ZAHEREA, zaherele, s. f. (Inv.) Provizii alimentare pe care tarile romane erau obligate sa le puna la dispozitia ostilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tarate, sfecla de zahar, sare etc.; p. ext. nutret, furaj. [Var.: zaharea s. f.] – Din tc. zahire.

AMBREIA vb. I tr. A cupla un motor cu organele de masina pe care trebuie sa le puna in miscare. [Pron. -bre-ia, p.i. 3, 6 -iaza, imperf. 3 -ia, conj. -ieze, ger. -eind. / < fr. embrayer].

AMBREIERE s.f. Cuplarea unui motor cu organele de masina pe care trebuie sa le puna in miscare. [Var. ambreiare s.f. / < ambreia].

ACOPERIRE, acoperiri, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. punere, asezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. Operatie de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc. 3. (le="termen militar">Mil.) Accident de teren, padure sau localitate care impiedica observarea inamicului. ♦ Masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ◊ le="expresie">Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 4. (le="finante">Fin.) Posibilitatea de a face fata unor obligatii, unei plati, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (le="concretizat">Concr.) Fond care asigura aceasta posibilitate. ◊ Acoperire in aur = stoc de aur si de alte active pe baza carora bancile de emisiune asigura convertibilitatea bacnotelor. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. acoperi.

BIBLIOTECA, biblioteci, le="substantiv feminin">s. f. 1. Dulap sau mobila speciala cu rafturi de tinut carti. 2. Incapere, sala in care se pastreaza si se citesc cartile. 3. Colectie de carti, periodice, foi volante, imprimate etc. ♦ Institutie care colectioneaza carti, periodice etc. spre a le pune in mod organizat la dispozitia cititorilor. 4. Nume dat unei serii de carti care prezinta caractere comune si sunt publicate de aceeasi editura. – Din le="limba franceza">fr. bibliotheque, le="limba latina">lat. bibliotheca.

GLAMNICA, glamnice, le="substantiv feminin">s. f. (le="popular">Pop.) Servet rasucit in forma de colac, pe care il pun femeile pe crestet cand cara pe cap greutati. – Din le="limba bulgara">bg. glavnik.

ULTIMATUM, ultimatumuri, le="substantiv neutru">s. n. Comunicare cuprinzand conditiile irevocabile pe care o putere, un stat, un imputernicit le pune altuia in vederea rezolvarii unei situatii litigioase de care depind relatiile lor reciproce. [le="varianta">Var.: (le="invechit">inv.) ultimat le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba franceza">fr. ultimatum, le="limba germana">germ. Ultimatum.

MAIESTRIE, (2, 3) maiestrii, le="substantiv feminin">s. f. 1. Pricepere, iscusinta deosebita; talent, dibacie, arta. ◊ Maiestrie artistica = totalitatea elementelor pe care le pune in valoare artistul in procesul desavarsirii unei opere literare sau de arta. 2. (le="invechit">Inv.; le="concretizat">concr.) Lucrare, opera, creatie. ♦ Lucru care denota iscusinta sau mestesug in executie; unealta, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, mestesug (care cere pricepere). [le="pronuntat">Pr.: ma-ies-] – Maiestru + le="sufix">suf. -ie.

RECONCILIERE, reconcilieri, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) reconcilia si rezultatul ei; punere de acord, intelege, impacare. [le="pronuntat">Pr.: -li-e-] – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. reconcilia.

ASIGURARE, asigurari, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei. 1. punere in siguranta. 2. Incredintare, promisiune ferma. 3. Operatie financiara, decurgand dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se obliga ca in schimbul unei sume primite periodic sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui. ◊ Asigurari sociale = forma de ocrotire a populatiei, constand in acordarea de ajutoare materiale si asistenta medicala. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. asigura.

SEMIOLOGIE s.f. 1. Ramura a medicinii care se ocupa cu studiul simptomelor si semnelor diferitelor boli, precum si al metodelor de a le pune in evidenta. 2. Semiotica.

PUIANDRU, puiendri, le="substantiv masculin">s. m. Augmentativ al lui pui¹. [le="pronuntat">Pr.: pu-ian-. – le="plural">Pl. si: puiandri] – Pui¹ + le="sufix">suf. -andru.

PUISOR¹, (1) puisori, le="substantiv masculin">s. m., (2, 3) puisoare, le="substantiv neutru">s. n. 1. le="substantiv masculin">S. m. Diminutiv al lui pui¹; puiulet, puiut. 2. le="substantiv neutru">S. n. (le="regional">Reg.) Donita mica. 3. le="substantiv neutru">S. n. Perna mica, care se asaza sub cap (peste o perna mare); puiut. [le="pronuntat">Pr.: pu-i-] – Pui¹ + le="sufix">suf. -isor.

OBLANIC, oblanice, le="substantiv neutru">s. n. (le="regional">Reg.) Suport facut dintr-o bucata de panza incolacita, pe care femeile il pun pe crestet cand poarta greutati pe cap. – Din le="(limba) sarba, croata">scr. oglavnik.

OpuneRE, opuneri, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) opune si rezultatul ei; punere fata in fata; impotrivire, stavilire, zadarnicire; le="prin extensiune">p. ext. opozitie. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. opune.

FIDEISM le="substantiv neutru">s. n. Conceptie care da prioritate credintei religioase fata de stiinta ori le pune pe acelasi plan. – Din le="limba franceza">fr. fideisme.

CLOCI, clocesc, le="verb">vb. IV. 1. le="tranzitiv">Tranz. si le="intranzitiv">intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua incalzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ◊ le="expresie">Expr. (le="tranzitiv">Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a cadea bolnav. 2. le="tranzitiv">Tranz. le="figurat">Fig. A pune la cale; a planui, a urzi. ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. le="intranzitiv">Intranz. le="figurat">Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trandavi. 4. le="reflexiv">Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urat; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se molesi de trandavie. Fata ei se clocise de sedere (ISPIRESCU). – le="limba bulgara">Bg. kloci.

CLOCI, clocesc, le="verb">vb. IV. 1. le="tranzitiv">Tranz. si le="intranzitiv">intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua pentru a scoate din ele pui. ◊ le="expresie">Expr. (le="tranzitiv">Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a se imbolnavi. 2. le="tranzitiv">Tranz. le="figurat">Fig. A pune ceva la cale; a planui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. le="intranzitiv">Intranz. le="figurat">Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trandavi. 4. le="reflexiv">Refl. (Despre lichide, alimente statute) A capata un miros urat si un gust prost; le="prin extensiune">p. ext. a se strica, a se altera. – Din le="limba bulgara">bg. kloci.

DRAMATURGIE le="substantiv feminin">s. f. 1. Totalitatea operelor dramatice care apartin unui popor, unei epoci, unei scoli literare, unui scriitor etc. 2. Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. – Din le="limba franceza">fr. dramaturgie.

RAPORTA, (I, II 1) raportez, (II 2, le="persoana">pers. 3) raporta, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. I. 1. A stabili un raport intre doua (sau mai multe) notiuni, a le pune in legatura unele cu altele, a considera ceva in relatie cu... ♦ le="reflexiv">Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari de teren. II. 1. A prezenta (in scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunostinta cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (in mod indiscret si cu rautate); a pari. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din le="limba franceza">fr. rapporter.

SEMIOLOGIE le="substantiv feminin">s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupa cu descrierea simptomelor si a semnelor diferitelor boli, precum si a metodelor de a le pune in evidenta si de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Stiinta care studiaza semnele intrebuintate in cadrul vietii sociale; semiotica. [le="pronuntat">Pr.: -mi-o-] – Din le="limba franceza">fr. semiologie.

BAZA ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base

NADEJDE ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. Slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) Persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda

PARURA ~i f. Obiect de podoaba, de obicei in forma de coronita, pe care il pun miresele pe cap. /<fr. parure

A SERUI ~iesc tranz. (piei proaspat jupuite) A curata de resturile de carne (inainte de a le pune la dubit). /cf. sl. sarovati

TEMelIE ~i f. Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; fundament; baza. ◊ Din (sau pana in) ~ (sau ~i) cu desavarsire; cu totul; pana la baza; radical. A pune ~ea a intemeia; a funda. [G.-D. temeliei] /<sl. temelije

INCADRARE s.f. Actiunea de a (se) incadra si rezultatul ei; punere, asezare intr-un anumit cadru, intr-o anumita dispozitie etc. [< incadra].

METASTAZA s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului in alta parte; localizare secundara, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figura retorica prin care vorbitorul, obligat sa recunoasca un fapt reprobabil, il pune pe seama altcuiva. [< fr. metastase, cf. gr. metastasis – deplasare].

MINARE s.f. Actiunea de a mina si rezultatul ei; punere, asezare de mine. ♦ (Fig.) Slabire, nimicire. [< mina].

PAGINARE s.f. Actiunea de a pagina si rezultatul ei; punere in pagina, paginat, paginatie. [< pagina].

GHES, ghesuri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Ghiont, imbrancitura. 2. Imbold, impuls, stimulent. (orig. necunoscuta; nu pare sa fie identic cu ghes le="substantiv neutru">s. n. = (le="argou, argotic">arg.) zi, din le="tiganesc, tiganeasca">tig. ges (Juilland); totusi, orig. le="tiganesc, tiganeasca">tig. pare posibila; Draganu il pune in legatura cu magh. gyűszű = degetar, cu care insa nu pare sa se inrudeasca)

PARIERE s.f. Actiunea de a paria si rezultatul ei; punere a unui pariu. [Pron. -ri-e-. / < paria].

SECHESTRARE s.f. Actiunea de a sechestra si rezultatul ei; punere de sechestru. [< sechestra].

VALORIFICARE s.f. Actiunea de a valorifica si rezultatul ei; punere in valoare. [< valorifica].

CINETICA s.f. Parte a fizicii care studiaza legile miscarii, tinand seama de masa corpurilor si de fortele care le pun in miscare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinetique].

cucuiata s.f. (pop.) biserica si curtea ei (puse de obicei pe deal).

DRAMATURGIE s.f. Totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc. ♦ Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. [Gen. -iei. / cf. fr. dramaturgie, it. drammaturgia, germ. Dramaturgie, gr. dramatourgia].

aret le="substantiv neutru">s. n. – Sprijin, ocrotire, protectie (cuvint vechi, care pare a se fi folosit numai cu le="prepozitie">prep. de sau in). le="slav(a)">Sl. na reti „pentru a ocroti” (Draganu, Dacor., VI, 251-9; le="confer">cf. Rosetti, I, 160), probabil prin intermediul le="rutean(a)">rut. aretij; le="confer">cf. le="polonez(a)">pol. rat, ret „ajutor, sprijin”. Nu figureaza in nici un text de dupa jumatatea le="secolul">sec. XVIII; s-a confundat in mod nejustificat cu aret „capat, sfirsit”, de la arie. Hasdeu (si Geheeb 14) il derivau de la le="latin(a)">lat. *ad rectum; Viciu, Limba romana poporana si dialectul sicilian, p. 79, il punea in legatura cu le="sicilian">sicil. arre(tu); Max Auerbach, Jb, XIX, 212, cu le="latin(a)">lat. *in e****o; Bogrea, Dacor., I, 257; (urmat de Scriban) cu le="latin(a)">lat. halitus; si DAR, desi cu rezerve, cu a arata. – le="rutean(a)">Rut. aretij nu poate fi, prin urmare, le="derivat, derivare">der. din le="roman(a)">rom., cum credea Candrea, Elemente, 400.

invarzoli vb. IV (inv.) a face creturi opincilor, a le pune curele (nojite).

birsa (birse), le="substantiv feminin">s. f. – Piesa care sustine plazul plugului. le="varianta">Var. birta. le="sloven(a)">Slov. brdce „piesa de lemn care sustine navodul”, moravul brdce „cruce de caruta” (Densusianu, GS, I, 142). Scriban il pune in legatura, fara nici o probabilitate, cu le="albanez(a)">alb. verz „rindea”.

bolfa (bolfe), le="substantiv feminin">s. f. – Nodul, umflatura, tumoare. Creatie expresiva, le="confer">cf. birfi, borh-, bort, buh-, bulz. – le="derivat, derivare">Der. bolfe, le="substantiv feminin">s. f. le="plural">pl. (gilci, amigdalita), le="confer">cf. boarfe; bolfi, le="verb">vb. (a umfla, a se mari); bolfos, le="adjectiv, adjectival">adj. (umflat); bulfei, le="adjectiv, adjectival">adj. (umflat); Dolfa, le="substantiv feminin">s. f. (nume de catea); Dolfu, Dulfu, le="substantiv masculin">s. m. (nume propriu de ciine); dolfan, le="adjectiv, adjectival">adj. (le="Transilvania">Trans., bogatan, instarit, opulent); dolofan, le="adjectiv, adjectival">adj. (rotofei, grasut), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) il pune in legatura in mod curios cu le="slav(a)">sl. dolufinu „delfin”. Din le="roman(a)">rom. provine le="rutean(a)">rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407).

bruca (-ci), le="substantiv feminin">s. f. – Vatrai. Origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu le="italian(a)">it. brocco, le="francez(a)">fr. boche. – le="derivat, derivare">Der. bruci, le="verb">vb. (a atita; a intepa); brucer (le="varianta">var. brucelnic), le="substantiv neutru">s. n. (bat cu care se mesteca mamaliga); brucoi, le="substantiv neutru">s. n. (agrafa); bruceala, le="substantiv feminin">s. f. (actiunea de a face gauri cu un bat pentru a pune saminta); brucitura, le="substantiv feminin">s. f. (gaura pentru saminta).

bruft (brufturi), le="substantiv neutru">s. n. – Varuit, spoire cu lapte de var. le="turc(a)">Tc., le="persan(a)">per. abruft „actiunea de a uda podeaua cu apa” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, il pune in legatura cu le="polonez(a)">pol. obrzucic, din le="slav(a)">sl. rjutiti „a zacea”. – le="derivat, derivare">Der. bruftui (le="varianta">var. bruftului), le="verb">vb. (a varui; a brusca); bruftu(lu)iala, le="substantiv feminin">s. f. (varuit; dojana, cearta). Iordan, BF, II, 192, considera bruftui drept creatie expresiva; in ce ne priveste, credem ca este expresiva numai adaugarea grupului lu, la le="varianta">var.

buc (buci), le="substantiv masculin">s. m. 1. Scama, cilti. – 2. Coaja, cocolos. Origine necunoscuta. Cihac crede ca expresia intr-un buc „intr-o clipa” se bazeaza pe un cuvint diferit, pe care il pune in legatura cu le="polonez(a)">pol. buch, le="rus(a)">rus. buch „zgomot”, le="confer">cf. buh; insa pare a se potrivi mai bine cu sensul 1, de „scama”, inteles ca „pic, strop, cantitate neinsemnata”. Se foloseste in le="Moldova">Mold. si le="Transilvania">Trans. – le="derivat, derivare">Der. bucos, le="adjectiv, adjectival">adj. (cu parul incilcit).

chicera (-re), le="substantiv feminin">s. f. – Virf, culme, pisc. Origine necunoscuta. Draganu, Dacor., I, 117, il pune in legatura cu le="albanez(a)">alb. kikere „culme” si il considera anterior celor romanice. Dupa Capidan, Raporturile, 231, din le="roman(a)">rom. provine le="bulgar(a)">bg. kicer.

chiciura le="substantiv feminin">s. f. – Promoroaca. le="bulgar(a)">Bg. kicur (Conev 75; DAR); mai ales in le="Muntenia">Munt. Se confunda cu le="bulgar(a)">bg. kicor „ciorchine” – le="derivat, derivare">Der. inchiciuri (le="varianta">var. inchiciura), le="verb">vb. (a se acoperi de chiciura). Cicura, le="substantiv feminin">s. f. (chiciura), pe care Cihac, II, 52, il pune in legatura cu le="limba ceha">ceh. cikor, trebuie sa fie o forma cu metateza a aceluiasi cuvant.

chiomb (chioamba), le="adjectiv, adjectival">adj. – 1. Miop, care nu vede bine. – 2. Nesocotit, prost. Origine necunoscuta. DAR il pune in legatura cu le="maghiar(a)">mag. dialectal tompe „prost”, dar cuvintul le="roman(a)">rom. este prea raspindit pentru ca sa i se poata atribui aceasta origine (nu este sigura observatia din DAR ca se foloseste numai in le="Moldova">Mold., le="Bucovina">Bucov. si le="Transilvania">Trans. de Nord. Scriban propune le="rus(a)">rus. temnyi „obscur” (pronuntat tjomnyi). – le="derivat, derivare">Der. chiombani (le="varianta">var. chiompani), le="verb">vb. (a lucra la lumina slaba, a-si strica ochii; a deslusi cu greutate); chimbaneala, le="substantiv feminin">s. f. (lucru facut in conditii proaste de luminozitate); chiombie le="substantiv feminin">s. f. (miopie). – le="confer">Cf. chiondoris.

cicea le="adjectiv, adjectival">adj. le="invariabil">invar. – Dragut, bun. – le="varianta">Var. cicio, le="interjectie">interj. (Se foloseste pentru a chema porcii). Creatie expresiva infantila, le="confer">cf. gigea. Nu este probabila le="derivat, derivare">der. din le="rutean(a)">rut. cica, propusa de DAR. – le="derivat, derivare">Der. cicili, le="verb">vb. (a dichisi, a impodobi, a imfrumuseta), pe care Tiktin il pune in legatura cu le="polonez(a)">pol. czyscic „a lustrui” (le="confer">cf. Graur, BL, IV, 91), le="confer">cf. giugiuli.

ciorovai (-aesc, ciorovait), le="verb">vb. – A se certa, a se lua la bataie. Creatie expresiva, le="confer">cf. sporovai, ciorobor. Scriban, Arhiva, 1922, 475, il pune in legatura cu le="sarb(a)">sb. cavarjati „a umbla brambura”, care nu se potriveste nici fonetic, nici semantic. – le="derivat, derivare">Der. ciorovaiala, le="substantiv feminin">s. f. (cearta, disputa).

cit le="interjectie">interj. – Se foloseste pentru a speria pisicile. Creatie expresiva. le="derivat, derivare">Der. citii, le="verb">vb. (a speria pisica); cit-mit, le="substantiv masculin">s. m. (obicei popular din joia din Saptamina Mare). De aceeasi origine este cata, le="interjectie">interj. care imita strigatul cotofanei, de unde cata-cata, le="interjectie">interj. care exprima vocea unei femei vorbarete, si cata, le="substantiv feminin">s. f. (gaita, femeie care vorbeste mult); catai, le="verb">vb. (a cirii, a flecari), pe care Cihac il pune in legatura cu le="sarb(a)">sb., le="croat(a)">cr. kvocati, le="slav(a)">sl., le="limba ceha">ceh. kvokati „a cirii”.

clenci (clenciuri), le="substantiv neutru">s. n. – 1. Creanga cu bifurcatiile taiate partial de care se pot agata obiecte diverse. – 2. Bifurcatie a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creanga. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limba de catarama. – 6. Clanta de usa. – 7. Incurcatura, tertip, dificultate. – le="meglenoroman">Megl. clinci. Origine necunoscuta, cu exceptia faptului de a fi vorba de o creatie din familia lui clant. Cihac, II, 61, il punea in legatura cu le="slav(a)">sl. kljuci „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu le="bulgar(a)">bg. klecka „aschie” si DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu le="bulgar(a)">bg. klince „cui de potcoava”. – le="derivat, derivare">Der. clenciuros (le="varianta">var. le="invechit">inv. clincios), le="adjectiv, adjectival">adj. (noduros). DAR pune in legatura cu clenci le="adjectiv, adjectival">adj. inclincit (imperecheat; se spune despre ciini).

cobace (-e), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Coliba. – 2. Dependinte. – le="varianta">Var. (le="Transilvania">Trans.) cobase. le="sarb(a)">Sb. kobaca (Densusianu, Hateg, 56; DAR). In Banat si le="Transilvania">Trans. de Sud. Din aceeasi familie par a face parte mai multe cuvinte, a caror legatura exacta este greu de definit: cobilcer (le="varianta">var. cobilser), le="substantiv neutru">s. n. (Banat, scrumiera); cobilteata, le="substantiv feminin">s. f. (cotet de gaini), pe care DAR il pune in legatura cu le="german(a)">germ. Kobel „coliba”; cobirlau, le="substantiv neutru">s. n. (cotet de gaini; vizuina de urs); cobirna, le="substantiv feminin">s. f. (coliba); cobilete (le="varianta">var. copilet), le="substantiv neutru">s. n. (nisa, firida; colt, ungher). Poate sint in legatura cu coliba (vezi cuvintul), prin intermediul unei metateze a radicalului lor comun, cobil-.

cobilt le="interjectie">interj. – Imita zgomotul apei rascolite sau agitate. – le="varianta">Var. cogilt, gogilt, le="interjectie">interj. (imita zgomotul cu care inghit mincarea unele persoane care maninca urit). Creatie expresiva, le="confer">cf. hiltic, hilt, ghiort, zgiltii, sobiltic, care exprima aceleasi idei. – le="derivat, derivare">Der. cobiltii, le="verb">vb. (a agita, a amesteca un lichid), pe care DAR urmindu-l pe Cihac, II, 66, il pune in legatura cu le="slav(a)">sl. kolebati „a agita”; scobiltii, le="verb">vb. (a agita, a amesteca); gogilti, le="verb">vb. (a inghiti mincarea cu zgomot).

coloz le="substantiv masculin">s. m. – Varietate de griu. – le="varianta">Var. coluz, colus. le="rutean(a)">Rut. kolos „spic” (DAR). Este cuvint identic cu coluz, le="substantiv neutru">s. n. (batul de la navodul de pescuit) pe care DAR il pune in legatura, gresit, cu le="bulgar(a)">bg. kol „tarus”.

corfa (corfe), le="substantiv feminin">s. f. – Paner, cosulet. le="german(a)">Germ. Korb, prin intermediul pronuntarii sas. korf (Borcea 183). Diez, Gramm., I, 260, il punea gresit in legatura cu le="latin(a)">lat. corbis. In le="Transilvania">Trans.

cratita (cratite), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Vas de bucatarie de gatit. – 2. (le="argou, argotic">Arg.) Slujnica. Origine necunoscuta. Pare a fi cuvint le="slav(a)">sl. Candrea si Scriban il pun in legatura cu le="bulgar(a)">bg. kraticika „putin inalt”, le="sarb(a)">sb. kratica „scurtare”, cratita fiind un vas scund. Dupa Meyer 129, din le="slav(a)">sl. graticika „gratie”.

cris le="interjectie">interj. – Exprima o admiratie amestecata cu invidie. Cuvint obscur, pe care dictionarele il clasifica de obicei ca le="adjectiv, adjectival">adj., cu sensul de „bogat, fericit, de invidiat”. Aceasta acceptie nu pare sigura, si banuim ca se datoreaza influentei inconstiente a etimonului care s-a propus. Toate exemplele care se aduc par a indica o le="interjectie">interj. S-a incercat sa se explice printr-o aluzie, de altfel imposibila, la bogatiile lui Cressus (Seineanu, Semasiol., 172; Cihac; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 207), sau la nisipurile aurifere ale riului Cris, din Transilvania (Tiktin; le="confer">cf. Iorga, Revista istorica, XXVI, 88). DAR il pune in legatura cu le="slav(a)">sl. krizi „cruce”, adaugind ca legatura intre ideea de „cruce” si cea de „fericire” este fireasca in conceptia crestina. Credem ca legatura cu le="slav(a)">sl. krizi este sigura, dar trebuie inteleasa ca o blasfemie aproape pe fata; se stie, de altfel, ca multe expresii injurioase din le="roman(a)">rom. au o nuanta de admiratie, de invidie si chiar de afectiune.

crisnic (crisnici), le="substantiv masculin">s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Navod patrat. – 3. Plasa in general. le="slav(a)">Sl. kristu „cruce”, cu le="sufix">suf. -nic. Sensurile secundare se explica prin urzeala in forma de cruce pe care o are de obicei navodul. Sensurile 2 si 3 sint le="neutru">n. (le="plural">pl. crisnice^{1) vezi comentariul}). – De la aceeasi radacina le="slav(a)">sl. provine cristas, le="substantiv neutru">s. n. (navod), si probabil cristie, le="substantiv feminin">s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvint rar, pe care DAR il pune in legatura cu crisca. le="confer">Cf. si cristac, le="substantiv neutru">s. n. (navod), din le="bulgar(a)">bg. krustak „cruce”.

dauna (daune), le="substantiv feminin">s. f. – Paguba, prejudiciu. Se considera in general le="derivat, derivare">der. de la le="latin(a)">lat. damnum (le="secolul">sec. XIX), cu fonetismul ca in scamnum › scaun, si cu le="feminin">f. de la paguba (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); insa aceasta explicatie nu este satisfacatoare, deoarece cuvintul apare pentru prima oara la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficienta pregatire filologica pentru a-si imagina sau simti astfel de analogii. Puscariu 488-490 crede ca este vorba de un cuvint traditional din fondul latin (le="confer">cf. REW 2348), si Philippide, II, 639 il pune in legatura cu le="albanez(a)">alb. demoń „a dauna”; lipsesc insa dovezi cu privire la uzul sau. Cuvintul necesita un studiu care deocamdata nu exista. – le="derivat, derivare">Der. dauna, le="verb">vb. (a dauna, a prejudicia); daunator, le="adjectiv, adjectival">adj. (daunator); daunos, le="adjectiv, adjectival">adj. (lacom, daunator); desdauna, le="verb">vb. (a despagubi), pe baza le="francez(a)">fr. dedommager.

dedetel (dedetei), le="substantiv masculin">s. m. – Anemona (Anemona pulsatilla). – le="varianta">Var. dedita, deditel. le="slav(a)">Sl. dedu „bunic”, dedica „bunicut” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, le="confer">cf. numele sau german graues Bergmannchen. Cihac, II, 90, il pune gresit in legatura cu dada „doica”. – le="derivat, derivare">Der. deditiu, le="adjectiv, adjectival">adj. (le="Moldova">Mold., albastru ca cerul).

druete (-eti), le="substantiv masculin">s. m. Par, bita. Origine necunoscuta. Dupa Diculescu 482, din le="grec, greaca">gr. δρῦς; Rosetti, II, 116, il pune in legatura cu le="albanez(a)">alb. dru „lemn”.

fedeles (-se), le="substantiv neutru">s. n. – 1. Vas acoperit. – 2. Plosca. – 3. Dans popular care se danseaza in ajunul nuntii. le="maghiar(a)">Mag. fedeles „cu capac”, de la fedel „cuvertura” (DAR; Galdi, Dict., 89). Cihac, II, 497, il punea gresit in legatura cu vadra, prin intermediul le="maghiar(a)">mag. veder. – le="derivat, derivare">Der. fedelesi, le="verb">vb. (le="argou, argotic">Arg., a lega strins, a lega de miini). – Din le="maghiar(a)">mag. fedo provine fedeu, le="substantiv neutru">s. n. (le="Transilvania">Trans., capac).

AMBREIA vb. tr. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie sa il le='color:white;background:green'>puna in miscare. (< fr. embrayer)

BAZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)

DRAMATURGIE s. f. 1. totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc.; genul dramatic. 2. arta de a scrie piese de teatru, de a le pune in scena si de a le interpreta. (< fr. dramaturgie, gr. dramaturgia)

FIDEISM s. n. 1. orientare a unor conceptii filozofice care acorda credintei prioritate fata de stiinta, sau le pun pe acelasi plan. 2. (in catolicism) conceptie potrivit careia credinta ar depinde mai ales de sentiment, putand ajunge singura la adevaruri superioare, inaccesibile ratiunii. (< fr. fideisme)

METASTAZA s. f. 1. localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspandire la distanta, pe diferite cai, a unei tumori maligne. 2. figura retorica prin care vorbitorul, obligat sa recunoasca un fapt reprobabil, il pune pe seama altcuiva. 3. faza a detentei in articularea oclusivle='color:white;background:green'>elor. (< fr. metastase)

ghes (ghesuri), le="substantiv neutru">s. n. – 1. Brinci. – 2. Stimul, impuls. Origine necunoscuta. Nu pare a fi cuvint identic cu ghes, le="substantiv neutru">s. n. (le="argou, argotic">Arg., zi), din le="tiganesc, tiganeasca">tig. ges (Juilland 165); totusi, origine le="tiganesc, tiganeasca">tig. este posibila. Draganu, Dacor., V, 363, il pune in legatura cu le="maghiar(a)">mag. gyűszű „degetar”, cu care nu pare a avea nici o inrudire. – le="derivat, derivare">Der. inghesui, le="verb">vb. (a impinge, a navali; a stoarce; a stringe; a grabi; a ingramadi) pe care Draganu, Dacor., V, 908, il deriva din le="maghiar(a)">mag. gyeszul „a impinge”; inghesuiala, le="substantiv feminin">s. f. (lume multa, aglomerare; apasare, sufocare).

ghilan (-na), le="adjectiv, adjectival">adj. – (le="Moldova">Mold.) Bou sau vaca avind parul impestritat cu alb. le="maghiar(a)">Mag. gyilan (DAR). Tiktin il punea in legatura cu le="slav(a)">sl. belu „alb”.

hatcadau (-ai), le="substantiv masculin">s. m. – (le="Moldova">Mold.) Pasare de curte, giscan sau cocos foarte mare. le="maghiar(a)">Mag. heckedő (Draganu, Dacor., III, 719). DAR il pune gresit in legatura cu le="maghiar(a)">mag. acogato „bataus”.

haut le="substantiv masculin">s. m. – Cambula (Aspius rapax). – le="varianta">Var. havut, (h)avat. le="turc(a)">Tc. haut (Hasdeu 2153; DAR). Scriban il pune in legatura cu gavat.

impune (impun, impus), le="verb">vb. – A constringe, a obliga. le="latin(a)">Lat. imponere (le="secolul">sec. XIX), pe baza lui pune. – le="derivat, derivare">Der. impunator, le="adjectiv, adjectival">adj. (impozant), cu le="sufix">suf. – tor; impozant, le="adjectiv, adjectival">adj., din le="francez(a)">fr. imposant; impoza, le="verb">vb. (le="invechit">inv., a impune), din le="francez(a)">fr. imposer; impozabil, le="adjectiv, adjectival">adj., din le="francez(a)">fr. imposable; impozit, le="substantiv neutru">s. n., din le="latin(a)">lat. impositum (le="secolul">sec. XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici.

jula (jule), le="substantiv feminin">s. f. – Femeie, m****e. Tig. zuli, guli (Graur, BL, V, 68). legatura pe care o stabileste DAR cu le="maghiar(a)">mag. suli „rau” pare gresita. – le="derivat, derivare">Der. julan, le="substantiv masculin">s. m. (barbat afemeiat); juleaica, le="substantiv feminin">s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, il punea in legatura cu numele Zuleica, le="confer">cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandra (le="varianta">var. suleandra, ciuleandra), le="substantiv feminin">s. f. (femeie, m****e), cu le="sufix">suf. expresiv -andra, le="confer">cf. buleandra, fleand(u)ra, dupa Graur, BL, IV, 198, la un le="tiganesc, tiganeasca">tig. *guνlengero, de la guνli „femeie”); ciuleandra, le="adverb, adverbial">adv. (hoinarind, umblind creanga).

julfa (julfe), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Saminta de cinepa. – 2. Mincare din saminta de cinepa facuta terci. – le="varianta">Var. jolfa, jufa. le="maghiar(a)">Mag. zsufa „zeama” (Draganu, Dacor., IX, 210; DAR). Cihac, II, 161, pleca de la le="slav(a)">sl. jucha „zeama”. In le="Moldova">Mold. si partial in le="Transilvania">Trans. De la le="varianta">var. jufa pare sa provina juveala, le="substantiv feminin">s. f. (le="Transilvania">Trans., mamaliga cu untdelemn), cuvint pe care DAR il pune gresit in legatura cu jigala.

jumara (jumari), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Resturile rezultate din topirea slaninii porcului. – 2. Oua batute, papara. – le="varianta">Var. (Banat) jumarca. le="german(a)">Germ. din Austria Schmarren „mincare cu oua batute prajite in untura” (Philippide, Principii, 38; Tiktin; DAR), le="confer">cf. le="maghiar(a)">mag. zsumorka, morzsoka „oua batute”, le="bulgar(a)">bg. dzumerki „jumari”, pe care DAR il pune in legatura poate incorect, cu le="rus(a)">rus. zimera, zomera „reziduuri”. Din le="sarb(a)">sb. dupa Conev 88. Cu al doilea sens, se foloseste numai in le="Muntenia">Munt. si la le="plural">pl.

nicoreata (nicorete), le="substantiv feminin">s. f. – Varietate de ciuperci (lentinus cochleatus). Origine necunoscuta. Cihac, II, 216, il pune in legatura cu le="slav(a)">sl. niknoti „a incolti”. – le="varianta">Var. nicorete, le="substantiv masculin">s. m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus).

opune (opun, opus), le="verb">vb. – A (se) impotrivi. le="latin(a)">Lat. opponere (le="secolul">sec. XIX), adaptat la le="conjunctie">conj. lui pune. – le="derivat, derivare">Der. opozant, le="substantiv masculin">s. m., din le="francez(a)">fr. opposant; opoziti(un)e, le="substantiv feminin">s. f., din le="francez(a)">fr. opposition; opozitionist, le="adjectiv, adjectival">adj., din le="francez(a)">fr. oppositionniste.

pis le="interjectie">interj. – Reproduce sunetele mersului silentios. – le="varianta">Var. pisa. Creatie expresiva, le="confer">cf. fis, pis, his. Relatie cu pasi „a merge” (Candrea) este improbabila si se bazeaza numai pe incrucisarea ambelor cuvinte in le="varianta">var. pisi „a merge”. – le="derivat, derivare">Der. piscii, le="verb">vb. (a reproba, a dezaproba, a fluiera), le="confer">cf. hiscii; pisciiala, le="substantiv feminin">s. f. (demonstratie de dezacord), ambele cuvinte le="invechit">inv., folosite de Dosoftei (le="secolul">sec. XVII) si pe care Scriban le pune in mod gresit in legatura cu pirsni; pispii, le="verb">vb. (a murmura, a sopti); pispiiala, le="substantiv feminin">s. f. (soapta); pispiitor, le="adjectiv, adjectival">adj. (soptitor; le="invechit">inv., bagacios, turbulent).

priu (-ie), le="adjectiv, adjectival">adj. – (Bou) patat cu alb. Origine incerta. Ar putea fi vorba de le="latin(a)">lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – le="derivat, derivare">Der. prian (le="varianta">var. prior), le="adjectiv, adjectival">adj. (tarcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 il punea in legatura in mod putin convingator cu le="sloven(a)">slov. prizan „pestrit” si Scriban cu le="sarb(a)">sb. prijan „prieten”. Pric, le="adjectiv, adjectival">adj. (le="Oltenia">Olt., patat cu alta culoare), pare a fi le="varianta">var. a aceluiasi cuvint; a fost pus in legatura de Diculescu, Elementele, 457, cu le="grec, greaca">gr. ποιϰίλος „pestrit”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un le="latin(a)">lat. *priulus.

prostire (prostiri), le="substantiv feminin">s. f. – (le="Moldova">Mold.) Cearsaf. le="rutean(a)">Rut. prostyra, le="sarb(a)">sb. prostirac, din le="slav(a)">sl. prostirati „a intinde” (Cihac, II, 206). La aceeasi familie pare sa apartina prostovol, le="substantiv neutru">s. n. (le="Oltenia">Olt., unealta de pescar), a carui le="derivat, derivare">der. nu este clara, le="confer">cf. le="sarb(a)">sb. prostrica (Candrea), le="sarb(a)">sb. pristor „plasa”. (Tiktin, urmat de Scriban, il pune in legatura cu le="sarb(a)">sb. strovaliti „a dobori”). le="confer">Cf. rostogol.

sahaidac (-ce), le="substantiv neutru">s. n. – Teaca, tolba de sageti. – le="varianta">Var. sahaidac. le="turc(a)">Tc. saydak (Seineanu, II, 101), prin intermediul le="polonez(a)">pol., le="rutean(a)">rut. sahajdak (Tiktin), le="rus(a)">rus. sagaidak. Sahaidan, le="substantiv neutru">s. n. (le="Transilvania">Trans., leagan portabil) este o simpla le="varianta">var. – le="derivat, derivare">Der. saidacar (le="varianta">var. sahaidacar, saidacar), le="substantiv masculin">s. m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, il pune in legatura cu le="polonez(a)">pol. siodełko „scaun”.

ACOPERIRE, acoperiri, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. punere, asezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. le="figurat">Fig. (le="termen militar">Mil.) Masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ♢ le="expresie">Expr. A avea acoperire = a fi la adapost de un repros sau de o acuzare, pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 3. (le="finante">Fin.) Posibilitatea de a face fata unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (le="concretizat">Concr.) Fond care serveste la achitarea unei obligatii. ♢ Acoperire in aur = cantitate de metal pretios (si devize) detinuta de banca de emisiune a unei tari, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele in bani efectivi (aur).

ASIGURARE, asigurari, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) asigura si rezultatul ei. 1. punere in siguranta; garantare. 2. Incredintare, promisiune ferma. 3. Operatie financiara, decurgand dintr-un contract sau dintr-o obligatie prevazuta de lege, prin care asiguratorul se obliga ca, in schimbul unei prime, sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi in urma unor intamplari independente de vointa lui. ◊ Asigurari sociale = forma de ocrotire a oamenilor muncii constand in acordarea de ajutoare materiale si medicale in cazuri de boala, in trimiterea la odihna sau la cura etc.

PUITURA, puituri, le="substantiv feminin">s. f. (le="regional">Reg.) Actiunea de a pune in pamant anumite seminte; timpul in care se seamana. – Din pui (= pun, le="prezent indicativ">prez. ind. al lui pune) + le="sufix">suf. -itura.

MUTATO NOMINE DE TE FABULA NARRATUR (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) schimband numele, despre tine este vorba in povestire – Horatiu, „Satirae”, I, 1, 69-70. Vorbind despre chinurile la care a fost supus Tantal in Infern, poetul se adreseaza unui interlocutor imaginar, pe care avaritia il pune in aceeasi situatie.

aterina f., pl. e (ngr. atherina). Un fle='color:white;background:green'>el de pestisor marin pe care pescarii il pun in undita ca sa momeasca pestii mai mari (atherina hepsetus si ath. pontica).

caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.

capatuiesc v. tr. (d. capatii, capat). Dau cui-va o pozitiune (de ex., il casatoresc, il pun in functiune, il imbogatesc). V. refl. Ajung intr´o stare fericita. V. capuiesc.

chisleag (ea dift.) n., pl. inuz. uri (rut. kisliak, id.; bg. kiseliak, -lias, bautura acra; sirb. kiseljak, macris, bautura acra. V. chisalita. Est. Lapte de vaca batut, lapte ramas dupa luarea smintinii si batut. (Din el, pus la scopt in caldare, iese brinza). – In nord -eac.

buhada f., pl. e si azi (ngr. bugada si bogada, lesie, care vine d. it. bucato, lesie sau d. pv. bugada, care corespunde cu fr. buee, d. buer, a face lesie, vgerm. bukon, ngerm. bauchen. D. ngr. vine bg. bugada). A spala rufele la buhada, a le pune, dupa spalatura, intr’o putina si ale opari cu lesie (Acest obicei e cam vechi. Rufele se albesc perfect pin ferbere). V. pirlau, balie, lugzau, obod, zolnita, lesie, odobaie.

Eurystheus, fiul lui Sthenelus si al Nicippei. Cind Heracles era pe punctul de a se naste, Zeus, voind sa-i faca un dar fiului sau, a hotarit ca tronul cetatii Mycenae sa revina primului nou nascut dintre urmasii lui Perseus. De buna seama, el se gindise la erau. Geloasa, Hera i-a zadarnicit insa planurile, facind sa intirzie nasterea lui Heracles si grabind-o in schimb pe cea a lui Eurystheus. In felul acesta Eurystheus a devenit rege in Mycenae. Temindu-se toata viata de erou, atunci cind oracolul ii porunceste lui Heracles sa-l slujeasca pe Eurystheus, acesta din urma il pune la cele mai grele incercari, cu gindul ascuns sa-l piarda (v. si Heracles). Departe de a-i implini voia, cele douasprezece munci ale lui Heracles, savirsite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decit sa sporeasca gloria eroului. Dupa moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsa asupra fiilor celui dintii, pe care-i urmareste in toate peregrinarile lor (v. si Heraclidae). In cele din urma, Eurystheus cade rapus intr-o lupta impotriva atenienilor.

CONFRUNTA, confrunt, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica adevarul spuselor lor. 2. A pune fata in fata obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. le="reflexiv">Refl. A putea face fata unei situatii, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din le="limba franceza">fr. confronter.

ULUC, uluce, le="substantiv neutru">s. n. 1. Jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din le="limba turca">tc. oluk.

URSUleT, ursuleti, le="substantiv masculin">s. m. Diminutiv al lui urs; pui de urs. – Urs + le="sufix">suf. -ulet.

MARTINAS, martinasi, le="substantiv masculin">s. m. Diminutiv al lui martin; pui de pescarus. – Martin + le="sufix">suf. -as.

VRABIE, vrabii, le="substantiv feminin">s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ le="expresie">Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din le="limba slava (veche)">sl. vrabiĩ.

FUGARI, fugaresc, le="verb">vb. IV. le="tranzitiv">Tranz. A urmari pe cineva fugind in urma lui, a pune pe fuga¹; a goni, a alerga. ♦ le="reflexiv reciproc">Refl. recipr. (Despre doua sau mai multe fiinte) A fugi unul dupa altul. – Fuga¹ + le="sufix">suf. -ari.

puneRE le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) pune si rezultatul ei. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. pune.

AleGE vb. 1. v. selectiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotari, a (se) stabili, (pop.) a (se) indemna, (inv.) a (se) rezolva, (fig., in Mold. si Transilv.) a (se) cumpani. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a investi, a pune. (Poporul il ~ domn.) 6. a ramane. (Cu ce te-ai ~?)

A CLOCI ~esc 1. intranz. 1) (despre pasari) A sta pe oua (un anumit timp) pentru a scoate pui. 2) pop. A-si trece vremea fara nici un rost; a lenevi; a trandavi; a lenosi. 2. tranz. 1) (oua) (despre pasari) A incalzi (un anumit timp) pentru a scoate pui din ele. 2) fig. (actiuni dusmanoase) A pune la cale in taina; a intreprinde pe ascuns; a urzi; a unelti; a tese. /<bulg. kloti

A ISPITI ~esc tranz. 1) A supune unei ispite; a ademeni; a momi; a tenta. 2) inv. (persoane sau caracterul si sentimentele lor) A pune la incercare. 3) (persoane) A intreba cu insistenta, recurgand la viclesuguri, pentru a afla un secret; a iscodi; a descoase. /<sl. ispytati

PURCEA ~ele f. Pui-femela al scroafei. [Var. purcica] /<lat. porcella

SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) Lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is

VITEA ~ele f. Pui de vaca (de s*x feminin) aproximativ pana la un an. [Art. viteaua; G.-D. vitelei; Var. vitica] /<lat. vitella

VITICA ~ele f. Pui de vaca (de s*x feminin) aproximativ pana la un an. /vitel + suf. ~ar

INCUBATIE s.f. 1. Timp care se scurge de la patrunderea microbilor sau a virusului in organism si pana la aparitia primelor simptome ale unei boli. 2. Proces de dezvoltare naturala sau artificiala a embrionului de pasare pana la transformarea lui in pui. [Gen. -iei, var. incubatiune s.f. / < fr. incubation, cf. lat. incubatio].

LANSARE s.f. Actiunea de a (se) lansa si rezultatul ei; (spec.) punere pe apa a unei nave. [< lansa].

PREMEDITARE s.f. Actiunea de a premedita si rezultatul ei; planuire, punere la cale; premeditatie. [< premedita].

inrafturat, inrafturata, adj. (reg., inv.; despre cal) cu rafturile (scara, fraul, patura) puse pe el; intraftorat.

intaftorat, intaftorata, adj. (reg.; despre cal) cu tafturile (rafturile: seaua, fraul, patura) puse pe el; gata de drum; inrafturat.

INTIMARE s.f. Actiunea de a intima si rezultatul ei; avertizare, punere in vedere. [< intima].

MISTRECIOR, mistreciori, le="substantiv masculin">s. m. Diminutiv al lui mistret; pui de mistret.

pos (posuri), le="substantiv neutru">s. n. – Planta. Origine necunoscuta. Dupa Scriban, din le="participiu">part. lui a pune. Cuvint folosit numai o data, de Barac (1838).

bija (Mold.), interj. care arata copiilor ca un lucru frige sau ca vor minca bataie daca vor umbla la le='color:white;background:green'>el: nu pune mina, ca-i bija!. V. bibi.

clit n., pl. uri (rut. klit, camara, klitka, cusca, rus. klieti, camara, klietka, cusca, teanc de caramizi; pol. kleta, klita, klitka, cladire rea. V. cleata, poclit, scirleica). Est. Teanc: un clit de haine; linga clitu de opinci (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. In ordine, unu peste altu: a pune straiele clit. – Si clid. V. stiv. V. alandala.

Ancile, scut sacru cazut din cer in timpul domniei lui Numa si de care se spunea ca ar fi depins destinele Romei. Pentru a nu fi furat, Numa a poruncit sa se faureasca alte unsprezece scuturi identice – dintre care el insusi cu mare greutate il putea deosebi pe cel adevarat – si le-a pus in templul Vestei pe toate, dindu-le in paza a doisprezece preoti, numiti Salii. In fiecare an, la 1 martie, acestia ieseau intr-o procesiune solemna inchinata zeului Mars, purtind scuturile, cu care inconjurau zidurile Romei.

LARINGE (‹ le="limba italiana; italienesc">it.) le="substantiv neutru">s. n. Organul esential al fonatiei, care produce vocea cu ajutorul coardelor vocale. Reprezinta primul segment al cailor respiratorii, fiind un conduct aerian, interpus intre faringe si trahee, in partea mediana si anterioara a gatului, format din mai multe cartilaje articulate intre ele si puse in miscare de un aparat muscular complex. Orificiul superior al l., denumit glota, este inchis in momentul deglutitiei de epiglota. le="sinonim">Sin. (le="popular">pop.) beregata.

Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei Electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).

BURSUCel, bursucei, le="substantiv masculin">s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ le="figurat">Fig. Pui de animal mic si gras. – Bursuc + le="sufix">suf. -el.

INDEX, (1) indexuri, le="substantiv neutru">s. n., (2) indecsi, le="substantiv masculin">s. m. 1. le="substantiv neutru">S. n. Lista alfabetica sau pe materii pusa la sfarsitul sau la inceputul unei carti sau aparuta in volum separat, cuprinzand materiile, autorii sau cuvintele continute in ea, cu indicarea paginilor (si a volumelor) unde se gasesc; indice (5). ◊ Index bibliografic = lucrare de indrumare bibliografica, cuprinzand lista principalelor scrieri privitoare la o problema, insotita uneori de adnotari asupra continutului lor. ◊ le="expresie">Expr. A pune la index = a) a trece o carte in lista cartilor interzise; b) le="figurat">fig. (le="familiar">fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. le="substantiv masculin">S. m. Degetul aratator. [le="accentuat">Acc. si: (2) index] – Din le="limba latina">lat., le="limba franceza">fr. index.

HAT interj. hap! (~! a pus mana pe le='color:white;background:green'>el.)

INCHIDE vb. 1. v. incuia. 2. a (se) fereca, a (se) incuia, a (se) zavori. (A ~ o casa, o usa; s-a ~ in casa.) 3. v. astupa. 4. v. obtura. 5. a opri. (A ~ apa, gazele.) 6. v. incheia. 7. v. bloca. 8. v. infunda. 9. v. imprejmui. 10. v. aresta. 11. a baga, a pune, a vari. (Il ~ la arest.) 12. v. cicatriza. 13. a ispravi, a incheia, a sfarsi, a termina. (Sa ~ discutia.) 14. v. intuneca. 15. v. innora. 16. v. strica.

PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde

TEODICEE f. Doctrina filozofico-rle='color:white;background:green'>eligioasa conform careia lumea este o creatie perfecta a divinitatii, iar raul are cu totul o alta origine decat cea divina si existenta lui nu poate pune la indoiala bunatatea si atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. theodicee

AXIOLOGIE s.f. Disciplina filozofica care se ocupa cu studiul sistematic al originii, esentei, clasificarii, ierarhizarii si functiei sociale a valorilor ; teorie generala a valorilor. ◊ Axiologia artei = perspectiva specifica asupra artei, care pune in centrul ei valoarea operei. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / cf. fr. axiologie, germ. Axiologie < gr. axia – valoare, logos – teorie].

BROOK [bruc], Peter (le="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n. 1925), regizor englez. Celebru prin montarea pieselor lui Shakespeare. A pus cu succes in scena piese din dramaturgia contemporana („Marat-Sade” de Peter Weiss), spectacole colaj cu un pronuntat caracter politic („US”), spectacole de opera („Evgheni Onedin”); filme („Moderato cantabile”).

BURSUCel, bursucei, le="substantiv masculin">s. m. Diminutiv al lui bursuc. ♦ le="figurat">Fig. Pui de animal mic si gras.

acaparez v. tr. (fr. accaparer, d. it. accapparare). Gramadesc marfa ca sa devina mai rara si s' o vind mai scump. Fig. Apuc mult in paguba altora: a acapara functiunile bune. A acapara pe cineva, a pune mina pe el, a-l face sa tie cu tine.

bandon n., pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca. palton d. paletot). Mototol de par sau de lina pe care cocoanele obisnuiau sa-l puna supt paru lor ca sa-si faca o peptanatura mai inalta, la moda pina pe la 1877. (Si azi la moda la tarancele din Ardeal supt numele de dalog).

RAZBOIUL CelOR DOUA ROZE, denumirea razboiului civil din Anglia (1455-1485), dintre familiile nobiliare Lancaster si York. Se numea asa deoarece familia Lancaster avea ca blazon trandafirul rosu, iar familia York, trandafirul le="limba albaneza; albanez">alb. In lupta de la Bosworth Field (aug. 1485), Henric Tudor, ultimul descendent al dinastiei Lancaster, unit cu o parte a partidului york, pune capat domniei lui Richard III si intemeiaza dinastia Tudor.

Anticlea (sau Anticlia), fiica lui Autolycus, sotia lui Laertes si mama lui Odysseus. Indurerata de indelungata absenta a fiului ei, si-a pus singura capat zilelor.

Asclepius (sau Aesculapius), fiul lui Apollo cu muritoarea Coronis si zeul medicinei. A fost crescut de mic de centaurul Chiron, care l-a initiat in tainele lecuirii si l-a deprins sa vineze. Asclepius a avut doi fii: pe Machaon si pe Podalirius, vestiti datorita priceperii lor in arta tamaduirii, si patru fete, printre care se numara si Hygiea, zeita sanatatii. Datorita faptului ca nu s-a multumit sa vindece numai bolile, ci a readus si mortii la viata, Asclepius si-a atras minia lui Zeus, care l-a ucis cu trasnetul sau. Dupa moarte el a fost pus printre constelatii. I se aduceau onoruri divine, in special la Epidaurus, si i se sacrifica, de obicei, un cocos. Atributele sale erau toiagul si sarpele.

O'BRIEN [oubraiən], James Bronterre (1805-1864), publicist si om politic irlandez. Unul dintre conducatorii miscarii chartiste, adept al curentului „fortei fizice”. Ulterior, a propagat ide le socialismului utopic, punand bazele politice ale unei grupari de reformatori moderati.

L*****M le="substantiv neutru">s. n. Stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea si monograma lui Isus Cristos. – le="cuvant">Cuv. le="limba latina">lat.

MATISOR, matisori, le="substantiv masculin">s. m. (le="popular">Pop.) 1. Diminutiv al lui mat; mat mic; pui (de s*x masculin) al matei; matuc. 2. (le="botanica">Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mat. [le="plural">Pl. si: (2, le="neutru">n.) matisoare] – Mat + le="sufix">suf. -isor.

RATUSCA, ratuste, le="substantiv feminin">s. f. 1. Diminutiv al lui rata; ratisoara, ratuca; pui de rata, boboc. 2. Joc de copii constand din aruncarea unei pietricele in apa in asa fel incat aceasta sa faca mai multe sarituri la suprafata apei inainte de a se scufunda; le="prin restrictie">p. restr. fiecare dintre aceste sarituri. – Rata + le="sufix">suf. -usca.

URCA vb. 1. v. escalada. 2. v. ridica. 3. a (se) pune, a (se) sui. (Il ~ pe cal.) 4. v. catara. 5. v. inalta. 6. a creste, a se inalta, a se ridica. (Vita a ~ mult de la pamant.) 7. v. extinde. 8. v. inmulti. 9. v. majora. 10. v. creste. 11. a (se) inalta, a (se) ridica. (A ~ glasul, vocea ...)

CONFRUNTA vb. I. tr. A pune fata in fata (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica concordanta celor spuse de ele. [P.i. confrunt. / cf. fr. confronter, it., lat.med. confrontare < con – cu, frons – frunte].

INDIVIDUALIZA vb. I. tr. A scoate in evidenta un individ, un fapt etc., punand in lumina particularitatile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].

TRACTIUNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forte aplicate la partea lui dinainte; forta care pune in miscare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la intindere a unui corp. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].

INDIVIDUALIZA vb. tr. a scoate in evidenta un individ, un fapt, punand in lumina particularitatile lui specifice. (< fr. individualiser)

NOVATIANISM s. n. doctrina a lui Novatian (sec. V-VIII), care punea la indoiala bunatatea lui Dumnezeu si dovedea un rigorism excesiv, considerand ca pacatul abjurarii credintei nu poate fi iertat. (< fr. novatianisme)

BARABA sau BARBARA (in „Noul Testament”), tilhar iudeu, capetenie de razvratiti si ucigasi. eliberat cu ocazia sarbatorilor de Pasti, cind poporul, pus sa aleaga intre el si Hristos, a preferat ucigasul nevinovatului.

APOI le="adverb">adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – le="limba latina">Lat. ad-post.

AUTOS EPHA (Aὺτόζ ἔφα) (le="limba greaca veche; grecesc">gr.) el insusi a spus – Formula utilizata de discipolii lui Pitagora pentru a pune capat unei dispute. Argument fara replica. le="vezi">V. si Ipse (magister) dixit.

agnet n., pl. e (bg. rus. agnec, vsl. agnici si iagnici, id., d. agne, mile='color:white;background:green'>el; lat. agnus, mile='color:white;background:green'>el). Bucata pe care preutu o scoate din mijlocu prescurii si o pune in impartasanie. Ia [!] il simbolizeaza pe Hristos, care s' a jertfit ca si nevinovatu mile='color:white;background:green'>el. V. particica.

capra f., pl. e (lat. capra; it. capra, pv. cat. sp. pg. cabra, fr. chevre). O mica vita rumegatoare, femeia tapului (capra hircus). Scaunu vizitiului la trasura [!]. Suport de pus lemne ca sa le curmi cu ferastrau. Suport (doua) pe care se pun scindurile unei lavite sau unui pat primitiv. Arsic de capra sau de oaie (V. miala). Piesa groasa a arcusului, aceia pe care o tii intre degete. Porecla data unui Grec din cauza fuduliii lui. Baba-turca, V. baba. Capra neagra, un fel de capra salbatica (antilopa) care traieste pin [!] munti (rupicapra) si a carei pele [!] galbena e foarte cautata (fr. chamois). A impaca si capra si varza, a impaca doua interese opuse. Tita caprei (sau a vacii), un fel de struguri de poama cu bobitele lungi.

cocot si -ez (Munt.), cucut si -ez (Trans.). gogot si -ez (Mold. Munt.), gurgut si -ez (Mold.) si popot si -ez (Munt.), v. tr. (ruda cu cuca, cucui, gurgui, cocuta. – le='color:white;background:green'>el cocoata, sa cocoate). Pun ceva prea sus: a cocota un pahar pe dulap, (fig.), un calic in capu mesei. V. refl. Cocosu s´a cocotat pe gard, (fig.), Tiganu pe tron.

Arion, cintaret din lesbos, care a trait la curtea lui Periander, tiranul cetatii Corinthus. In timp ce se intorcea in patrie invingator si incarcat cu daruri, in urma unui concurs cistigat in Sicilia, marinarii de pe corabia care-l purta au pus la cale uciderea lui ca sa-l prade. Prevenit in somn de catre Apollo de pericolul care-l pindea, Arion a cerut voie echipajului ca, inainte de a muri, sa mai cinte odata. Cind i-au auzit cintecul, delfinii lui Apollo i-au alergat in ajutor. Sarind in apa, el a fost purtat in spate de catre unul dintre ei si a reusit sa ajunga teafar la tarm. Acolo i-a istorisit patania lui Periander. Cind corabia a sosit in port, marinarii si-au primit pedeapsa meritata. Se spunea ca Apollo ar fi transformat atit lira lui Arion cit si delfinul care l-a salvat in doua constelatii.

Athamas, rege beotian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a casatorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus si pe Helle. Mai tirziu, indragostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urma: pe learchus si pe Melicertes. Geloasa pe copiii din prima casatorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus si Helle au fost salvati insa de la moarte, chiar in momentul in care erau dusi la altar spre a fi sacrificati, de un berbec cu lina de aur, daruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a rapit copiii, purtandu-i prin vazduh pina in Colchis. Mai tirziu Phrixus avea sa-l ucida, jupuindu-i faimoasa lina (v. Phrixus si Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas isi ucide propriul fiu, nascut cu Ino, pe learchus. De desperare, mama se arunca in mare impreuna cu Melicertes si amindoi sint transformati in divinitati marine. Gonit din Boeotia in urma crimei savirsite, Athamas e nevoit sa rataceasca vreme indelungata prin lume, pina cind, in cele din urma, se stabileste in Thessalia. De la el tinutul inconjurator a capatat numele de Athamantia.

REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (le="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a le="secolul, secolele">sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).

Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, si al Hecubei. Ca si sora sa, Cassandra, Helenus fusese inzestrat de Apollo cu darul profetiei. A participat la razboiul troian, luptind alaturi de Hector, si a fost ranit de catre Menelaus. Dupa moartea lui Paris s-a numarat printre pretendentii la mina Helenei. A fost respins insa in favoarea lui Deiphobus si, simtindu-se jignit, s-a retras pe muntele Ida. Acolo a fost luat prizonier de greci, carora le-a dezvaluit – gratie darului sau de prezicator – ce conditii trebuiau indeplinite pentru ca Troia sa poata fi cucerita: Pyrrhus, fiul lui Achilles, sa lupte in rindurile grecilor, Palladium, statuia miraculoasa cazuta din ceruri, sa fie luata de la troieni si grecii sa puna mina pe osemintele lui Pelops. Dupa incendierea Troiei, Helenus a revenit, ca prada de razboi, lui Pyrrhus pe care l-a salvat de la moarte sfatuindu-l – tot gratie darului sau de prezicator – sa nu aleaga drept cale de intoarcere marea, pe care avea sa piara ulterior intreaga flota a grecilor. Mai tirziu, Helenus s-a casatorit cu Amdromacha (v. si Andromacha), cu care a avut un fiu, Cestrinus. Dupa moartea lui Pyrrhus i-a urmat la tron, capatind o parte din regatul acestuia. Cind Aeneas, in drum spre Italia, a trecut prin Epirus, el a fost gazduit acolo de catre Helenus.

ISPITIRE, ispitiri, le="substantiv feminin">s. f. I. Actiunea de a ispiti si rezultatul ei. 1. Ademenire, tentatie, seducere. 2. (le="invechit">Inv.) punere la incercare, la proba. ♦ Incercarea prin care trece cineva. 3. (le="invechit">Inv.) Experienta. II. (le="invechit">Inv.) Demers, interventie; incercare, sfortare. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. ispiti.

VAL, valuri, le="substantiv neutru">s. n. 1. (Adesea le="figurat">fig.) Bucata de tesatura fina, de obicei transparenta, pe care si-o pun femeile pe cap sau cu care isi invaluie corpul ori o parte a lui. *le="expresie">Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un val (de) pe ochi = a inceta (sau a incepe) sa vada, sa judece limpede, sa inteleaga ceva. 2. (le="anatomie">Anat.; in sintagma) Valul palatului = portiunea musculara care continua, in partea posterioara a cavitatii bucale, palatul tare (dur) si care se termina cu omusorul. 3. (le="botanica">Bot.; in compusul) Valul-miresei = planta erbacee anuala, mica, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din le="limba latina">lat. velum. le="confer">Cf. le="limba franceza">fr. voile.

ECLIPSA, eclipsez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. (La le="persoana">pers. 3) A intuneca total sau partial un corp ceresc, interpunandu-se in calea razelor lui de lumina sau intre el si soare. 2. le="figurat">Fig. A pune, a lasa in umbra, a intuneca, a umbri; a intrece, a depasi pe cineva (in merite, in stralucire). ♦ le="reflexiv">Refl. (le="familiar">Fam.) A se face nevazut, a pleca pe furis; a disparea. – Din. le="limba franceza">fr. eclipser.

APLICA, aplic, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva in practica; a intrebuinta, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ le="locutiune verbala">Loc. vb. A aplica (cuiva) o corectie = a pedepsi cu bataia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din le="limba franceza">fr. appliquer, le="limba latina">lat. applicare.

PODNOJIE, podnojii, le="substantiv feminin">s. f. 1. (le="invechit">Inv.) Pernita sau pres pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (le="regional">Reg.) Stergatoare de picioare din papura. 2. (le="popular">Pop.) Fiecare dintre cele doua pedale asezate in partea de jos a razboiului de tesut, cu ajutorul carora se schimba itele; le="prin extensiune">p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [le="varianta">Var.: (le="regional">reg.) podnoja le="substantiv feminin">s. f.] – Din le="limba slava (veche)">sl. podnozije, le="limba bulgara">bg. podnoga, le="(limba) sarba, croata">scr. podnozje, le="limba rusa">rus. podnozje, le="limba ucraineana">ucr. podnizzja.

MUSCHI², muschi, le="substantiv masculin">s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele si la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune in miscare diferite organe si parti ale corpului. 2. Bucata de carne de animal desprinsa din regiunea sirei spinarii, intrebuintata in alimentatie. – le="limba latina">Lat. musculus (din mus).

LUCRARE, lucrari, le="substantiv feminin">s. f. 1. Actiunea de a lucra si rezultatul ei; munca, activitate. ◊ le="expresie">Expr. A pune in lucrare = a incepe executarea, a pune in practica. ♦ (le="invechit">Inv.) Munca, activitate, efort pentru a realiza ceva. ♦ (le="concretizat">Concr.) Lucru realizat printr-o munca fizica sau intelectuala. ♦ Studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, opera artistica sau stiintifica. ♦ le="prin specializare">Spec. Operatie sau ansamblu de operatii efectuate cu ajutorul masinilor, utilajelor etc., precum si materialele si manopera respectiva, in vederea realizarii, repararii, transformarii etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operatie. ◊ Lucrarea solului = ansamblul lucrarilor de arat, grapat etc. executate in vederea crearii unor conditii optime de incoltire si de crestere a plantelor. Lucrarea pamantului = agricultura. 2. Infaptuire, realizare. 3. le="figurat">Fig. (Rar) Lucratura (2). – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. lucra.

RECONCILIABIL, -A, reconciliabili, -e, le="adjectiv">adj. Care poate fi reconciliat, pus de acord, impacat. [le="pronuntat">Pr.: -li-a-] – Din le="limba franceza">fr. reconciliable.

BOALA s. 1. (MED.) afectiune, maladie, (rar) rau, suferinta, (livr.) morb, (pop.) betesug, patima, vatamare, (inv. si reg.) neputinta, (reg.) betegie, betejeala, (inv.) lancezime, langejune, langoare, morbiciune, patimire. (A pune diagnosticul unei ~.) 2. (MED.) boala lui Addison = diabet bronzat; boala lui Bazedow = bazedov, gusa exoftalmica; boala lui Hodgkin v. limfogranulomatoza maligna; boala lui Nicolas-Favre = limfogranulomatoza inghinala subacuta; boala lui Pierre Marie si Marinescu v. acromegalie; boala lui Recklinghausen v. osteoza fibrochistica; boala papagalilor = psitacoza; boala Rustitki-Kahler v. mielom; boala somnului = encefalita letargica; boala mintala v. nebunie; boala venerica = (pop.) boala lumeasca. 3. (MED. VET.) boala lui Carre = (pop.) jigaraie, jigodie, rapan.

PUS adj. asternut, intins, pregatit. (Il asteapta cu masa ~.)

A CONTRApune contrapun tranz. (fiinte, lucruri, actiuni etc.) A pune fata in fata (pentru a evidentia deosebirea dintre ele, pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a opune. /contra- + a pune

DUle='color:white;background:green'>elGIU ~i m. inv. Persoana care are mania de a se dule='color:white;background:green'>ela; om pus pe dule='color:white;background:green'>eluri. [Sil. du-le='color:white;background:green'>el-] /dule='color:white;background:green'>el + suf. ~giu

MARCA¹ marci f. 1) Semn de distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru a-l deosebi de altele sau pentru a-i indica anumite caracteristici. 2) Indiciu pus de intreprinderi pe produsele lor. ~a fabricii. 3) Model de produs industrial. ~ de automobil. ◊ De ~ de calitate superioara. 4) inv. Emblema unei tari; stema. 5) Trasatura specifica particulara; amprenta; pecete. ~a talentului (cuiva). [G.-D. marcii] /<ngr. marka, fr. marque

PRESPAPIER [pr.: prespapie] n. Obiect greu de birou care se pune peste hartii pentru a le fixa. [Sil. -pi-er] /<fr. presse-papiers

TACLA ~le f. mai ales la pl. pop. Conversatie pe teme lipsite de importanta; taifas. ◊ A se pune (sau a sta) la ~le a discuta despre lucruri marunte; a sta la taifas. [Sil. ta-cla] /<turc. takla

CONFRUNTARE s.f. Actiunea de a confrunta si rezultatul ei; comparare; confruntatie. ♦ (Spec.; jur.) punere fata in fata a mai multor persoane pentru a verifica concordanta spusle='color:white;background:green'>elor lor. [< confrunta].

tirna (-ne), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Cos mare de rachita, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (le="Oltenia">Olt.) Botnita care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. Origine incerta. Se considera le="derivat, derivare">der. din le="bulgar(a)">bg. travna, le="sarb(a)">sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; le="bulgar(a)">bg. tarna, adaugat de Conev 74, pare sa provina din le="roman(a)">rom.), in legatura cu le="slav(a)">sl. trunu „spin”, le="confer">cf. tirn. Aceasta le="derivat, derivare">der. este posibila, dar nu inceteaza sa fie batatoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, le="latina medievala">lat. med. trana „impletitura de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscuta.

INRAFTURAT, -A, inrafturati, -te, le="adjectiv">adj. (le="regional">Reg.) Cu hamurile puse. – Din in- + rafturi (le="plural">pl. lui raft²).

clocesc v. tr. si intr. (bg. klocy, cloncanesc, ruda pin [!] sunet cu lat glocire, a cloncani, cu it. chiocciare, a cloncani, cu sp. cloquear s. a.; alb. klocis, cloncanesc, vgr. klozo, cloncanesc, ngr. closo, clocesc, cloncanesc. V. closca, clocotesc, cloncanesc). A sedea pe oua si a le incalzi ca sa iasa puii. Fig. Stau locului nelucrind: a cloci toata ziua´n casa. Coc (prepar) razbunare: i-o clocesc eu! V. refl. A se strica (a se imputi de sedere): apa s´a clocit in chiup.

Hermione (sau Hermiona), unica fiica a lui Menelaus si a Helenei. A fost fagaduita din frageda copilarie drept sotie lui Orestes. Mai tirziu, dupa razboiul troian, tatal ei o casatoreste cu Pyrrhus, fiul lui Achilles. Dar Pyrrhus o iubeste pe Andromacha si, geloasa, Hermione pune la cale uciderea rivalei ei. Intre timp, survenind moartea lui Pyrrhus (v. si Pyrrhus), Hermione se casatoreste cu Orestes, cu care are un fiu, pe Tisamenus.

CHIMIR, chimire, le="substantiv neutru">s. n. Brau lat de piele, adesea ornamentat si prevazut cu buzunare, pe care il poarta taranii; serpar. ◊ le="expresie">Expr. A pune la chimir = a strange bani; a fi zgarcit. A avea in chimir = a fi bogat. [le="varianta">Var.: (le="regional">reg.) chimer le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba turca">tc. kemer.

INTRODUCERE, introduceri, le="substantiv feminin">s. f. Actiunea de a (se) introduce si rezultatul ei. 1. Bagare, varare. ♦ Includere, inserare, inglobare; punere in practica. 2. Capitol al unei lucrari sau parte de la inceputul ei, in care se prezinta, in linii generale, intentiile acesteia, elementele sau notiunile fundamentale necesare intelegerii ei; introductie. ♦ Partea de la inceput a unei compozitii (artistice), a unei scrisori etc. 3. Lucrare stiintifica in care se expun notiunile generale, elementare sau pregatitoare ale unui domeniu de cunostinte. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. introduce.

PATENTA, patente, le="substantiv feminin">s. f. 1. Drept exclusiv pe care il are un inventator de a pune in fabricatie si in vanzare produsul inventiei sale; act, diploma prin care se acorda acest drept; brevet de inventie. ♦ le="figurat">Fig. (le="ironic">Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovada. ◊ Patenta de sanatate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adevereste starea sanitara buna a echipajului. Patenta consulara = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o actiune comerciala. 2. (le="invechit">Inv.) Impozit anual platit de negustori si de liberii-profesionisti; act prin care se confirma plata acestui impozit si dreptul de exercitare a comertului sau a profesiunii libere. [le="varianta">Var.: patent le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba franceza">fr. patente, le="limba germana">germ. Patent.

PUIET, (1, 2) le="substantiv neutru">s. n., (3) puieti, le="substantiv masculin">s. m. (Cu sens colectiv) 1. le="substantiv neutru">S. n. Multime de pui¹ (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. le="substantiv neutru">S. n. Larve (de albine). 3. le="substantiv masculin">S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; le="prin generalizare">p. gener. plante tinere. [le="pronuntat">Pr.: pu-iet] – Pui¹ + le="sufix">suf. -et.

STAIF, staifuri, le="substantiv neutru">s. n. Intaritura de piele, de carton etc. care se pune in partea de la spate a incaltamintei, in jurul calcaiului, pentru pastrarea formei. ♦ Panza speciala care se pune in interiorul gulerelor, pentru a le mentine forma. – Din le="limba germana">germ. Steif[leder].

DOSAR, dosare, le="substantiv neutru">s. n. Totalitatea actelor referitoare la o afacere, la o problema, la o persoana; le="prin extensiune">p. ext. invelitoare (de carton) in care se pastreaza aceste acte. ◊ le="expresie">Expr. A inchide dosarul = a pune definitiv capat unei actiuni judiciare, unor cercetari, unei anchete fara sa fi ajuns la solutionarea lor in fond; a clasa. A pune la dosar = a) a pune la o parte, a nu da curs (unei cereri sau unui act); b) a nu-i pasa (de ceva), a nu se sinchisi. – Dupa le="limba franceza">fr. dossier.

EGALIZA, egalizez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. A face ca doua sau mai multe lucruri, situatii etc. sa fie egale intre ele in anumite privinte. ♦ le="figurat">Fig. A pune pe acelasi plan, a face sa dispara diferentele; a nivela. – Din le="limba franceza">fr. egaliser.

RECONCILIA, reconciliez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv reciproc">refl. recipr. A (se) impaca, a (se) pune din nou de acord. [le="pronuntat">Pr.: -li-a] – Din le="limba franceza">fr. reconcilier.

SEDILA¹, sedile, le="substantiv feminin">s. f. Semn diacritic in forma de virgula (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din le="limba franceza">fr. cedille.

SEMNALIZARE, semnalizari, le="substantiv feminin">s. f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; instiintare, comunicare prin semnale. 2. (le="psihologie">Psih.) punere a organismului in legatura cu mediul, prin anumite semnale. ◊ Sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune in legatura cu mediul inconjurator, prin intermediul scoartei cerebrale. Primul sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare legata de „semnalele directe”, adica de insusirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Al doilea sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare specifica oamenilor, legata de cuvinte, denumite de Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbajul. 3. (le="concretizat">Concr.) Instalatie pe un aerodrom, la o cale ferata, intr-un port, la intersectiile strazilor cu ajutorul careia se fac comunicari prin semnale la distanta. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. semnaliza.

SUBTITLU, subtitluri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Al doilea titlu al unei lucrari, de obicei scris cu caractere mai mici si pus sub titlul principal, pe care il completeaza. 2. Text imprimat pe o pelicula cinematografica, la baza imaginii, care cuprinde traducerea dialogurilor din filmele sonore. – Sub¹- + titlu (dupa le="limba franceza">fr. sous-titre).

SABIE sabii f. 1) Arma alba constand dintr-o lama lunga de otel, ascutita la varf si pe una dintre laturi, si dintr-o garda si un maner. ◊ ~a lui Damocle pericol ce ameninta in permanenta pe cineva. A pune sub ~ (sau a trece sub ascutisul ~ei) a omori; a ucide. A pune mana pe ~ a incepe lupta. A-si pune capul (sanatos, teafar) sub ~ a-si cauza singur o nenorocire, un necaz. 2) Arma sportiva cu lama lunga si flexibila, folosita la scrima. 3) v. SABITA II. [G.-D. sabiei; sil. -bi-e] /<sl. sablja

VATelINA ~e f. 1) Material pufos din lana tricotata, scamosat pe ambele parti, care se pune sub captuseala hainelor pentru a le face mai calduroase. 2) la pl. Varietati ale unui astfel de material. /<germ. Watteline

CONCILIA vb. I. tr. A solutiona un diferend pe cale amicala; a pune de acord, a impaca. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < lat., it. conciliare, cf. fr. concilier].

LIZEUZA s.f. Obiect de imbracaminte femeiasca de pus peste camasa de noapte. [Pron. li-zo-. / < fr. liseuse].

RECONCILIA vb. I. tr., refl. A (se) impaca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. reconcilier].

BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)

sedila (-le), le="substantiv feminin">s. f. – Semn diacritic care se pune sub unele consoane pentru a le da alta valoare. le="francez(a)">Fr. cedille.

teltea (-ele), le="substantiv feminin">s. f. – Patura care se pune sub sa. – le="varianta">Var. teltie. le="turc(a)">Tc. telti (Seineanu, II, 355).

BASTA, Giorgio (1544-1607), general austriac de origine italiana. Comandant al armatei imperiale din Transilvania. A pus la cale uciderea miseleasca a lui Mihai Viteazul.

CHIMIR, chimire, le="substantiv neutru">s. n. Brau lat de piele, prevazut cu buzunare, pe care il poarta taranii; serpar. ◊ le="expresie">Expr. A pune la chimir = a strange bani; a fi zgarcit. A avea la chimir = a fi bogat. [le="varianta">Var.: chimer le="substantiv neutru">s. n.] – le="limba turca">Tc. kemer.

asez, a -a v. tr. (lat. ad-sediare, d. sedium, scaun, sediu, d. sedere, a sedea. – el aseaza, sa aseze. V. asediu). Pun cu rinduiala: a aseza copiii la masa, lucrurile in dulap. Intemeiez: a aseza un sat. Instalez: a aseza pe cineva in functiune, pe tron. V. refl. Ma pun cu rinduiala (indiferent daca in picioare sau sezind pe scaun): s´a asezat la dreapta lui. (Cind e vorba de masa, de a ocupa loc la masa, nu se zice corect romaneste de cit a se pune la masa si nici de cum a se aseza la masa, cum pretind unii semidocti de rau gust). Ma stabilesc: a te aseza intr´un oras. Ma depun: drojdia s´a asezat. Fig. Ma potolesc: gurile s´au asezat.

CARTAGINEZ, -A, cartaginezi, -e, le="substantiv masculin">s. m. si le="feminin">f., le="adjectiv">adj. 1. le="substantiv masculin">S. m. si le="feminin">f. Persoana care facea parte din populatia vechii Cartagine sau era originara de acolo; pun. 2. le="adjectiv">Adj. Care apartine Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; punic. – Cartagina (le="nume propriu">n. pr.) + le="sufix">suf. -ez. le="confer">Cf. le="limba franceza">fr. Carthaginois.

MAMIFER, mamifere, le="substantiv neutru">s. n. (La le="plural">pl.) Clasa de vertebrate superioare care au corpul acoperit cu par, nasc pui vii si ii hranesc cu laptele lor; (si la le="singular">sg.) animal din aceasta clasa. ◊ (Adjectival) Animal mamifer. – Din le="limba franceza">fr. mammifere.

SUPRApune, suprapun, le="verb">vb. III. le="tranzitiv">Tranz. A aseza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a aseza ceva peste altceva. ♦ (le="geometrie">Geom.) A pune o figura deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ le="reflexiv">Refl. (Despre doua suprafete) A se afla asezat deasupra altuia; le="prin extensiune">p. ext. a avea loc in acelasi timp; a coincide. – Supra- + pune (dupa le="limba franceza">fr. superposer).

TALPOI, talpoaie, le="substantiv neutru">s. n. Augmentativ al lui talpa (II). 1. Grinda groasa care se pune ca temelie la unele constructii. 2. Fiecare dintre talpile unei sanii de transport. – Talpa + le="sufix">suf. -oi.

SISTEM, sisteme, le="substantiv neutru">s. n. 1. Ansamblu de elemente (principii, reguli, forte etc.) dependente intre ele si formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit. ◊ Sistem informational = ansamblu de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor, institutiilor, ministerelor etc. ♦ Totalitatea relatiilor pe baza carora este alcatuit un sistem (1). 2. Totalitatea depozitelor formate in decursul unei perioade geologice. 3. Metoda de lucru, mod de organizare a unui proces, a unei operatii, fel de a lucra; norma, obicei. ◊ Sistem Braille = metoda de scriere pentru orbi, cu litere tipografice speciale scoase in relief, pentru a putea fi pipaite. 4. Model, tip, tipar; marca (de fabrica). 5. (In sintagma) Sistem audio = combina muzicala. [le="varianta">Var.: (rar) sistema le="substantiv feminin">s. f.]

SURATA, surate, le="substantiv feminin">s. f. (le="popular">Pop.) Prietena buna, apropiata. ◊ le="expresie">Expr. A se prinde surate = (despre femei) a lega intre ele o prietenie trainica. ♦ Termen familiar, prietenesc, pus (la tara) inaintea numelui unei femei despre care se vorbeste sau careia i se adreseaza cineva; apelativ folosit de femeile de la tara in relatiile dintre ele. – le="confer">Cf. sora.

RAND s. 1. (inv. si pop.) sir, (livr. inv.) linie. (Un ~ dintr-un text.) 2. (MIL.) sir, (inv. si reg.) stroi. (Un ~ de ostasi aliniati.) 3. v. convoi. 4. sir, sirag, (reg.) ord, sar, (inv.) rang. (Un ~ de plopi.) 5. (inv.) oranduiala. (~ intr-o succesiune.) 6. v. tagma. 7. data, (reg.) vers. (In trei ~uri am fost la le='color:white;background:green'>el.) 8. serie. (Closca scoate un nou ~ de pui.)

POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

palha², palhe, s.f. (reg.) petec patrat sau rombic pus la subsoara camasilor taranesti pentru a le da largime; clin, palacrint.

TILDA s.f. 1. Semn grafic (~) folosit in unele lucrari (pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta etc.). 2. Semn diacritic (~) care se pune, mai ales in ortografia spaniola, deasupra lui n, pentru a arata ca se pronunta m***t. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].

TARAT, -A adj. 1. care e atins de o tara fizica. 2. vicios, corupt. 3. (despre arbori) atins de defecte care il fac impropriu pentru utilizarea industriala. 4. (despre pui) mic, sub o anumita greutate. (< fr. tare)

ASTRONOMIE (‹ le="limba franceza; francez">fr., le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) le="substantiv feminin">s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din le="mileniu">milen. 3 le="inainte de Hristos">i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin le="secolul, secolele">sec. 6 le="inainte de Hristos">i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In Europa, a. incepe sa se dezvolte abia in le="secolul, secolele">sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In le="secolul, secolele">sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. le="vezi">V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.

beatific a -a (ea 2 silabe) v. tr. (lat. beatifico, -ficare). Pun in numaru sfintilor, canonizez.

armez v. tr. (lat. armare). Dau arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mina pe arme, ma echipez cu ele. Fig. Ma intaresc, imi fac curaj: a te arma cu rabdare. – Si inarmez. Vechi si intrazmez.

canafas n., pl. uri (rus. kanifas, germ. kannefass, d. fr. canevas. V. canava). Munt. Un fel de pinza teapana care se pune la gulerele hainelor ca sa le tina drepte.

GHIONDER, ghiondere, le="substantiv neutru">s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din le="limba turca">tc. gonder.

SPIT², spituri, le="substantiv neutru">s. n. 1. (le="tehnica">Tehn.) Unealta formata dintr-o bara de otel cu varful ascutit, folosita la gaurirea pietrelor naturale si artificiale sau la prelucrarea suprafetei lor. 2. (le="tipografie">Tipogr.) Linie simpla sau inflorata, care se pune ca ornament la sfarsitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremitatii ascutite sau muchiei unor obiecte, constructii etc. 4. (le="regional">Reg.) Tigaret scurt. – Din le="limba germana">germ. Spitze.

RelIEFA, reliefez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. A scoate in evidenta, a pune in lumina; a sublinia, a accentua. [le="pronuntat">Pr.: -li-e-] – Din relief.

ASEZA vb. 1. a sta, a sedea, (pop.) a se pune. (Te rog sa te ~ pe scaun.) 2. v. culca. 3. a poposi. (Calatorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masa.) 6. v. stabili. 7. v. posta. 8. v. amplasa. 9. v. depune. 10. v. cadea. 11. v. aranja. 12. v. asterne. 13. v. pune. 14. v. potrivi. 15. v. aranja. 16. (pop. si fam.) a (se) capatui, a (se) rostui. (S-a ~ si le='color:white;background:green'>el la casa lui.) 17. (fam. fig.) a se asterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe invatatura.)

COASTA ~e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrala cu sternul, formand toracele. 2) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc, de la umar pana la sold; rana. ◊ Slab de-i poti numara ~ele extrem de slab; numai pielea si oasele. A-i rupe (sau a-i frange) cuiva ~ele a bate zdravan pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulita) in ~e a) a cere indeplinirea neintarziata a unui angajament; a zori; b) a constrange pe cineva. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; versant; costisa; povarnis; panta. 4) Linia de contact intre uscat si apa marii sau a oceanului; tarm; litoral. ~a Marii Negre. Vas de ~. Navigatie de ~. [G.-D. coastei; Sil. coas-ta] /<lat. costa

POTLOGAR ~i m. 1) fam. Persoana necinstita care insala pe altii (profitand de naivitatea sau de increderea lor); sarlatan; impostor; escroc; cotcar. 2) reg. Cizmar care pune potloage la incaltaminte. /potlog + suf. ~ar

ARMATURA s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la constructiile de beton armat pentru a le intari. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalatii alcatuite din tevi sau conducte. ♦ Constructie de lemn, de zidarie etc., servind la intarirea peretilor unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, dupa arma].

LUBRIFIANT s.m. (Tehn.) Fluid vascos sau praf care se pune intre doua piese care se freaca intre ele. [Pron. -fi-ant, pl. -nti, (s.n.) -nte. / cf. fr. lubrifiant].

ipingea (ipingele), le="substantiv feminin">s. f. – Manta taraneasca, avind mineci si gluga. – le="varianta">Var. (i)epingea, i(a)pingea. le="turc(a)">Tc. yapunca „patura de pus pe cal” (Cihac, II, 588; Seineanu, II, 227; Roesler 593; Meyer 164; Lokotsch 934), le="confer">cf. le="neogrec, neogreaca">ngr. γιαπουνζές, le="albanez(a)">alb. jopandze, le="bulgar(a)">bg., le="sarb(a)">sb. japunge. Este dublet al lui ibinca (le="varianta">var. iebinca), le="substantiv feminin">s. f. (patura de pus pe sa).

sloi (-iuri), le="substantiv neutru">s. n. – 1. Bulgare, coagul (se zice despre bucati dintr-o materie care se solidifica sub efectul frigului ca grasimea, ceara). – 2. Bloc de gheata. – 3. (le="Transilvania">Trans.) Mincare de carne de oaie in seul ei. le="slav(a)">Sl. sloj, din le="verb">vb. suloziti „a pune” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 348), le="confer">cf. slei si le="sloven(a)">slov. sloj „seu”, le="limba ceha">ceh., le="rus(a)">rus. sloj „strat”. – le="derivat, derivare">Der. sloi, le="verb">vb. le="reflexiv">refl. (a se inchega, a se solidifica).

stranut (-ta), le="adjectiv, adjectival">adj. – Cu o pata alba pe nas sau pe bot. – le="varianta">Var. starnut, strenut. Origine incerta. Dupa Tiktin si Candrea, din a stranuta „e elimina cu zgomot aerul din plamini pe nas si pe gura”, dar legatura lor semantica nu este clara. Ar putea fi pus in legatura cu le="slav(a)">sl. sruna „caprior”, le="confer">cf. le="bulgar(a)">bg. sarna, le="sarb(a)">sb. srna „caprior” (Densusianu, GS, I, 348 si VII, 279; Rosetti, II, 82); desi destul de greu cu le="gotic(a)">got. stairno › le="german(a)">germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. le="german(a)">Germ., II, 254; Puscariu, Lr., 273). Dupa Skok, ZRPh., L, 272, le="confer">cf. REW 8242N, din le="latin(a)">lat. stella, cu infixul r, ca le="bolognez">bol. strela, le="spaniol(a)">sp. estrella.

STelIN, -A, stelini, -e, le="adjectiv">adj. (Rar) Stelar. Noaptea-si pune stema feerica, stelina (AleCSANDRI). – Din stele (le="plural">pl. lui stea) + le="sufix">suf. -in.

PLASelA, plaselez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. (Rar) A pune plasele la un cutit. – Din plasele (le="plural">pl. lui plasea).

OPOR, opoare, le="substantiv neutru">s. n. (le="regional">Reg.) Partea groasa a osiei, care intra in capatana rotii; cerculet de fier care se pune la capatul osiei spre a impiedica frecarea ei de roata. – le="limba bulgara">Bg. opora, le="limba sarba">sb. upora.

baclava si (Mold. nord) pa- f. (turc. baklava) Un fel de prajitura compusa din foi puse una peste alta (si care au intre ele nuci sau migdale pisate), taiate in forma de romburi si oparite cu sirop de zahar sau de miere. V. sarailie.

LANDSTEINER [lændʃtainər], Karl (1868-1943), chimist si medic american de origine austriaca. Stabilit in S.U.A. (1922). le="profesor universitar">Prof. univ. la Viena si New York. Unul dintre fondatorii imunologiei. A descoperit (1900) grupele sangvine la om, pe care le-a clasificat in: A, B, AB, O (1909), punand bazele stiintifice ale tratamentului prin transfuzii si a descoperit (1940, impreuna cu A.S. Wiener) factorul Rhesus (Rh negativ si pozitiv). A studiat poliomielita, demonstrand (1909, impreuna cu E. Popper) natura infectioasa a acesteia. Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina (1930).

JUIN [ʒuẽ], Alphonse (1888-1967), maresal francez. Sef de stat major (1938) si comandant al trupelor franceze si coloniale din Algeria (1941-1942), Maroc si Tunisia (1942-1943). Comandant al Corpului expeditionar francez din Italia (1943-1944). Sef al Statului major al Comitetului Apararii Nationale (1944-1947), inspector general al armatei (1951-1955). A comandat (1951-1953) fortele terestre ale NATO din Europa Centrala. S-a opus politicii lui de Gaulle (1961) in rezolvarea crizei algeriene, fiind pus in retragere (1962). Memorii.

GUleRAS, gulerase, le="substantiv neutru">s. n. Diminutiv al lui guler (1); (in special) mic guler detasabil care se pune (ca garnitura) la o rochie, la o uniforma etc. – Guler + le="sufix">suf. -as.

INGANDURA, ingandurez, le="verb">vb. I. le="reflexiv">Refl. si le="tranzitiv">tranz. A cadea sau a pune pe ganduri. ♦ A (se) ingrijora. – In + ganduri (le="plural">pl. lui gand).

TROTINETA, trotinete, le="substantiv feminin">s. f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scandura dreptunghiulara montata pe doua roti si articulata cu o bara perpendiculara pe ea, servind ca bara de directie, si care se pune in miscare prin impingerea cu un picior. – Din le="limba franceza">fr. trottinette.

IESle ~ f. Constructie in grajd avand forma unui jgheab adanc, in care se pune hrana pentru vite. [G.-D. ieslei; Sil. ies-le] /<sl. jasli

INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

INTEROGATORIU ~i n. 1) Totalitate a intrebarilor puse unui inculpat sau impricinat si a raspunsurilor la ele in cadrul unui proces judecatoresc. 2) Document in care se inregistreaza aceste intrebari si raspunsuri. /<lat. interrogatorius, fr. interrogatoire

A Opune opun tranz. (fiinte, lucruri, actiuni etc.) A pune fata-n fata (pentru a evidentia deosebirea dintre ele sau pentru a demonstra incompatibilitatea lor); a contrapune. /<lat. opponere, fr. opposer

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

TABLOU ~ri n. 1) Lucrare artistica (pictura, desen, gravura) inramata si atarnata pe perete in scop decorativ. ◊ A ramane ~ a ramane perplex, uluit; a inlemni. 2) fig. Priveliste care impresioneaza prin frumusete si pitoresc. 3) fig. Descriere (orala sau in scris) a unei privelisti. 4) Parte dintr-un act al unei piese de teatru (care se desfasoara intr-un decor propriu). 5) tehn. Panou pe care sunt montate aparatele cu ajutorul carora se pun in functiune diferite masini sau se controleaza functionarea lor. ~ de bord. [Sil. ta-blou] /<fr. tableau

BLACHEU s.n. Placuta de otel care se pune la varful si la tocul incaltamintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey].

CONFRUNTA vb. I. tr. 1. (jur.) a pune fata in fata marturii, acuzatii pentru a controla concordanta celor declarate. 2. a pune fata in fata (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de facut fata, de gasit o solutie unei probleme, unei dificultati. (< fr. confronter, lat. confrontare)

ASTRONAUTICA (‹ le="limba franceza; francez">fr. {i}; {s} astro- + nautikos „de navigatie”) le="substantiv feminin">s. f. Stiinta si tehnica zborului cosmic; se ocupa cu studierea si realizarea zborului in spatiul cosmic, cu cercetari in domeniul tehnicii constructiei satelitilor artificiali, rachetelor si navetelor cosmice, a lansarii lor etc.; cosmonautica. Bazele teoretice ale a. au fost puse de K.E. Tiokolvski, R. Goddard si H. Oberth.

CAPTUSI, captusesc, le="verb">vb. IV. 1. le="tranzitiv">Tranz. A coase o captuseala la o haina; a dubla o haina. 2. le="tranzitiv">Tranz. A acoperi un obiect, pe dinauntru sau pe din afara, cu un strat de protectie, de izolare etc. 3. le="tranzitiv">Tranz. A indesa, a ticsi. Doua trenuri captusite cu infanterie (CAMILAR). 4. le="tranzitiv">Tranz. (le="familiar">Fam.) A pune mana pe...; a insfaca. Stai... ca te captuseste ea, Marioara, acusi! (CREANGA). ♦ A bate (zdravan). 5. le="reflexiv">Refl. (le="familiar">Fam.) A se alege cu ceva. De nu aga, dar macar socru... Tot m-am captusit cu ceva! (AleCSANDRI). – Din captuh (le="invechit">inv.) „captuseala” (< le="limba germana">germ. *Kapptuch „invelitoare”).

coloana (oa dift.) f., pl. e (fr. colonne, d. lat. columna). Stilp cilindric cu baza si capitel. O parte dintr´o pagina impartita din sus in jos: ziar pe sapte coloane. Fiz. Masa de fluid in forma cilindrica: colcana de aer, de apa. Anat. Coloana vertebrala, totalitatea vertebrelor (sira spinarii) de care se leaga cele-lalte oase ale vertebratelor. Fig. Sprijin, suport: Traian a fost una din coloanele latinitatii. Sir de trupe in mers (lat. agmen) sau dispuse in lungime, fiind oamenii asezati unu dupa altu (in opoz. cu „linie, front”): trecerea escadronului din linie in coloana. Coloanele lui Ercule [!], cei doi munti ai strimtorii Gibraltar. A pune pe cineva pe doua coloane, a tipari pe o coloana ceia ce a scris el, si pe alta, ceia ce a scris autoru dupa care a plagiat. – Rar columna.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

constitui si -iesc, a -i v. tr. (lat. constituere, d. con-, impreuna, si statuere, a pune, a aseza, a hotari. – Eu constitui, tu constitui; el, ei constituie, sa constituie. V. destitui, statut). Formez esenta unui lucru: sufletu si corpu constituie omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, dau, vorbind de procurarea unei sume: a constitui o zestre, o renta. Constitui captiv, arestez. V. refl. Ma constitui captiv, ma predau.

JUJEU, jujeie, le="substantiv neutru">s. n. Jug mic, triunghiular, pus la gatul porcilor si al altor animale spre a le impiedica sa treaca prin garduri si sa intre in locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucata de lemn atarnata la gatul cainilor, spre a-i impiedica sa alerge dupa vanat sau sa treaca prin anumite locuri. [le="varianta">Var.: jujau le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="(limba) sarba, croata">scr. zezej.

VENTILA, ventilez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. A improspata aerul (viciat) dintr-un spatiu inchis prin deplasarea si inlocuirea lui. ♦ le="reflexiv pasiv">Refl. pas. le="figurat">Fig. (Despre idei, stiri, proiecte) A fi pus in circulatie, a ajunge obiect de discutie. – Din le="limba franceza">fr. ventiler, le="limba latina">lat. ventilare.

ARTICULA, articulez, le="verb">vb. I. 1. le="tranzitiv">Tranz. A pronunta, a rosti un sunet, un cuvant cu ajutorul organelor de vorbire. 2. le="tranzitiv">Tranz. A pune, a adauga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. le="reflexiv">Refl. A se lega prin articulatii. – Din le="limba franceza">fr. articuler, le="limba latina">lat. articulare.

EXpune, expun, le="verb">vb. III. 1. le="tranzitiv">Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. le="tranzitiv">Tranz. A aseza la vedere; a arata. ♦ (Urmat de determinari introduse prin le="prepozitie">prep. „la”) A aseza un obiect, un material etc. in asa fel incat sa se poata exercita asupra lui o actiune, o influenta etc. 3. le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv">refl. A pune sau a se afla intr-o situatie periculoasa. 4. le="tranzitiv">Tranz. A supune actiunii luminii un film, o placa fotografica etc. pentru a obtine un cliseu, o fotografie etc. – Din le="limba latina">lat. exponere (dupa pune).

CORNITA², cornite, le="substantiv feminin">s. f. 1. Dispozitiv asemanator cu un scaun, avand tablia in forma de U, pe care se aseaza o roata de lemn cand i se pun obezile. 2. (La le="plural">pl.) Coarne mici (inca nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn¹ + le="sufix">suf. -ita.

CONSUMATIE, consumatii, le="substantiv feminin">s. f. 1. Faptul de a consuma¹. ◊ le="expresie">Expr. A da (un produs) in consumatie = a pune (un produs) la dispozitia publicului. 2. Totalitatea alimentelor pe care le consuma cineva intr-un local public. [le="varianta">Var.: (le="invechit">inv.) consumatiune le="substantiv feminin">s. f.] – Din le="limba franceza">fr. consommation, le="limba latina">lat. consummatio, -onis.

BIBLIOTECA ~ci f. 1) Colectie (publica sau particulara) de carti, publicatii periodice, manuscrie etc., clasificate si aranjate intr-o anumita ordine pentru a facilita utilizareaa lor de catre cititori. 2) Institutie care adaposteste o asemenea colectie, punand-o la dispozitia cititorilor. 3) Mobila cu rafturi pentru pastrarea cartilor. 4) Colectie de publicatii cu o anumita tematica, scoasa de o editura in volume identice ca format si ca aspect. [G.-D. bibliotecii; Sil. -bli-o-] /<lat. bibliotheca, fr. bibliotheque

A CALA ~ez tranz. 1) (vehicule sau rotile lor) A imobiliza, cu ajutorul unei cale. 2) (piese mecanice) A pune in pozitie fixa. /<fr. caler

A IMBRACA imbrac tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (fiinte) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, incaperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) si fig. A asigura cu un invelis extern. ~ o perna. ~ o carte. [Sil. im-bra-] /<lat. imbracare

MIRODENIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunza, coaja, floare, fruct) care se foloseste in cantitati mici in alimente, dandu-le gust si miros placut; condiment. 2) Substanta aromatica care se pune in mancare pentru a trezi pofta de mancare. 3) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu flori galbene-verzui, placut mirositoare. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze dintate, alungite, cultivata pentru florile ei placut mirositoare; nopticoasa. /mirodie + suf. ~enie

BACONISM s. n. Filozofia lui Francis Bacon, care, combatand scolastica si metoda deductiva, a pus bazele metodei inductive moderne. (< fr. baconisme)

ARTICULA, articulez, le="verb">vb. I. 1. le="tranzitiv">Tranz. A emite un sunet, a rosti deslusit un cuvant cu ajutorul organelor de vorbire. 2. le="tranzitiv">Tranz. A pune, a adauga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. le="reflexiv">Refl. A se lega prin articulatii. – le="limba franceza">Fr. articuler (le="neologism din limba latina">lat. lit. articulare).

cird n., pl. uri (sirb. krd, vsl. kurdu. Cp. cu ciurda, cireada). Ceata, droaie: cird de copii, de miei, de rate. Cirduri-cirduri, cu cirdu, cite un cird, in cirduri: veneau cirduri-cirduri. De un cird de vreme, de cit-va timp. A avea (a intra sau a te pune) in cird cu cineva, a avea, a face cu le='color:white;background:green'>el (Cp. cu circa): cu circotasu sa n´ai nimic in cird! V. crila, haita, vijdoc.

GARNISAJ le="substantiv neutru">s. n. Strat de material asezat pe suprafata unui obiect, a unei constructii etc. pentru a le proteja. ♦ Strat de maracini, de nuiele sau de alt material pus pe fundul sau pe peretii santurilor de scurgere ale unui torent pentru a impiedica eroziunile. – Din le="limba franceza">fr. garnissage.

IRECONCILIABIL, -A, ireconciliabili, -e, le="adjectiv">adj. (le="livresc">Livr.) Care nu se poate pune de acord, impaca, concilia; care este de neimpacat; nereconciliabil. [le="pronuntat">Pr.: -li-a-] – Din le="limba franceza">fr. irreconciliable, le="limba latina">lat. irreconciliabilis.

INMAGAZINA, inmagazinez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. A pune, a aseza marfuri, produse etc. intr-o magazie (pentru a le pastra); a depozita. ♦ le="prin generalizare">P. gener. (Adesea le="figurat">fig.) A aduna, a acumula (cunostinte, invatatura, energie etc.). – Din le="limba franceza">fr. emmagasiner.

LINGUSI, lingusesc, le="verb">vb. IV. le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv">refl. A cauta sa castige bunavointa, favoarea etc. cuiva satisfacandu-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini si vorbe magulitoare la adresa lui, prin laude exagerate si ipocrite; a flata, a maguli, a peria. – le="confer">Cf. linge.

ARMA, armez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) in pozitia imediat precedenta descarcarii ei. ♦ le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv">refl. (le="popular">Pop.) A (se) inarma. 2. A dota cu armatura o piesa sau un element de constructie din beton pentru a le mari rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi. 3. A lansa in serviciu o nava cu intreg utilajul necesar. – Din le="limba franceza">fr. armer, le="limba italiana">it. armare, le="limba latina">lat. armare.

SIR, siruri, le="substantiv neutru">s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ le="locutiune adverbiala si adjectivala">Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (le="invechit">Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ le="locutiune adjectivala si adverbiala">Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ le="locutiune adjectivala si adverbiala">Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (le="matematica">Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (le="plural">pl. lui sira).

MEREMETISI, meremetisesc, le="verb">vb. IV. le="tranzitiv">Tranz. (le="invechit">Inv. si le="regional">reg.) A repara; a reface: a restaura. ♦ (le="familiar">Fam.) A pune in ordine; a aranja, a dichisi. – Din le="limba neogreaca">ngr. emeremetisa (le="aorist">aor. lui meremetizo).

NERECONCILIABIL, -A, nereconciliabili, -e, le="adjectiv">adj. (le="livresc">Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, impaca, care este de neimpacat; ireconciliabil. [le="pronuntat">Pr.: -li-a-] – Ne- + reconciliabil.

TILDA, tilde, le="substantiv feminin">s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit in unele opere pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronuntarii sunetului pe care il reprezinta un caracter palatal, nazal etc. – Din le="limba franceza">fr. tilde, le="limba germana">germ. Tilde.

DIAPAZON, diapazoane, le="substantiv neutru">s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bara de otel in forma de U, care vibreaza la lovire, emitand de obicei nota muzicala „la” si servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ le="expresie">Expr. A fi (sau a se pune) la acelasi diapazon cu cineva = a se afla in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea le="figurat">fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos pana la cel mai inalt; intindere, registru. [le="pronuntat">Pr.: di-a-] – Din le="limba franceza">fr. diapason.

DESEMNA vb. 1. a face, a numi, a pune, (inv. si pop.) a orandui, (inv.) a provivasi, a randui. (Il ~ ministru al sau.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.

ARMA ~e f. 1) Unealta sau masina care serveste pentru atac, pentru aparare, la vanat sau in unele probe sportive. ~ atomica. ~ chimica. ◊ ~ alba arma destinata luptei corp la corp (de exemplu: baioneta, cutitul, pumnalul, sabia etc.). ~ de foc arma pentru incarcarea careia se foloseste pulbere exploziva (de exemplu: pusca, tunul, revolverul etc.). A fi (sau a se afla) sub ~e a face serviciul militar. A depune ~ele a) a se preda dusmanului; a se declara invins; b) a se lasa batut; a ceda. 2) Unitate de trupe specializate pentru un anumit fel de lupta. 3) fig. Mijloc pus in serviciul unui scop. ◊ A bate pe cineva cu propriile lui ~e a invinge pe cineva cu propriile lui argumente. [G.-D. armei] /<lat. arma, fr. arme

MASEA ~ele f. 1) Fiecare dintre dintii mari, cu suprafata plata, situati in partile laterale ale maxilarelor; molar. ◊ ~ de minte fiecare din utlimele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. A trage (sau a lua) la ~ a consuma bauturi spirtoase in cantitati mari; a avea slabiciunea bautului. Nici pe o ~ (sau nici cat a-i pune pe o ~) foarte putin; o nimica toata. A clantani din ~ele a tremura de frig. 2) Obiect sau unealta asemanatoare cu un dinte de acest fel. 3): ~eaua-ciutei mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate si frunze cu pete rosii-brune. [G.-D. maselei] /<lat. maxilla

TABLA ~le f. rar Tava mare, rotunda, adesea ornamentata, pe care isi pun marfa placintarii. [Art. tablaua; G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<turc. tabla

DIESel s.n. Motor diesel = motor cu ardere interna la care combustibilul, injectat in cilindru, se aprinde din cauza temperaturii realizate prin comprimare; locomotiva diesel electrica = locomotiva electrica a carei sursa de energie este furnizata de un generator de curent pus in functiune de un motor diesel. [Pron. di-zel, pl. -le, -luri. / < Diesel – inventator german].

picatoare s.f. 1. (inv. si reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub gratar sau sub frigare ca sa se scurga in le='color:white;background:green'>el grasimea. 2. (pop. si fam.) pipeta. 3. (reg.) prastie.

plasca (plasti), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Mantie, vesmint lung. – 2. (le="Transilvania">Trans., le="Oltenia">Olt.) Plasa, fileu de pescuit. – 3. Planta (Alchemilla vulgaris). – le="varianta">Var. le="invechit">inv. pleasca. le="slav(a)">Sl. plasti „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), le="confer">cf. le="sarb(a)">sb., le="croat(a)">cr. plast, le="sloven(a)">slov. plasc, le="polonez(a)">pol. plaszcz, le="rus(a)">rus. plasti. Sensul 2 arata ca in le="roman(a)">rom. s-a simtit ca un diminutiv al lui plasa. – le="derivat, derivare">Der. plascar, le="substantiv masculin">s. m. (le="Oltenia">Olt., pescar); implasca, le="verb">vb. (a pune o haina pe umeri, a purta).

acoper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbi, fr. couvrir, sp. cubrir. – el sau ei acopere [est], el sau ei acopera [vest], sa acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca sa-l ascund, ca sa-l conserv, ca sa-l ornez: a acoperi o casa cu trestie, zapada acopere cimpu, cimpu e acoperit de zapada, casa e acoperita cu sindila, florile acopereau cimpu. Fig. Apar, protejez: acoper un loc. Ascund, tainuesc: imi acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greseala. V. refl. Ma imbrac, imi pun palaria. Fig. Ma acoper de glorie, de rusine. Ceru se acopere [!], se intuneca. – Vechi coper si inacoper. Azi in est si acuper, in vest si coper, in nord acopar.

bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.

Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. Avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.

Anaxarete, fecioara de familie nobila, din insula Cyprus. Tratindu-l cu aroganta si indiferenta pe Iphis, tinar de origine umila care o iubea nebuneste, l-a determinat in cele din urma sa-si puna singur capat zilelor. Iphis s-a spinzurat de pragul usii ei. Nici moartea lui nu a miscat-o insa pe Anaxarete. Singurul gest pe care l-a facut a fost sa se aplece pe fereastra ca sa priveasca, din pura curiozitate, multimea care alcatuia convoiul mortuar al nefericitului tinar. Indignata de nepasarea ei, Aphrodite a transformat-o pe Anaxarete intr-o stana de piatra.

ROWLANDS [rouləndz], Gena (le="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n. 1934), actrita americana de teatru si film. Talent de tragediana pus in valoare mai ales pe scena si in filmele sotului ei, John Cassavetes, care creeaza personaje special pentru ea („O femeie dominata”, „Gloria”, „Urmele dragostei”).

CENUSAR, (1) cenusare, le="substantiv neutru">s. n., (II, III) cenusari, le="substantiv masculin">s. m. I. le="substantiv neutru">S. n. 1. Cutie de metal asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, al unui cuptor etc. in care cade cenusa rezultata din ardere. 2. Atelier sau sectie dintr-o fabrica de tabacarie in care se executa operatiile premergatoare tabacirii. ♦ Bazin folosit in tabacarie, in care se pun pieile crude, cu o solutie de lapte de var, pentru a le curata de par. ♦ Solutie de lapte de var proaspat sau alcalin, folosita pentru depilarea pieilor crude si indepartarea epidermei. 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate; urna cinerara. II. le="substantiv masculin">S. m. (le="invechit">Inv. si le="ironic">ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. le="substantiv masculin">S. m. Arbore ornamental originar din China, inalt, cu coroana ovala, cu frunze compuse si cu flori mici verzi-galbui (Ailanthus altissima). – Cenusa + le="sufix">suf. -ar.

EXAMEN, examene, le="substantiv neutru">s. n. 1. Mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor dobandite de elevi, de studenti, de candidati pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diploma = examen sustinut in fata unei comisii speciale, dupa absolvirea unei institutii de invatamant superior, in vederea obtinerii diplomei. ♦ Proba, incercare prin care se verifica trainicia, temeinicia unui lucru, a unei situatii etc. 2. Cercetare amanuntita a unui lucru sau a unei fiinte, in vederea ajungerii la o justa cunoastere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de catre medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul si pentru a stabili tratamentul. [le="pronuntat">Pr.: eg-za-] – Din le="limba franceza">fr., le="limba latina">lat. examen.

DESPRINDE, desprind, le="verb">vb. III. I. le="tranzitiv">Tranz. 1. A desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa. 2. A rupe, a dezlipi si a scoate sau a lua ceva din locul in care a fost prins, asezat, pus. ♦ A desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, sireturile etc. care il sustin. ♦ A lua din cui sau din cuier. 3. A scoate din jug sau din hamuri un animal de tractiune; a dejuga, a deshama. II. le="reflexiv">Refl. 1. A se desface si a cadea sau a se indeparta de la locul unde era prins, fixat; a se detasa. 2. A se desface dintr-un tot, a se separa; le="prin extensiune">p. ext. a se contura, a se deslusi. ♦ (Despre oameni) A iesi dintr-un grup sau dintr-o multime, a se detasa. ♦ (Rar) A se desparti, a se separa de cineva. 3. le="figurat">Fig. A rezulta, a reiesi. ♦ A se distinge, a se intelege, a se auzi. [le="perfect simplu">Perf. s. desprinsei, le="participiu">part. desprins] – Des¹- + prinde.

COMPARA vb. 1. a confrunta, (inv.) a protocoli, a semui. (A ~ intre ele doua obiecte.) 2. a (se) apropia, a (se) asemana, a (se) asemui, (inv.) a (se) asemalui, a (se) semalui, (prin Ban.) a (se) barabari. (Il ~ pe ... cu un vultur.) 3. v. potrivi. 4. a se masura, a se pune. (Nu ma ~ eu cu tine!)

SEAMA s. 1. numar, serie, suma. (A ridicat o ~ de probleme.) 2. v. multime. 3. rost, socoteala, (reg.) ogod. (Nu mai stia ~ averii lui.) 4. v. socoteala. 5. cont, socoteala, (fig.) spate, spinare. (Cate nu i se puneau in ~!) 6. v. grija. 7. v. seaman.

bota (bote), le="substantiv feminin">s. f. – Bat, toiag, par. – le="varianta">Var. boata. le="maghiar(a)">Mag. bot (DAR), din le="slav(a)">sl. butu; prin urmare este dubletul lui bita. Se foloseste in le="Moldova">Mold. si le="Transilvania">Trans. – le="derivat, derivare">Der. botas, le="substantiv masculin">s. m. (haitas); botca, le="substantiv feminin">s. f. (bobirnac), pe care DAR il deriva de la bota „butoi”; botei (le="varianta">var. botau), le="substantiv neutru">s. n. (turma), pus in legatura de Diculescu, Elementele, 444, cu le="grec, greaca">gr. βότον, si cu bota de Draganu, Dacor., VI, 263; botie, le="substantiv feminin">s. f. (inflorescenta).

zablau (-ai), le="substantiv masculin">s. m. – 1. Voinic, vlajgan. – 2. Ciine mare, ciine de paza. Origine incerta. A fost pus in legatura cu le="maghiar(a)">mag. zaballo „mincau” (Candrea; Galdi, Dict., 185). Este le="varianta">var. lui zaplan, le="substantiv masculin">s. m. (vlajgan), care se foloseste in le="Muntenia">Munt.

CENUSAR¹, cenusare, le="substantiv neutru">s. n. 1. Cutie asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, in care cade cenusa rezultata din ardere. 2. Bazin folosit in tabacarie, in care se pun pieile crude, cu o solutie de lapte de var, pentru a le curata de par. 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate; urna cinerara. – Din cenusa + le="sufix">suf. -ar.

ZABRelI, zabrelesc, le="verb">vb. IV. le="tranzitiv">Tranz. A pune zabrele (la o fereastra, la o usa etc.). – Din zabrele (le="plural">pl. lui zabrea).

CURIE [curi] 1. Pierre C. (1859-1906, le="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n. Paris), fizician si chimist francez. le="profesor universitar">Prof. univ. la Sorbona. Contributii in domeniile magnetismului si radioactivitatii. Lucrari despre fenomenul de piezoelectricitate (1880) si despre legile de simetrie la cristale. Impreuna cu sotia sa a descoperit si izolat elementele radiu si poloniu (1898). Premiul Nobel pentru fizica (1903). 2. Maria Sklodowska-C. (1867-1934, le="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n. Varsovia), fiziciana si chimista franceza de origine poloneza. Sotia lui le="(urmat de un nume propriu) campie">C. (1). le="profesor universitar">Prof. univ. la Sorbona. Contributii fundamentale la studiul radioactivitatii A pus bazele radioterapiei Premiul Nobel pentru fizica (1903) si pentru chimie (1911).

LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician si filozof german de origine elvetiana. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel Mare (din 1764). Unul dintre intemeietorii fotometriei („Fotometria”) si ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formuland cele doua principii fundamentale ale acesteia (legile lui L.), pe care a aplicat-o in domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), si, alaturi de leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanti ai rationalismului german. A demonstrat irationalitatea numarului π (1768). Contributii in astronomie privind orbitele cometelor si formarea Universului. In cinstea sa, o unitate de masura a stralucirii ii poarta numele.

Cyparissus 1. Fiul lui Telephus. Era un tinar de o rara frumusete, care avea drept tovaras nedespartit un cerb domesticit. Ucigindu-l din greseala, Cyparissus, de necaz, si-a pus singur capat zilelor. Dupa moarte a fost metamorfozat in chiparos. 2. Fiul lui Minyas si frate cu Orchomenus.

SUBSCRIE, subscriu, le="verb">vb. III. 1. le="tranzitiv">Tranz. A-si pune semnatura sub un text scris sau pe un act, ca autor al lui sau ca unul care isi insuseste cele scrise; a subsemna. 2. le="intranzitiv">Intranz. si le="tranzitiv">tranz. A se angaja, printr-o semnatura, la o contributie baneasca pentru o opera de interes particular sau public. 3. le="intranzitiv">Intranz. le="figurat">Fig. A aproba verbal parerea cuiva. – Sub¹- + scrie (dupa le="limba franceza">fr. souscrire, le="limba latina">lat. subscribere).

VIRGULA ~e f. 1) gram. Semn de punctuatie (in forma de curba) care marcheaza o pauza de scurta durata si se pune intre parti de propozitie sau intre propozitii in cadrul frazei, pentru a le izola. 2) mat. Semn grafic prin care se separa intr-un numar zecimal partea intreaga de cea fractionara. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica momentul respiratiei in cadrul unei interpretari muzicale vocale. /<fr. virgule

CENTRALA s.f. 1. Organizatie, institutie de coordonare a unei activitati dintr-un anumit domeniu. 2. Ansamblu de cladiri cu instalatiile lor tehnice, unde se produc anumite forme de energie. 3. Statiune prin care se pun in legatura posturile unei retele de telecomunicatii. [Cf. fr. centrale].

pravoi, -oaie, s.m. si f. (reg.) 1. (s.f.) barna care leaga intre ei (in partea de sus) stalpii unei case. 2. (s.f.) barna care se pune deasupra usorilor usii si ai ferestrei. 3. (s.m.) usor la usa.

caputa (capute), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Parte a incaltamintei care acopera partea superioara a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incerta. Este clara legatura sa cu le="slav(a)">sl. kopyto (› le="roman(a)">rom. copita); le="slav(a)">sl. kopytice „tip de incaltaminte”, dar nu este clara calea acestui le="derivat, derivare">der. le="confer">Cf. le="maghiar(a)">mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), le="albanez(a)">alb. keputse (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 il deriva cu mica probabilitate, din le="turc(a)">tc. papuc (Berneker 484). le="derivat, derivare">Der. caputa, le="verb">vb. (a pune capute noi); caputar, le="substantiv masculin">s. m. (cizmar); caputatura, le="substantiv feminin">s. f. (pantofi vechi; pantofi in general); incaputa, le="verb">vb. (a caputa; a repara).

ANA DE BRETAGNE [bretan] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Mostenitoare a ducatului Bretagne; prin casatoria ei cu regii Frantei Carol VIII (1491) si apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franta, realizata efectiv in 1532.

BOSKOVIC [boscovici], Rudjer Josip (1711-1787), fizician, astronom, filozof si diplomat croat. A pus bazele uni atomism dinamic, realizind o sinteza originala intre teoria gravitationala a lui Newton si conceptia lui leibniz despre substanta activa si continuitate („Teoria filozofiei naturale ...”). A anticipat unele idei ale teoriei relativitatii si a enuntat posibilitatea construirii unei geometrii neeuclidiene.

AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (le="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.) prieten mi-e Platon, dar mai prieten adevarul – Filozoful alexandrin Ammonios Saccas, parafrazeaza in „Viata lui Aristotel”, un text din cartea I a „Eticii nicomachice” a acestuia: A pune adevarul mai presus de prietenia sau stima pentru un maestru.

LAMB [læm], Willis Eugene (1913-2008), fizician american. Prof. la Univ. Yale. Contributii ]n spectroscopia microundelor< a pus in evidenta (1947) deplasarea nivelurilor energetice ale atomului de hidrogen prevazute in teoria lui P.A.M. Dirac (deplasarea le="(urmat de un nume propriu) lac">L.) si a precizat modalitatea de interactiune intre electroni si radiatia electromagnetica, formuland conceptul de „moment magnetic al electronului”. A studiat structura fina a nivelelor energetice ale atomilor de hidrogen si deuteriu prin metode radiospectroscopice. Premiul Nobel pentru fizica (1955), impreuna cu P. Kusch.

BULINA¹, buline, le="substantiv feminin">s. f. 1. Capsula in care se pune un praf luat ca medicament; caseta; le="prin extensiune">p. ext. praful medicamentos impreuna cu capsula lui. 2. Petic rotund de hartie data pe o parte cu guma arabica, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe tesaturi. [le="varianta">Var.: bulin le="substantiv neutru">s. n.] – Din le="limba neogreaca">ngr. bulini.

SARA, sarez, le="verb">vb. I. le="tranzitiv">Tranz. A pune sau a presara sare in alimente sau in mancaruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ le="expresie">Expr. A-si sara inima = a simti o satisfactie in urma unei razbunari sau a infrangerii unui adversar. ♦ le="tranzitiv">Tranz. si le="reflexiv">refl. A da sau a capata un gust (mai) sarat. [le="prezent indicativ">Prez. ind. si: sar] – le="limba latina">Lat. salare.

PRASTINA², prastini, le="substantiv feminin">s. f. Prajina care se infige in varful claii de fan, pentru a o fixa. ♦ Prajina care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperisul unei case taranesti, pentru a le fixa. – le="etimologie necunoscuta">Et. nec.

CIOCNI, ciocnesc, le="verb">vb. IV. 1. le="reflexiv">Refl. (recipr.) le="intranzitiv">intranz. si le="tranzitiv">tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (facand zgomot). ♦ le="tranzitiv">Tranz. A lovi ouale rosii unul de altul cu unul dintre capete, conform traditiei legate de sarbatoarea Pastilor. ♦ le="tranzitiv">Tranz. (Despre pui) A sparge coaja oului in care s-a format, pentru a iesi din el. ♦ le="tranzitiv">Tranz. A lovi usor unul de altul paharele de bautura, in semn de urare. 2. le="tranzitiv">Tranz. A lovi un obiect fragil, producandu-i o crapatura, o plesnitura; a face sa crape, sa plesneasca. 3. le="reflexiv reciproc">Refl. recipr. le="figurat">Fig. (Despre interese, idei etc.) A fi sau a veni in contradictie. 4. le="reflexiv reciproc">Refl. recipr. le="figurat">Fig.(Despre armate adverse; rar, despre oameni) A se incaiera, a se bate. – le="confer">Cf. le="limba bulgara">bg. cukna, le="limba ucraineana">ucr. koknuti.

REDUCERE, reduceri, le="substantiv feminin">s. f. 1. Actiunea de a reduce si rezultalul ei. ♦ Micsorare, scadere, diminuare. 2. (le="medicina">Med.) Metoda ortopedica prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reductie. 3. Operatie logica care consta in probarea validitatii modurilor silogistice, pornind de la considerentul ca numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmand ca validitalea celorlalte moduri sa fie probata. ◊ Reducere la absurd = demonstrare a adevarului unei teze prin aratarea faptului ca teza contrara este falsa. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. reduce.

INTRECE vb. 1. v. depasi. 2. a depasi, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a covarsi, a depasi. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 4. a depasi, (fig.) a eclipsa. (Il ~ prin inteligenta.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a invinge. (A ~ la puncte pe adversar.) 7. a depasi, (pop.) a lasa. (Si-a ~ toti partenerii.) 8. a depasi. (Aceste sarcini ~ puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se incerca, a se infrunta, a se masura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se ~ cu mine?) 11. v. in-talni.

FOFelNITA ~e f. 1) Parte a vartelnitei constand din doua brate incrucisate, pe care se pun cele patru fofeze. 2) Limba melitei. 3) fig. Gura care vorbeste mult. /fof[eaza] + suf. ~el + suf. ~nita

SITUATIE ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) Dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation

IULIAN adj.n. Calendarul iulian = calendar pus in vigoare de Caius Iulius Caesar in anul 46 i.e.n. [Pron. iu-li-an. / < fr. julien, cf. Iulius Caesar – dictator roman].

STRATIFICARE s. f. 1. faptul de a (se) stratifica; stratificatie. ◊ asezare a rocilor sedimentare in straturi suprapuse. 2. punere a semintle='color:white;background:green'>elor sau butasilor in straturi succesive alternate cu nisip, in scopul pastrarii lor si al favorizarii germinatiei sau inradacinarii. 3. impartire a populatiei unei societati in diverse categorii, dupa pozitia acestora in structura sociala. (< stratifica)

zabala (-le), le="substantiv feminin">s. f. – 1. Inel, frina a calului. – 2. Spuzeala la coltul gurii. – le="varianta">Var. Banat zobele. le="slav(a)">Sl. ząbu „dinte”, prin intermediul le="maghiar(a)">mag. zabola (Diez, Gramm., I, 446; Cihac, II, 539; Galdi, Dict., 99). le="sarb(a)">Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din le="roman(a)">rom. – le="derivat, derivare">Der. zabalos, le="adjectiv, adjectival">adj. (cu zabale); inzabala, le="verb">vb. (a pune zabale; a domina, a stapini); zabaluta, le="substantiv feminin">s. f. (lantisor de friu). Pentru extensiunea lui zabala „spuzeala” (le="Oltenia">Olt., le="Muntenia">Munt., le="Dobrogea">Dobr.) le="confer">cf. ALR, I, 27. – le="confer">Cf. zimba, zimt.

INTERVIU, interviuri, le="substantiv neutru">s. n. Convorbire intre o personalitate politica, culturala etc. si un ziarist, in cursul careia acesta ii pune intrebari spre a afla parerile personalitatii in diverse probleme (de actualitate), in vederea publicarii lor in presa sau a difuzarii lor la radio si televiziune; le="prin extensiune">p. ext. text al acestei convorbiri, aparut in presa sau difuzat prin radio si televiziune. – Din le="limba engleza">engl., le="limba franceza">fr. interview.

PERNA, perne, le="substantiv feminin">s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [le="varianta">Var.: (le="popular">pop.) perina le="substantiv feminin">s. f.] – Din le="(limba) sarba, croata">scr. perina.

PERSONALISM le="substantiv neutru">s. n. 1. Atitudine a cuiva care ia in consideratie numai punctele de vedere si interesele personale; subiectivism. 2. Doctrina sociala care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii (1) si subordonate lui Dumnezeu ca fiinta suprema. – Din le="limba franceza">fr. personnalisme. le="confer">Cf. le="limba germana">Germ. Personalismus.

SPURCAT² -A, spurcati, -te, le="adjectiv">adj. 1. Murdar; respingator, scarbos, scarnav. ♦ le="figurat">Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ le="expresie">Expr. Spurcat la gura = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos, murdar si nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelasi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserica (in posturi). 3. le="figurat">Fig. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) Vrednic de dispret; marsav, ticalos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rau, nedrept. 4. le="figurat">Fig. (Adesea substantivat) Eretic, pagan. ♦ (Substantivat, le="masculin">m. le="articol; articulat">art.) D****l. – le="vezi; (urmat de un nume de limba) vechi">V. spurca.

A ABORDA ~ez 1. intranz. 1) (despre nave) A se apropia de tarm sau de chei (in vederea legarii); a acosta. 2) (despre nave) A se ciocni accidental (de o alta nava, de un dig etc.). 2. tranz. 1) (nave) A anina pentru a trage la tarm. 2) fig. (probleme, chestiuni etc.) A pune in discutie. 3) fig. (persoane, de obicei necunoscute) A opri (in mod brutal) pentru a li se adresa; a acosta. /<fr. aborder

LANT ~uri n. 1) Obiect constituit dintr-un sir de verigi, asamblate consecutiv intre ele si folosit pentru legare, suspendare, tractiune etc. 2) Unealta constituita din mai multe vergele metalice puse cap la cap si folosita la masurarea pamantului. 3) fig. Succesiune de elemente omogene; sir; rand; serie. ◊ ~ de munti sistem muntos; sir de munti. Reactie in ~ succesiune de reactii elementare, care continua de la sine, una din alta. A se tine ~ a urma unul dupa altul fara intrerupere. In ~ in sir continuu. /<bulg. lanec

TRUFANDA ~le f. 1) Fruct sau rod care apare primul in cursul unui an. 2) Produs alimentar (agricol) pus pentru prima oara in vanzare in cursul unui an. [Art. trufandaua] /<turc. trufanda

PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].

ANTITEZA s.f. 1. Opozitie intre doua idei, intre doua notiuni, intre doua teze. 2. Figura de stil bazata pe contrastul dintre doua idei care se pun in rle='color:white;background:green'>elief una pe cealalta. 3. Judecata opusa unei alte judecati, numita teza. ♦ (In filozofia lui Hegle='color:white;background:green'>el) A doua etapa a triadei; negatie, opozitie. [< fr. antithese, cf. lat., gr. antithesis – opozitie].

PERSONALISM s. n. 1. atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent in filozofia contemporana, cu o tendinta pronuntat fideista, care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = varianta a filozofiei personaliste, creata intre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)

BelLINI, familie de pictori venetieni. 1. Jacopo B. (le="circa">c. 1400-c. 1470), autor de picturi religioase si de portrete. 2. Gentile B. (le="circa">c. 1429-1507). Fiul lui B. (1). Portretist („Mahomed al II-lea”); compozitii in care evoca ambianta orientala. 3. Giovanni B. (le="circa">c. 1430-1516). Fiul lui B. (1). Compozitii mitologice si religioase („Pieta”), caracterizate prin fermitatea desenului si perspectiva cromatica; a pus bazele scolii venetiene de pictura.