TOCO² s. m. tucan de talie mare, cu penajul negru, gatul si pieptul alb, iar ciocul rosu cu galben si negru. (< germ. Toko)

AMARANT, amaranti s.m. 1. Planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici rosii, galbene sau albe catifelate. 2. Colorant rosu-albastrui obtinut din aceasta planta. – Din fr. amarante, lat. amarantus.

BELSITA, belsite, s. f. Planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii, si cu flori mari rosii, galbene sau pestrite (Canna indica). -Et. nec.

CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacramioare. – Cercel + suf. -us.

DALIE, dalii, s. f. Planta decorativa din familia compozeelor, cu florile in capitule mari albe, galbene, rosii sau violete; gherghina (Dahlia cultorum). – Din fr. dahlia.

MACALEANDRU, macalendri, s. m. Pasare mica migratoare si cantatoare, cu penajul cenusiu si cu fruntea, partile laterale ale capului, ale gatului si pieptului rosii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. makoliandra.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

OCRU s. n. 1. Varietate de argila de culoare galbena, rosie, bruna etc., formata din hidroxizi de fier si folosita ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparata din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) Culoare galbena-bruna. – Din fr. ocre.

FORSITIA, forsitii, s. f. Arbust ornamental cu flori rosii, galbene etc. grupate cate 1-3, care apar inaintea frunzelor (Forsythia). [Pr.: -ti-a – Var.: forzitia s. f.] – Din lat. Forsythia, numele stiintific al arbustului.

VIRDARE, virdari, s. f. Specie de ciocanitoare, cu penele verzi impestritate cu rosu, galben, negru si alb (Picus viridis). [Var.: verdare s. f.] – Et. nec.

PRIGOARE, prigori, s. f. Pasare migratoare zvelta, de marimea unei turturele, viu colorata (cu rosu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung si subtire, care traieste pe malurile lutoase ale apelor si se hraneste mai ales cu albine si viespi; albinarel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

LUTISOR s. n. 1. Diminutiv ai lui lut. 2. Argila care contine hidroxizi de fier sau de mangan, colorata in galben, rosu sau brun, folosita in pictura; pamantel. – Lut + suf. -isor.

CROMATOPLAST, cromatoplasti, s. n. Corpuscul de culoare galbena, rosie sau portocalie care da culoarea caracteristica radacinilor de morcovi sau fructelor coapte, avand acelasi rol ca si cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromoplaste.

galben ≠ rosu, rumen

AMARANT ~ti m. 1) Planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici rosii, galbene sau albe catifelate. 2) Colorant rosu-albastrui obtinut din aceasta planta. /<fr. amarante, lat. amarantus

TULIPA ~e f. bot. Planta erbacee ornamentala, cu radacina in forma de bulb, cu frunze lunguiete si late, cu flori de diferite culori (galbene, rosii, violete, albe etc.); lalea. /<lat. tulipa, fr. tulipe

DICROMATOPSIE s.f. Defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. [Gen. -iei. / < fr. dichromatopsie].

FUCSIE s.f. Planta ornamentala cu flori rosii, galben-verzui sau pestrite; (pop.) cercelus. [Gen. -iei. / < fr. fuchsia].

papusoi¹, papusoi, s.m. (reg.) 1. papusa care reprezinta o figura masculina; papusa mare. 2. barbat fara personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (stiuleti sau boabe). 5. planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzui sau purpurii si cu flori mari, rosii, galbene sau pestrite; belsita. 6. planta denumita si lusca alba. 7. planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanas.

OCRU s.n. Argila de culoare galbena, rosie, bruna etc., folosita la fabricarea unor vopsele; vopsea preparata din aceasta argila. // adj. invar. De culoare galben-bruna. [< fr. ocre].

SPINEL s.m. Aluminat natural de magneziu, mineral cristalizat de culoare rosie, galbena, albastra sau verde, folosit ca piatra pretioasa. [< fr. spinelle].

TULIPA s.f. (Liv.) Planta erbacee bulboasa, cu flori in forma de cupe, colorate in alb, galben, rosu, violet etc.; (pop.) lalea. [< fr. tulipe].

APOCROMATIC, -A adj. (despre un obiectiv fotografic) a carui aberatie cromatica a fost corectata pentru trei culori (rosu, galben si violet). (< fr. apochromatique)

CULOARE s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)

CVADRICROMIE s. f. imprimare in patru culori (galben, rosu, albastru si negru). (< fr. quadrichromie)

DICROMATOPSIE s. f. defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. (< fr. dichromatopsie)

FUCSIE s. f. arbust ornamental cu flori rosii, galben-verzui sau pestrite; cercelus. (< fr. fuchsia)

LATERIT s. n. sol rosu, galben sau cafeniu din regiunile tropicale, rezultat prin alterarea chimica a rocilor. (< fr. laterite)

OCRU I. s. n. varietate de argila galbena, rosie sau bruna, in pictura. ◊ vopsea din aceasta argila. II. adj. inv., s. n. (de) culoare galben-bruna. (< fr. ocre, lat. ochra, gr. okhra)

SPINEL s. m. minereu de magneziu, cristalizat, de culoare rosie, galbena, albastra sau verde, piatra pretioasa. (< fr. spinelle)

TULIPA s. f. planta erbacee bulboasa, cu flori in forma de cupe, colorate in alb, galben, rosu, violet etc.; lalea. (< fr. tulipe)

AVENTURIN (‹ fr. {i}) s. n. Varietate de cuart galben, rosu sau brun, cu irizatii datorate incluziunilor de mica si de oxizi de fier. 2. Varietate de plagioclaz acid cu reflexe aurii scinteietoare, datorate incluziunilor de solzi de oligist. Este utilizat ca piatra semipretioasa.

CASIA s. f. Gen de plante erbacee mari sau subarbusti ornamentali (1-4 m), din familia luguminoase, originare din Asia, Africa, America si Australia, cu tulpina alburie, putin tomentoasa in partea superioara, frunze penat-compuse si flori galbene, rosii, dispuse in raceme axilare. In Egipt, Sudan, India si ins. Antile se cultiva pentru frunzele si fructele lor, utilizate ca laxativ si purgativ.

CERCELUS, cercelusi, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori rosii, galbene-verzui sau pestrite (Fuchsia). 2. (La pl.) Lacrimioare.

NATROLIT (‹ fr. {i}; {s} natron „carbonat de sodiu” + gr. lithos „piatra”) s. n. Alumosilicat natural hidratat de sodiu din grupa zeolitilor, care cristalizeaza in sistemul rombic. Este transparent, incolor sau alb, galben, rosu, cu luciu sticlos casant.

JASP (‹ fr.) s. n. Varietate de calcedonie sau de opal, ce contine pigmenti de oxizi de fier, care ii confera diferite culori: rosu, galben, brun, verde sau negru. Se deosebesc: j.-opal (varietate feruginoasa de opal), j.-rubanat (in tufurile porfirice silicioase) si j.-portelan (in argile, la contactul cu magmele intruzive in curs de consolidare). Folosit ca piatra semipretioasa.

AGRISA, agrise, s. f. Fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust dulce-acrisor si cu multe seminte. – Agris + suf. -a.

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau rosii, dispuse in spice, si cu frunze carnoase care contin un suc folosit in farmacie (Aloe). ♦ Substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe si intrebuintata in farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloes, lat. aloe.

OPUNTIA s. f. Gen de plante din familia cactaceelor, carnoase, cu ramuri cilindrice sau turtite lateral, de forma ovala, cu spini asezati in smocuri, cu flori mari, albe, rosii sau galbene. (Opuntia); planta care face parte din acest gen. [Pr.: -ti -a] – Din lat., fr. opuntia.

ZIRCON s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, de obicei galben-portocaliu, rosu sau verde, foarte dur, folosit pentru obtinerea bioxidului de zirconiu, iar cristalele limpezi ca pietre semipretioase. – Din fr. zircon.

CIREASA, cirese, s. f. Fructul ciresului, mic, sferic, carnos, de culoare rosie sau galbena, cu gust dulce sau amarui. [Pl. si: ciresi] – Din lat. ceresia (= cerasea).

MACES, macesi, s. m. Gen de arbusti cu spini, cu flori rosii, trandafirii, galbene sau albe si cu fructe rosii; trandafir salbatic, cacadar, ruja, rasura², rug¹. (Rosa). [Var.: macies s. m.] – Et. nec.

DEGETAR, degetare, s. n. 1. Capacel din metal sau din material plastic, care se poarta, la cusut, pe degetul cu care se impinge acul pentru a-l feri de intepaturi. 2. Planta erbacee veninoasa, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau rosii-purpurii; degetarita, degetel (Digitalis ambigua). – Deget + suf. -ar.

ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si cu fructe bace verzi, rosii sau galbene, intrebuintate in alimentatie (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.

MONAZIT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pamanturi rare, de culoare galben-bruna, rosie sau cafenie. – Din fr. monazite.

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

CRIN s. 1. (BOT.; Lilium candidum) (Transilv.) lilie, liliom. 2. (BOT.) crin de padure (Lilium martagon) = (reg.) aisor, fiere, ai-de-padure, crin pestrit, lilie rosie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (reg.) stanjen, crinul-fanului, dret-galben. 3. (ZOOL.) crin-de-mare = crinoid. (~ denumeste un grup de echinoderme.)

D*****A s. (BOT.; Berberis vulgaris) (reg.) agris-rosu, lemn-galben, macris-pasaresc, macris-spinos.

ALOE f. Planta exotica cu flori mari galbene sau rosii, cu frunze carnoase, din care se extrage un suc folosit in medicina. [G.-D. aloei] /<fr. aloes, lat aloe

BELSITA ~e f. Planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzi sau purpurii, si cu flori mari, rosii sau galbene, dispuse sub forma de spic in varful plantei. /Orig. nec.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

LOBODA ~e f. 1) Planta erbacee care creste pe marginea drumurilor si in semanaturi. ◊ A se plimba (sau a umbla) ca voda prin ~ a umbla ingamfat si fara griji, crezandu-se persoana importanta. 2) Planta erbacee cu frunze de culoare galbena sau rosie, comestibile. /<sl. loboda

OCRU n. 1) Pigment mineral galben (sau rosu). 2) Vopsea preparata din astfel de pigment. 3) Culoare galbena-bruna. [Sil. -cru-] /<fr. ocre

OPUNTIA f. Gen de plante carnoase cu spini asezati in smocuri si cu flori albe, rosii sau galbene. [Sil. -ti-a] /<lat., fr. opintia

ORANJ adj. invar. livr. Care este format prin combinarea culorii galbene si rosii; de culoarea portocalei; portocaliu. /<fr. orange

PAMANTEL ~e n. (diminutiv de la pamant) 1) Portiune mica de pamant. 2) rar Varietate de argila de culoare galbena sau rosie folosita in pictura; lutisor. /pamant + suf. ~el

PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu

PITARCUTA ~e f. Ciuperca comestibila cu picior alb, acoperit cu niste solzi longitudinali si cu palaria rosie, portocalie, galben-bruna sau alba. /pitarca + suf. ~uta

MANGO s.n. Fructul mangotierului (Mangifera indica), de forma oblonga, rareori rotunda, cu coaja neteda si lucioasa ca a nectarinei, de culoare verzuie, galbena sau rosie, in functie de stadiul de coacere, cu pulpa galbena si zemoasa si un sambure mare la mijloc. [Var. mangot, manga]

FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit si smochina indiana (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbena sau rosie-oranj, acoperit de tepi (indepartate inainte de comercializare), avand miezul roscat, dulce, cu aroma de pere si pepene; inainte de consum se curata de coaja cu mare atentie pentru a evita intepaturile (pericol de infectie), iar miezul se consuma natur, in salate de fructe si sorbeturi, dar mai ales fiert in compoturi, marmelade si sosuri.

SOIA s.f. Planta anuala din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizata ca planta furajera, iar boabele de soia si in alimentatia umana, soia fiind una din cele cinci seminte sfinte ale Chinei. Exista boabe de soia galbene, verzi, rosii si negre. Din ele se prepara ulei de soia, tofu („branza de soia”), miso (pasta dulce de soia), faina de soia, din care se produc harusame (taitei subtiri, transparenti ca sticla); preponderent, din soia se obtine asa-numita carne vegetala, un extract de proteine vegetale utilizat ca inlocuitor de carne in preparatele dietetice, iar semintele incoltite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate in diverse preparate culinare.

GAILARDIA s.f. Planta erbacee ornamentala din familia compozeelor, cu flori galbene si rosii; (pop.) fluturei. [< fr. gaillardia].

LATERIT s.n. (Geol.) Sol din regiunile tropicale, colorat in rosu, in galben sau in cafeniu si rezultat prin alterarea chimica a rocilor. [Pl. -te, -turi. / < fr. laterite].

NEOPLASTICISM s.n. Varianta a abstractionismului, care se caracterizeaza printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept, ca si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. [< fr. neo-plasticisme].

VANADINIT s.n. Vanadat de plumb, care se prezinta sub forma de cristale rosii, brune-galbene, hexagonale si grase la pipait. [< fr. vanadinite].

CAROTEN s.n. Carbura de hidrogen, constituind o materie colorata galbena sau rosie, care se gaseste in diferite tesuturi vegetale (mai ales morcovi) si animale; carotina. [< fr. carotene, cf. gr. karoton – morcov].

coacin, -a, adj. (reg.; despre oi) cu botul galben sau rosu.

paducher, paducheri, s.m. (reg.) 1. mica planta taratoare cu flori galbene sau rosii; vartejul-pamantului. 2. planta erbacee taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.

solomiac s.n. (reg.) 1. clorura de amoniu naturala, cristalizata, incolora, galbena sau rosie; tipirig, salmiac. 2. cositor.

SANTAL s.m. Arbore originar din India, cu lemnul dens si mirositor, din care se extrage o esenta intrebuintata in medicina si in parfumerie. ♦ Lemnul acestui arbore, din care se fac mobile de lux. ♦ Colorant vegetal de culoare rosie sau galbena, care se extrage din lemnul arborelui descris mai sus. [Var. sandal s.n. / < fr. santal, cf. lat. med. sandalum, ar. sandal].

EOZINA s. f. materie coloranta rosie sau galben-verzuie, obtinuta prin actiunea bromului asupra fluoresceinei, servind in industria textila, la fabricarea cernelurilor etc. (< fr. eosine)

HESONIT s. n. varietate de granat, incolor, verzui-brun, galben sau rosu, piatra pretioasa. (< germ. Hessonit)

NEOPLASTICISM s. n. varianta a abstractionismului, ca-racterizata printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. (< fr. neo-plasticisme)

RUSULA s. f. numele unor ciuperci (unele comestibile) din familia a********e, cu palaria tare, carnoasa, galbena, verde, rosie sau bruna violacee; vinetica. (< fr. russule, lat. russula)

TRICROMATIC, -A adj. referitor la cele trei culori fundamentale (galben, albastru, rosu), una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua. (< fr. trichromatique)

AGRISA, agrise, s. f. Fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust acrisor. – Din agris.

ALELA (< fr. {i}; {s} gr. allelon „reciproc”) s. f. (GENET.) Nume dat oricarei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa acelasi locus si care controleaza diferitele expresii (de ex. nuantele de rosu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiasi caracter (in cazul exemplificat, culoarea). Se mai numeste alelomorf.

ZIRCON (‹ fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, rosu sau verde, adamantin, foarte dur. Formeaza cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbena-aurie, portocalie, rosie-bruna, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent in multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice s.a.). Se utilizeaza pentru obtinerea dioxidului de zirconiu. Materie prima pentru ind. ceramicii. Varietatile transparente – hiacintul (brun-rosu) si jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semipretioase.

bengal, -a adj. (fr. feu de Bengale, germ. bengalisches-feuer). Foc bengal, un fel de foc de artificii care arde fara zgomot si cu o flacara colorata dupa voie (rosie, verde, galbena s.a.). Fig. Fam. Senzational: duel cu foc bengal.

CORINDON (‹ fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format in rocile metamorfice de contact, in segregatiile magmatice de magnetit, gasindu-se frecvent si in aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezinta cea mai mare duritate dupa diamant, este transparent si variat colorat: rosu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se foloseste ca piatra pretioasa, in mecanica de precizie si in ceasornicarie. Varietatile comune opace se utilizeaza ca abraziv.

CAROTENOIDA, carotenoide, s. f. Substanta coloranta naturala galbena, portocalie sau rosie. [Pr.: -no-i-] – Var.: carotinoid s. n., carotinoida s. f.] – Din fr. carotenoide.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.

POLISULFURA, polisulfuri, s. f. Compus obtinut prin dizolvarea sulfului in solutie de sulfuri sau prin topirea sulfurilor cu sulf, colorat de la galben pana la rosu, intrebuintat in chimia analitica si la combaterea parazitilor plantelor. – Din fr. polysulfure.

CORCODUS, corcodusi, s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe mici, de culoare galbena, vanata sau rosie (Prunus cerasifera). – Probabil din corcodusa.

SLABANOG, -OAGA, slabanogi, -oage, adj., s. m. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Slab la trup, uscativ. 2. Lipsit de putere, de vlaga; debil. II. S. m. Planta erbacee cu tulpina dreapta, carnoasa, cu frunze ovale dintate si cu flori galbene punctate cu rosu, cu un pinten, folosita in medicina (Impatiens nolitangere). – Din bg. slabonoga.

CARCIUMAREASA ~ese f. 1) Femeie care tine o carciuma. 2) Sotie a carciumarului. 3) Planta decorativa anuala cu flori rosii, albe sau galbene. /carciumar + suf. ~easa

COACAZ ~i m. Arbust, ramificat de la baza, cu flori galbene-verzi, cultivat pentru fructele lui in forma de bobite mici rosii, negre sau galbene, dispuse in ciorchini. [Sil. coa-caz] /Din coacaza

GREPFRUT s.n. Fruct citric mare, rotund, de culoare galbena sau rozalie (Citrus paradisi), cu miezul zemos si amar, apreciat pentru continutul bogat in enzime care stimuleaza digestia; se obtine de la hibrizi dintre pomelo si diferite soiuri de portocal, putand avea pulpa galbena, roz sau rosie; engl. grapefruit; fr. pomelo. V. pomelo.

MANDRIL s.m. Maimuta mare originara din Guineea, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. [< fr. mandrill].

CAROTENOIDE s.f.pl. Materii colorante naturale, galbene, portocalii sau rosii, raspandite in regnul animal si vegetal; poliene. [Pron. -no-i-, sg. carotenoida. / < fr. carotenoides, cf. gr. karoton – morcov, eidos – forma].

codroi s.m. (reg.) planta ierboasa cu flori rosii-purpurii si galbena; carpena, ciormoiag, grau-negru, graul-prepelitei, paduroi, scraba.

ploponog, ploponogi, s.m. (reg.) planta erbacee cu tulpina dreapta, carnoasa, cu frunze ovale, dintate, si cu flori galbene, punctate cu rosu.

CARATE s. n. dermatoza contagioasa sau cronica cauzata de o treponema, care se manifesta prin eruptii rosii, brune sau galbene. (< fr. carate)

MANDRIL s. m. maimuta cinocefala din Africa, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. (< fr. mandrill)

PADUROI s. m. Planta erbacee cu tulpina dreapta, cu flori rosii-purpurii sau galbene (Melampyrum arvense). – Din padure + suf. -oi.

scorusa (-e), s. f. – Fruct comestibil rosu, brun sau galben, ca o cireasa. Sl. (sb., cr., slov.) oskorusa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skorusa, vaskrusa, rut. skorus. – Der. scorus, s. m. (sorb, Sorbus domestica), a carui legatura cu lat. scoruscius ‹ scoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabila.

STICLETE, sticleti, s. m. 1. Mica pasare cantatoare cu penele viu colorate cu rosu, negru, alb si galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleti (in cap) sau a-i canta (cuiva) sticletii (in cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ticnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticletii din cap = a face pe cineva sa renunte la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat in trecut unui sergent de strada, unui functionar al politiei. [Var.: (pop.) stiglete, stiglet s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.

PATUL², patuli, -e, adj. (In sintagmele) Mar patul (si substantivat, m.) = specie de mar cu fructele galbene-verzui (cu pete rosii). Mar patul (si substantivat, n.) = fructul marului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].

D*****A, d*****e, s.f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. drati, d*****e).

CORN², corni, s. m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene si cu fructe rosii comestibile, ale carui frunze se intrebuinteaza la vopsit (Cornus mas). – Lat. cornus.

CORAI adj. invar. (Adesea substantivat) De culoare rosie cu nuante de galben. – Din fr. corail.

CORAI adj. invar. si substantival Care este de culoare rosie cu nuante de galben. [Sil. -rai] /<fr. corail

CORN⁴ ~i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene si cu fructe rosii, comestibile. /<lat. cornus

D*****A ~e f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drati, d*****e

PATLAGEA ~ele f. : ~ rosie a) planta erbacee legumicola cu flori galbene si cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare rosie (rar roz sau galbena); b) fruct al acestei plante; rosie; tomata. ~ vanata a) planta erbacee legumicola cu flori violacee si cu fructe mari, ovale, carnoase, de culoare violeta; vanata; b) fruct al acestei plante. [G.-D. patlagelei; Sil. -tla-; Var. patlagica] /<turc. patlican

GrosuLAR s. n. Granat calcic, aluminos, galben, verde, brun sau rosu, in rocile metamorfice. -Din fr. Grossulaire

AMARANT s.m. Planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe. ♦ Colorant rosu-albastrui. [Cf. fr. amarante, lat. amarantus].

COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).

AGURIJOARA, agurijoare, s. f. Planta erbacee decorativa, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz si rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Agurida + suf. -ioara.

ECHIMOZA, echimoze, s. f. Pata de culoare rosie-vinetie, evoluand pana la galben, aparuta pe piele prin iesirea sangelui la suprafata in urma unei lovituri; vanataie, vineteala. – Din fr. ecchymose.

OTETAR, (1, 3) otetari, s. m., (2) otetare, s. n. 1. S. m. (Inv.) Persoana care fabrica sau vinde otet. 2. S.. Mic serviciu de masa alcatuit din sticlute in care se pun otet si untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui si cu fructe rosii-purpurii, ale carui frunze si scoarta, bogate in tanin, se folosesc in tabacarie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea otetului (Rhus typhina). – Otet + suf. -ar.

OTETAR² ~i m. Arbore sau arbust cu tulpina si ramurile paroase, cu frunze eliptice, zimtate, cu flori mici, galbene-verzui si cu fructe rosii-purpurii, cultivat pentru producerea taninelor si a otetului. /otet + suf. ~ar

RACHITICA ~ele f. (diminutiv de la rachita) 1) Arbust pitic cu tulpina taratoare, cu frunze eliptice, lucioase si persistente, cu fructe comestibile, de culoare rosie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale carui frunze ascutite, acoperite pe ambele parti cu un fel de solzi, au o nuanta argintie. /rachita + suf. ~ica

AGURIJOARA, agurijoare, s. f. Planta erbacee decorativa, cu flori galbene, albe, portocalii, roz sau rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Din agurida + suf. -ioara.

FLUIERATOR, -OARE, fluieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluiera. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Planta erbacee cu flori galbene-verzui si cu fructe bace rosii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ator.

DEGETEL ~e n. 1) Planta erbacee veninoasa, cu flori galbene, care creste prin paduri; degetarita. 2): ~ rosu planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori rosii-purpurii, cu punctatii in interior, din care se extrage digitalina; degetarita. /deget + suf. ~el

HIACINT s. n. 1. varietate rosie de zircon, piatra semipretioasa. 2. culoare galbena rosietica. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus)

PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.

C******L¹ s. m. I. prelat care ocupa cea mai inalta functie in ierarhia bisericii catolice, dupa papa. ◊ (adj.) rosu-~ = rosu-purpuriu. II. mica pasare cantatoare din America, cu penajul de un rosu-aprins, cu negru in jurul ciocului galben. (< fr. c******l)

D*****A, d*****e, s. f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe in forma de boabe rosii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) d*****a s. f.] – Din sl. d***ĩ, d*****e „maracine”.

STARC s. (ORNIT.) 1. starc cenusiu (Ardea cinerea) = batlan, (reg.) ceapur, gatlan, pescar; starc purpuriu (Ardea purpurea) = batlan rosiatic, batlan rosu, starc rosu, (reg.) batlan scortisor, batlan scortisoriu, ceapur rosu, ciacla-de-trestie, ciacla-rosie, gac-rosu; starc rosu v. starc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) batlan galben. 3. starc alb (Egretta alba) = egreta, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) batlan alb, ceapur mare, starc balan. 4. starc mic (Ixobrychus minutus) = starc-pitic, (pop.) scrofita; starc pitic (Ixobrychus minutus) v. starc mic. 5. starc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuaca, starc-cenusiu-de-noapte, starc-cenusiu-mic.

CONSTRINGENTA (‹ fr., engl.) s. f. Marime ce caracterizeaza un mediu optic transparent, din punctul de vedere al indicilor sai de refractie pentru radiatiile de culoare rosie si albastra ale hidrogenului si de culoare galbena ale sodiului.

RACHITICA, rachitele, s. f. 1. Diminutiv al lui rachita. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina taratoare, cu fructe rosii, acrisoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene si cu frunze ascutite, acoperite pe o parte si pe alta cu solzi stelati care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Rachita + suf. -ica.

CORNACEE ~ f. 1) pl. Familie de plante angiosperme, raspandite in regiunile temperate si subtropicale, cu frunze opuse, flori mici, galbene sau albe, grupate in umbele, si fructe drupe, rosii sau negre. 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cornacees

FOSFOR n. Nemetal, care prezinta mai multe stari alotropice, aflat in natura in compusi si avand diferite intrebuintari. ◊ ~ alb substanta alba sau galbena, moale ca ceara, translucida, foarte inflamabila, toxica, luminescenta. ~ rosu praf amorf, rosu sau cafeniu-inchis, putin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore

SUGEL¹ ~i m. Planta erbacee rau mirositoare, cu tulpina in patru muchii, cu frunze de forma inimii si flori rosii. ◊ ~-alb sugel cu flori albe sau albe-galbui. ~-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillum

HELIANTINA s.f. Indicator colorat rosu in mediu acid, portocaliu in mediu neutru si galben in mediu bazic; metiloranj. [< fr. helianthine].

AMARANT s. n. I. planta erbacee cu inflorescenta in forma de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe II. adj. inv., s. n. (colorant) rosu-violet. (< fr. amarante, lat. amarantus)

METILORANJ s. n. substanta coloranta organica, folosita ca indicator, rosu in mediu acid, portocaliu in mediu neutru si galben in cel bazic; heliantina. (< fr. methylorange)

CHIHLIMBAR (‹ tc.) s. n. Rasina fosila provenita din unele specii de pin (Pinus succinifera), avind culoare caracteristica galbena ca mierea sau de ceara, fiind uneori brun-rosu sau verde-negru. Se topeste la 300 ºC, arde cu flacara, se dizolva in solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamintoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se gaseste in nisipurile glauconitice oligocene din Galitia, iar in Romania, indeosebi pe valea Sibiciului si se numeste rumanit si moldavit. Este folosit pentru confectionarea obiectelor de podoaba. Sin.: succin, ambra galbena.

SCANTEIUTA ~e f. (diminutiv de la scanteie) 1) Planta erbacee cu tulpina scunda, cu frunze mari ovale si cu flori rosii sau albastre. 2) Planta erbacee cu tulpina neramificata, cu frunze liniare si cu flori galbene; ochisor. 3) la pl. Planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile rosii-violete, placut mirositoare; brumarele. [ Sil. -te-iu-ta ] /scanteie + suf. ~uta

pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.

CORNACEE, cornacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, intregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate in umbele si fructe drupe sau bace rosii sau negre; (si la sing.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. cornacees.

METILORANJ s. n. Substanta organica din clasa colorantilor azotici, care are proprietatea de a fi galbena intr-o solutie bazica, portocalie intr-o solutie neutra si rosie intr-o solutie acida; heliantina. – Din fr. methylorange.

METILORANJ n. Substanta organica avand proprietatea de a fi galbena intr-o solutie bazica, portocalie intr-o solutie neutra si rosie intr-o solutie acida. /<fr. methylorange

CRIN, crini, s. m. 1. Planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.

bariu n. (lat. stiintific baryum, d. vgr. barys, greu). Chim. Un metal bivalent galben argintiu cu greutatea atomica 137, cu densitatea de 4,97 si fuzibil supt temperatura rosie. A fost descoperit de Suedezu Scheele la 1774.

1) ceara f., pl. ceri (lat. cera, d. vgr. keros; it. pv. sp. pg. cera, fr. cire). O substanta galbena moale din care albinele isi fac fagurii. O substanta galbena care se formeaza in urechi. Un copacel catarator perpetuu verde cultivat p. frumusetea florilor lui carnoase si mirositoare (asclepias [sau hoya] carnosa). galben ca ceara sau ca ceara de galben (in Munt. galben ca turta de ceara), foarte palid (de frica, de boala). Ceara rosie (sau ceara tare), o compozitiune rasinoasa de sigilat scrisorile s. a. Ceara de pamint, ozocherita. V. mungiu.

ALIZARINA f. Colorant rosu extras din radacina unei plante numita roiba, azi obtinut pe cale sintetica. galben de ~. /<fr. alizarine

DEGETARITA ~e f. 1) Planta erbacee veninoasa, cu flori galbene, care creste prin paduri; degetel. 2) Planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori rosii-purpurii, cu punctatii in interior, din care se extrage digitalina; degetel-rosu. /degetar + suf. ~ita

MERISOR², merisoare, s. n. 1. Diminutiv al lui mar². 2. Fructul merisorului¹ (2), de marimea unei cirese sau a unei nuci, de culoare rosiatica sau galbena, cu gust dulce, adesea intrebuintat pentru dulceata. 3. Fructul merisorului¹ (3), cu aspect de baca rosie, comestibil. – Mar + suf. -isor.

OCHISOR ~i m. (diminutiv de la ochi) 1) Planta erbacee cu tulpina neramificata, cu frunze radicale liniare si cu flori galbene; scanteiuta. 2) Planta erbacee cu tulpina scunda, cu frunze mari, ovale si cu flori rosii sau albastre; scanteiuta. /ochi + suf. ~sor

RUJA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina dreapta si inalta, cu frunze alungite, carnoase si cu flori galbene-purpurii, dispuse in inflo-rescente. 2) pop. Trandafir salbatic; maces; rug; rasura. 3) fig. pop. Culoare rosie a fetei; roseata. /< bulg., sb. ruza

TOPAZ s.n. Silicat natural de aluminiu si fluor, piatra pretioasa de culoare galbena. [< fr. topaze, cf. lat. topazus, gr. topazos – din insula Topazos de la Marea Rosie].

CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) cu flori rosii-violacee si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Lat. catena.

AUSEL, ausei, s. m. 1. Mica pasare insectivora cu penele maslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pata galbena-roscata pe cap (Regulus regulus). 2. Pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Aus („mos”, disparut din limba, cuvant mostenit din lat.) + suf. el.

MICSANDRA, micsandre, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.

URECHELNITA² ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, avand frunze carnoase, eliptice si flori roz sau rosii, cultivata in scopuri decorative. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze ovale si flori galbene, dispuse in umbele; urechea-iepurelui. /ureche + suf. ~elnita

JUJUB (‹ lat.) s. m. Arbust inalt pana la 8 m, ramificat de la baza, cu lujeri spinosi, flori galbene, dispuse in inflorescente dense (Zizyphus jujuba). Fructul, o drupa sferica sau alungit-ovoidala, de culoare rosie, rosie-bruna sau neagra, comestibil, cu gust dulce-acrisor; este folosit in afectiunile pectorale datorita mucilagiilor pe care le contine.

TUTUN, (1), s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele mari si moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-inchis, cu flori albe, roz sau rosii, reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca. 3. S. n. (Inv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tutun.

COARNA, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

AI⁴ s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Compuse: ai-salbatic = planta erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiete si flori galbene (Allium ochroleucum); aiul-sarpelui = planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina in forma de spirala si flori rosii-purpurii (Allium scorodoprasum). – Lat. alium.

FASOLE s. f. 1. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, paroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau rosii, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia fasolei (1), de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele care se afla in interiorul acestei pastai. 3. Mancare preparata din pastaile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) fasule, fasule s. f.] – Din ngr. fasoli.

ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.

ERITROPSINA, eritropsine, s. f. Proteina de culoare rosie, legata de vitamina A, prezenta in unele celule ale retinei si care, sub actiunea luminii, isi schimba culoarea spre galben palid. – Din fr. erythropsine.

SCANTEIUTA, scanteiute, s. f. I. Scanteioara (1). II. (Bot.) 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteioara (2), ochisor (2) (Angallis arvensis). 2. Planta erbacee mica din familia liliaceelor, cu frunze liniare si cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumarea. [Pr.: -te-iu-] – Scanteie + suf. -uta.

AUSEL, ausei, s. m. Nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.

RASCOV (cf. ucr. ryzok, ryzka) s. m. Ciuperca comestibila, de culoare portocalie-caramizie si cu picior galben-portocaliu (Lactarius deliciosus). Palaria, masurand 5-15 cm in diametru, este convexa la ciupercile tinere, capatand apoi forma de palnie. Secreta latex rosu-portocaliu cu gust dulce; creste in padurile de brad si de fag si in pajisti.

CINEPAR (‹ cinepa) s. m. Pasare cintatoare din familia fringilidelor, de c. 14 cm, cu pene rosii pe cap si pe laturile pieptului, cafenii pe spate si albe pe abdomen si pe aripi (Acantis cannabina). ◊ C. cu cioc galben = pasare identificata in Romania din 1970, de c. 13 cm, cu penaj cafeniu-galbui-striat si tirtita roscata.

CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) catina rosie, cu frunze mici in forma de solzi, cu flori roz sau albe si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu; tamarisca (Tamarix ramosissima); b) catina alba, cu frunze inguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Probabil lat. catena.

NUCSOARA, nucsoare, s.f. Samanta mare ca o nuca rotunda a nucsorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizata drept condiment. Se comercializeaza intreaga (din care se rade cate putin) sau gata macinata sub forma de pulbere galben-maronie; pop. nucusoara, nuca muscata (germ. Muskatnuss, fr. noix muscade); si unul din invelisurile nucsoarei, ca o plasa de fibre de culoare rosu-oranj, uscat si presat intreg sau macinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.) macis, numit si floare de nucsoara sau de muscat (fr. fleur de muscade; germ. Muskatblute).

flor (floara), adj. – Blond, cu parul roscat. – Mr. flor. Lat. florus (Pascu, Beitrage, 16; Pascu, I, 86). Cuvint rar in rom., abia daca a fost atestat in mr. Constituie o explicatie mai buna pentru toate numele de persoane si de animale in general se pun in legatura cu floare, cum sint: Florea, Florin, Floarea, Florica pentru persoane, Floraia pentru vaci, Florean, Florila, pentru boi, Floran pentru ciini. In general aceste nume se dau unor persoane sau animale cu parul galben; insa prin etimologie populara se dau adesea si unor animale care se nasc in saptamina Duminica floriilor. – Der. floriu, adj. (baltat cu rosu).

crin m. (ngr. si vgr. krinon, vsl. krinu, sirb. bg. rus. krin). O planta erbacee bulboasa, tipu familiii liliaceelor (lilium candidum). Are niste flori mari albe cu sase (in realitate trei) petale carnoase si c´un miros puternic foarte placut. Crin de balta, rosatea. Crin rosu, zambac, aisor (lilium bulbiferum). Crin de padure, cu flori purpurii (lilium martagon). Alb ca crinu, foarte alb. – Sint si alte specii de crin: crin galben (hemerocallis), crin de toamna (hosta), originar din Japonia.

AI⁴, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai salbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiete si cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau rosietice (Allium oleraceum). Aiul sarpelui = planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina in forma de spirala si cu flori rosii-purpurii dispuse in umbele, folosita in alimentatie (Allium scorodoprasum). – Lat. allium.

NAPRASNIC, -A, naprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine in mod neprevazut, dintr-o data; care se petrece fulgerator (si neplacut); neasteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapanit; navalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-si poate stapani sentimentele, care actioneaza cu violenta; impulsiv, violent; aprig. 3. Care inspaimanta, ingrozeste (prin comportare); ingrozitor, cumplit. 4. Care depaseste cu mult limitele obisnuite (prin marime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlajgan. II. Subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi si cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Planta erbacee cu tulpina dreapta, paroasa, cu frunze palmate si cu flori rosii-roz si miros neplacut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasinu.

KUNTIT subst. Varietate de spodumen (silicat de litiu si aluminiu), cristalizat monoclinic. Are cukoare verzuie, galben-verzuie sau violeta. Este o piatra pretioasa rara, folosita la bijuterii datorita proprietatilor cristalelor de a-si schimba brusc coloratia fata de axul de simetrie, de la aproape incolor pana la violet intens si rosu-violet.

CEARA f. 1) Substanta amorfa, de culoare galbuie, produsa de albine, care se obtine prin topirea fagurilor. ◊ galben ca ~a foarte palid. 2) Substanta solida de diferite origini (animala, vegetala, minerala sau sintetica) folosita in industria farmaceutica, electronica, cosmetica etc. Lumanare de ~. ◊ ~ de parchet amestec de ceara sintetica si parafina, folosit la lustruirea parchetului. ~ rosie amestec de colofoniu cu ulei de terebentina, folosit la aplicarea sigiliilor. ~ de pamant ceara minerala; ozocherita. 3) Substanta ceroasa, care se formeaza in canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera

MARTISOR, (1) martisoare, s. n., (2, 3, 4) martisori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoaba legat de un fir impletit, rosu cu alb, care se ofera in dar ca semn al sosirii primaverii, mai ales femeilor si fetelor, la 1 martie; mart². 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Planta erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adanc si cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot.; reg.) Ament (de salcie, de rachita etc.). – Mart² + suf. -isor.

PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis

SCORUS, scorusi, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv).

SPLINA, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat in partea superioara stanga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sangele etc. ◊ Loc. adj. Fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Planta erbacee cu frunze in forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splina.