit. (< lat. cultus)
ECLECTIC, -A I. adj. referitor la eclectism, care da dovada de eclectism, care promoveaza eclectismul; care alege din diferite sisteme parerile cele mai convenabile; care imbina elemente diverse din diferite scoli, genuri etc. II. s. f. alegere si imbinare dupa diverse criterii a unor idei, conceptii etc. eterogene sau chiar opuse. III. s. m. f. adept al eclectismului filozofic. (< fr. eclectique, gr. eklektikos)
ARTIST, -A, artisti, -ste, s. m. si f. Persoana de talent care lucreaza in mod creator intr-un domeniu al artei; (prin restrictie) actor; p. ext. persoana care da dovada de talent in profesiunea pe care o exercita. ◊ Artist emerit = titlu onorific acordat unui artist cu merite deosebite. Artist al poporului = titlu de suprema distinctie acordat unui artist. – Fr. artiste (lat. lit. artista).
ZGARCI, zgarcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-si strange, a-si contracta corpul sau parti ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Ma strang, ma zgarcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micsora, a degenera. 2. Refl. A da dovada de zgarcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sugruciti).
dovedi (dovedesc, dovedit), vb. – 1. A arata, a demonstra. – 2. a atesta, a indica. – 3. A invinge, a razbi. Sl. dovesti, dovedǫ „a argumenta” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Conev 98), cf. bg. dovezdam „conduc”, doveden „condus”. – Der. dovada, s. f. (proba, marturie, evidenta), postverbal (dupa Conev 98, din sl. dovadu, bg. dovod); dovadnic, s. m. (inv., martor); dovedeala, s. f. (demonstratie, marturie); doveditor, adj. (care dovedeste, care adevereste); nedovedit, adj. (care nu poate fi dovedit; incert; Arg., frumos, fain, fara seaman).
CONVINGE, conving, vb. III. Tranz. A face pe cineva sa adopte o parere pe baza de dovezi si argumente, a-l face sa recunoasca ceva ca adevarat. ♦ Refl. A-si da seama, a recunoaste ca ceva este intr-un anumit fel, a se incredinta de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (dupa invinge).
PRODUCE, produc, vb. III. 1. Tranz. A realiza prin munca bunuri materiale, valori stiintifice sau artistice, a crea ceva (printr-o activitate oarecare); p. restr. a fabrica. 2. Tranz. (Folosit si absol.; despre pamant, plante etc.) A da roade. 3. Tranz. A realiza un profit, un venit. 4. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a da nastere; a provoca. 5. Refl. (Despre evenimente, actiuni etc.; la pers. 3) A se infaptui, a se realiza, a avea loc; a se intampla, a se petrece. 6. Refl. A se prezenta in fata spectatorilor cu un program artistic. 7. Tranz. (Livr.) A arata, a prezenta (ca dovada). – Din lat. producere.
