PIRARGIRIT s. n. Minereu de argint de culoare rosu inchis pana la negru si cu luciu diamantin. – Din fr. pyrargyrite, germ. Pyrargyrit.

carbune (carbuni), s. m. – 1. Mangal, jar. – 2. Antrax, dalac. – 3. Rubin (rosu inchis). – Mr. carbuni, istr. carbur(e). Lat. carbōnem (Puscariu 289; Candrea-Dens., 260; REW 1676; DAR); cf. it. carbone, prov. carbo, fr. charbon, sp. carbon, port. carvão. Cf. carbunar. Der. carbuna, s. f. (nume specific al caprei negre); carbunicios, adj. (care contine carbune); carbuneasca, s. f. (dans tipic); carbuna (var. incarbuna), vb. (a carboniza; a innegri). Din rom. pare a veni gr. ϰαρβούνι.

MALAGA s. m. varietate de struguri cu bobul mare, rosu inchis. ◊ vin dulce din vita de Malaga. (< sp., fr., it. malaga)

BORDO adj. invar., s. n. rosu-inchis. – Din fr. bordeaux.

BOTROS, botrosi, s. m. Pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Bot + ros.

BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare rosu-inchis, toxic, cu miros neplacut, patrunzator, intrebuintat in industria chimica, farmaceutica etc. – Din fr. brome.

CARMAJIN s. n. (Reg.) Piele vopsita in rosu-inchis. [Var.: carmazin s. n.] – Din magh. karmazsin.

GRENA s. n., adj. invar. rosu-inchis. – Din fr. grenat.

VISINA, visine, s. f. Fructul visinului, sferic, carnos, de culoare rosu-inchis si cu gust acrisor. ◊ Visina salbatica = fructul visinelului (2). [Pl. si: visini] – Din sl. visnja.

PURPURA¹, purpure, s. f. 1. Culoare rosu-inchis. 2. Materie colorata rosu-inchis spre violet (extrasa in vechime dintr-o molusca, iar astazi preparata pe cale sintetica). 3. Stofa scumpa vopsita cu purpura (2); haina (domneasca) facuta dintr-un astfel de stofa; hlamida. [Var.: (inv.) purpur s. n.] – Din lat. purpura.

ARARIEL s. m. 1. Planta erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin si cu flori rosii inchise, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec.

POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) Mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

VISINIU, -IE, visinii, adj. De culoarea rosu-inchis a visinei coapte. – Visina + suf. -iu.

PURPURIU, -IE, purpurii, adj. De culoare rosu-inchis ca a purpurei; purpurat, purpuros. – Purpura + suf. -iu.

CORNALINA s. f. Varietate de agat semitransparenta, de culoare de la rosu-inchis la rosu-trandafiriu, folosita ca piatra semipretioasa la bijuterii. – Din fr. cornaline, lat. cornalina.

MOHORI, mohorasc, vb. IV. Tranz. si refl. 1. A (se) colora in rosu (-inchis) sau, p. gener., intr-o culoare inchisa; a (se) inchide la culoare. 2. Fig. A (se) posomori, a (se) intrista. – Din mohor.

TANTALIT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier si mangan, care cristalizeaza in sistemul rombic, de culoare neagra sau rosu-inchis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.

RUBINSPINEL, rubinspineli, s. m. Varietate de spinel de culoare rosu-inchis. – Rubin + spinel.

CONABIU, -IE, conabii, adj. rosu-inchis, de culoarea visinei coapte; visiniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare visinie. – Din tc. kunebi.

ARARIEL m. reg. Planta erbacee cu frunze verzi-albicioase acoperite cu puf si cu flori rosii-inchise (rar albe), care raspandeste un miros greu. /Orig. nec.

BORDO adj. invar. Care este de culoarea visinei coapte; rosu-inchis. /<fr. bordeaux

BROM n. Metaloid lichid toxic, de culoare rosie-inchisa, cu miros patrunzator neplacut, folosit in industria chimica, in farmaceutica si in fotografie. /<fr. brome

CORNALINA f. min. Varietate de agat de culoare rosie-inchisa, translucida, folosita la confectionarea bijuteriilor. /<fr. cornaline, lat. cornalina

FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

GRENA adj. invar. Care este de culoarea rodiei; rosu-inchis. /<fr. grenat

A SE MOHORI ma ~asc intranz. 1) A deveni rosu-inchis (ca spicele mohorului). 2) A se inchide la culoare; a se intuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba in rau (devenind mai intunecos din cauza ingramadirii norilor); a se posomori; a se innora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mahni; a se posomori; a se intrista; a se amari; a se scarbi. /Din mohor

POPILNIC ~ci m. Planta erbacee toxica, cu tulpina scurta, avand doua frunze mari, rotunde, si o floare de culoare rosie-inchisa, al carei rizom se foloseste in scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik

PORFIRA ~e f. inv. 1) Culoare rosie-inchisa care bate in violet; purpura. 2) Substanta coloranta de aceasta culoare preparata pe cale sintetica (in trecut extrasa din sucul unor moluste); purpura. 3) Stofa plusata de pres vopsita cu aceasta substanta; purpura. 4) Haina confectionata din astfel de stofa si purtata in trecut de regi, imparati sau domnitori; purpura. /<ngr. porfira

PURPURA¹ ~e f. 1) Culoare rosie-inchisa, care bate in violet; porfira. 2) Substanta coloranta de o astfel de culoare, preparata pe cale sintetica (in trecut fiind extrasa din sucul unor moluste); porfira. 3) Stofa plusata, de pret, vopsita cu aceasta substanta; porfira. 4) Haina confectionata din astfel de stofa si purtata in trecut de regi, imparati sau domnitori; porfira. /<lat., fr. purpura

PURPURIU ~ie (~ii) Care este de culoarea purpurei; rosu-inchis; visiniu; rubiniu. /purpura + suf. ~iu

RUBINIU ~e (~i) si substantival Care este de culoarea rubinului; rosu-inchis; visiniu; purpuriu. /rubin + suf. ~iu

A SE RUMENI ma ~esc intranz. 1) A se inrosi usor; a deveni rumen; a se imbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra in faza de maturitate, capatand o culoare rosia-tica. 3) (despre carne, copturi etc.) A capata o culoare rosie-inchisa (sub actiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subtire de fard pe buze si pe obraji; a se da cu rumeneala; a se sulimeni. /Din rumen

SANGUINA ~e f. 1) Mineral care contine oxid de fier natural. 2) Creion cu mina rosie-inchisa, facuta din acest mineral. 3) Desen executat cu un asemenea creion. 4) Litografie care imita un asemenea desen. [Sil. san-gu-i-] /< fr. sanguine

SFECLIU ~e (~i) Care este de culoarea sfeclei; rosu-inchis. /sfecla + suf. ~iu

TANTALIT n. Mineral cristalizat, negru sau rosu-inchis, intrebuintat ca materie prima la obtinerea tantalului. /<fr. tantalite

VISINIU ~e (~i) Care este de culoarea visinei coapte; rosu-inchis; purpuriu; rubiniu. /visin + suf. ~iu

GRENA adj. invar. De culoarea granatului; rosu-inchis. [< fr. grenat].

PURPURA s.f. 1. Materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. (Culoare) rosu-inchis. ◊ Purpura retiniana = substanta fotosensibila de culoare rosie, care se gaseste in celulele cu bastonas de pe retina. 3. Stofa plusata vopsita cu purpura. ♦ Haina regeasca, imperiala facuta dintr-o astfel de stofa; hlamida. ♦ (Fig.) Demnitatea de imparat sau de consul in vechea Roma; (mai tarziu) demnitatea suveranilor si a c**********r. 4. Eruptie de pete rosii pe piele si mucoase datorita unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].

BORDO adj. invar. (Rar) rosu-inchis. [< fr. bordeaux, cf. Bordeaux – oras in Franta cu vinuri rosii renumite].

CINABRU s.n. Sulfura naturala de mercur, de culoare rosie. ♦ Culoare rosie-inchisa. [< it. cinabro, cf. fr. cinabre].

CORNALINA s.f. Varietate de agat translucida, de culoare rosie-inchisa. [< fr. cornaline].

cormajiu, -ie, cormajii, adj. (reg.) rosu-inchis, stacojiu, carmin, carmaziu.

ghiviziu, -ie, -zii, (inv.) rosu-inchis, purpuriu.

marc², -a, adj. (reg.) roscat, rosu-inchis.

HEMATOPORFIRINA s.f. (Biol.) Substanta de culoare rosie-inchisa, rezultata din degradarea hemoglobinei. [< fr. hematoporphyrine].

mohoriu, mohorie, mohorii, adj. (reg.) rosu-inchis; castaniu-inchis; murg.

morico adj. invar. (inv.) albastru-inchis sau rosu-inchis.

morosliv, -a, moroslivi, -e, adj. (reg.) 1. rosu-inchis, negru-rosu. 2. solid, tare. 3. morocanos. 4. (s.f.) o femeie rea, murdara. 5. mamornic.

PURPURIU, -IE adj. De culoarea purpurii, rosu-inchis. [Pron. -riu. / < purpura + -iu].

vermeliu, -ie, adj. (inv. si pop.) rumen, rosu-inchis.

RUBINIU, -IE adj. De culoarea rubinului; rosu-inchis. [Pron. -niu. / < rubin + -iu].

conabiu (conabie), adj. – rosu inchis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct rosu” (Iogu, GS, V, 181). Este gresita explicatia lui Seineanu, II, 149, bazata pe tc. kunebi „de cinepa” si acceptata de DAR.

TANTALIT s.n. Oxid de tantal, de fier si de mangan, mineral cristalizat, de culoare neagra sau rosie-inchisa. [< fr. tantalite].

BORDO I. s. m. varietate de struguri cu boabele mari, negre. ◊ vin rosu din regiunea Bordeaux. II. adj. inv., s. n. (de) culoare rosu-inchis. (< fr. bordeaux)

CINABRU s. n. 1. sulfura naturala de mercur, rosie. 2. culoare rosie-inchisa. (< fr. cinabre)

GRENA adj. inv., s. n. (de) culoarea granatului¹; rosu-inchis. (< fr. grenat)

HEMATOPORFIRINA s. f. materie coloranta rosu-inchis, rezultata din degradarea hemoglobinei. (< fr. hematoporphyrine)

JUJUBIER s. m. arbore sau arbust meridional cu flori dispuse in cime axiale si fructe de un rosu-inchis, comestibile, cu un suc foarte dulce; jujub. (< fr. jujubier)

LIE-DE-VIN /li-do-ven/ adv. inv. de culoare rosu-inchis; mov. (< fr. lie-de-vin)

PIRARGIRIT s. n. minereu de argint de culoare rosie inchisa si cu luciu adamantin. (< fr. pyrargyrite)

PURPURA¹ s. f. 1. materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. culoarea rosu-inchis. ♦ ~ retiniana = rodopsina. 3. stofa scumpa plusata vopsita cu purpura (1). ◊ haina regeasca, imperiala din astfel de stofa; hlamida. ◊ (fig.) demnitatea de imparat sau de consul in Roma antica; (mai tarziu) demnitatea regala, demnitatea de c******l. (< lat., fr. purpura)

PURPURIU, -IE adj. culoarea purpurei, rosu-inchis. (dupa lat. purpureus)

TANTALIT s. n. mineral cristalizat de fier si mangan, de culoare neagra sau rosie inchisa, din care se extrage tantalul¹. (< fr. tantalite)

VERMEIL VERMEI/ I. adj., s. n. (de) culoare rosu-inchis. II. s. m. argint aurit. (< fr. vermeil)

mohor (mohori), s. m. – Paring (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Galdi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorit, adj. (inv., rosu-inchis; sumbru, intunecat; intristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohori, vb. (a intrista a intuneca); mohorala (var. mohoreala), s. f. (obscuritate; neliniste, regret; monotonie); mohoriu, adj. (inv., rosu-inchis); mohoriti, vb. (inv., a vopsi in rosu); muhurel, adj. (cu pielea bruna).

BORNIT (‹ fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfura dubla de cupru si fier, care contine calcopirita, calcozina si argint formata in faza hidrotermala sau pe cale metasomatica. Are culoare aramie inchisa, rosie si cu timpul se acopera cu o pelicula irizata albastra. Este utilizat ca min. de cupru.

ARARIEL s. m. Planta erbacee cu miros greu, cu frunzele albicioase acoperite de un puf fin si cu flori rosii-inchise (Cynoglossum officinale).

BORDO adj. invar. rosu-inchis. – Fr. [vin de] Bordeaux.

BOTROS, botrosi, s. m. Pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii-inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + ros.

BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare rosie-inchisa, toxic, cu miros patrunzator, intrebuintat in industria chimica, farmaceutica etc. – Fr. brome (<gr.).

CARMAJIN s. n. (Reg.) Piele vopsita in rosu-inchis. – Magh. karmazsin.

RUBIDIU (‹ fr. {i}; {s} lat. rubidus „rosu-inchis”) s. n. Element chimic (Rb; nr. at. 37, m. at. 85,47) din grupa metalelor alcaline. Stralucitor ca argintul, usor oxidabil, se gaseste in natura in cantitati mici, insotind sodiul, potasiul si litiul in minerale. A fost descoperit de R.W. Bunsen si G.R. Kirchhoff, in 1861. Se intrebuinteaza in calitate de catalizator in sinteza organica etc.

cornalina f., pl. e (fr. cornaline, d. corne, corn [de bou]; it. corniola, d. corno, corn; germ. karneol, engl. cornelian). Min. Un fel de calcedonie rosie inchisa. V. agat.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.

FOSFOR n. Nemetal, care prezinta mai multe stari alotropice, aflat in natura in compusi si avand diferite intrebuintari. ◊ ~ alb substanta alba sau galbena, moale ca ceara, translucida, foarte inflamabila, toxica, luminescenta. ~ rosu praf amorf, rosu sau cafeniu-inchis, putin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore

PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

RUBINIU, -IE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; rusu-inchis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin rosu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu.

MAC², maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei rosii si cu seminte marunte, uleioase, inchise intr-o capsula (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semintele ei se folosesc in alimentatie. ♦ P. restr. Samanta macului (1), folosita in alimentatie. 2. Compuse: mac-cornut = planta erbacee paroasa cu flori rosii, avand la baza fiecarei petale o pata neagra (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zamosita. – Din bg. mak, scr. mak.

MOHORAT, -A, mohorati, -te, adj. 1. Care are culoarea de la rosu-caramiziu la rosu-vinetiu; p. gener. de culoare inchisa; intunecat, sumbru. ♦ Lipsit de lumina, intunecos, sumbru. 2. Fig. (Despre oameni) Mahnit, trist, posomorat. – V. mohori.

TUTUN, (1), s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele mari si moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-inchis, cu flori albe, roz sau rosii, reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca. 3. S. n. (Inv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tutun.

APARATOARE ~ori f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea rotilor trasurii. 2) reg. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari rosii, cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; mac; somnisor. [G.-D. aparatorii] /a (se) apara + suf. ~atoare

MAC¹ ~i m. 1) Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori mari, rosii (sau albe), cultivata pentru semintele ei mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula si folosite in alimentatie; somnisor. 2) Samanta acestei plante. 3): ~ salbatic, ~ de camp planta erbacee cu flori rosii, care creste prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak

SOMNISOR ~i m. (diminutiv de la somn) Planta erbacee cu flori mari, rosii (mai rar albe), cultivata pentru semintele mici, negre sau cenusii, inchise intr-o capsula; mac. /somn + suf. ~isor

CHOW-CHOW [tʃau] s. m. (ZOOT.) Rasa de ciini de sanie, de paza, de vinatoare, actualmente de companie, de origine asiatica, robusta (c. 46-53 cm si 18-25 kg), cu capul lat si plat, limba violet-inchis, spate puternic, piept lat si adinc, par abundent, aspru, negru-intens, rosu, aramiu, gri-albastrui, crem sau alb.

ICRA, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generica pentru ovulele de peste. ◊ Icre negre = icre de culoare cenusiu-inchis sau neagra, produse de morun, nisetru sau pastruga; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare rosie-portocalie, produse de unii pesti din Oceanul Pacific. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra.

INJECTA, injectez, vb. I. 1. Tranz. A introduce, cu ajutorul seringii, un medicament lichid intr-un organism. ♦ A introduce, sub presiune, in masa unui material sau intr-un spatiu inchis, un fluid sau o suspensie de corp pulverulent. 2. Refl. (Despre ochi) A se colora usor in rosu; a se inrosi, a se congestiona. – Din fr. injecter, lat. injectare.

SEPIE, sepii, s. f. 1. Molusca marina cu corpul oval, prevazut cu zece brate acoperite cu numeroase ventuze si cu o cochilie calcaroasa interna si care, cand este atacata, elimina o secretie negricioasa dintr-o „glanda de cerneala”, tulburand apa din jur (Sepia officinalis). 2. (In forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-inchis provenita din viscerele sepiei sau fabricata pe cale artificiala, intrebuintata in pictura sau in grafica. 3. Desen colorat rosu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sepia, lat. sepia.

MAZARE s. f. Planta erbacee de cultura, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii si cu seminte sferice, comestibile, inchise in pastai (Pisum sativum). ◊ Mazare de camp = planta asemanatoare cu mazarea, cultivata ca nutret pentru vite (Pisum arvense). Mazare salbatica = planta erbacee agatatoare cu flori rosii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Pastaile (cu seminte) sau semintele comestibile ale acestei plante; p. ext. mancare pregatita din aceste seminte. – Cf. alb. modhulle.

PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.

RUSCUTA, ruscute, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui rusca. 2. (Bot.) Cocosel-de-camp. 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori de culoare rosie (Adonis flammea). ◊ Compuse: ruscuta-de-primavara (sau -primavaratica) = planta otravitoare caracteristica vegetatiei de stepa (Adonis vernalis); ruscuta-de-toamna (sau -tomnatica) = planta anuala cu flori de culoare purpuriu-inchis (Adonis autumnalis). – Et. nec.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

GAROFITA, garofite, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafa. 2. Planta erbacee cu frunze lanceolate si flori purpurii; garoafa de camp (Dianthus carthusianorum). 3. Planta erbacee ornamentala cu tulpina ramificata, cu flori mari, rosii, albe sau pestrite (Dianthus chinensis). 4. (in sintagmele) Garofita de munte = planta erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofita Pietrei Craiului = planta erbacee a carei tulpina de 10-20 cm poarta o singura floare purpurie brazdata radial de dungi mai inchise (Dianthus callizorus). – Garoafa + suf. -ita.

PECETE, peceti, s. f. 1. Placa (de metal) cu maner sau montata pe un inel, pe a carei suprafata este gravata o monograma, o emblema etc. si care, aplicata pe ceara rosie sau cu tus pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, da acestora caracter de autenticitate si de integritate; sigiliu; p. ext. stampila. 2. Ceara rosie sau bucata de plumb (care se aplica sau care se leaga de un document, de un pachet) pe care se imprima, prin apasare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceti (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. ◊ Expr. inchis (sau ferecat) cu sapte peceti = cu neputinta de aflat; de nepatruns; interzis, oprit. ♦ Fig. Semn caracteristic, trasatura specifica, distinctiva; amprenta, marca, intiparire, urma; (p. spec.) stigmat. 3. (Inv. si reg.) Aprobare, rezolutie sau ordin in scris, intarit cu o pecete (1). [Var.: pecetie s. f.] – Din sl. pecatĩ.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

BAZA ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base