paroi, paroiuri, s.n. (reg.) 1. roi de albine provenit dintr-un alt roi din aceeasi vara. 2. ceara produsa de un paroi.

sfarlac², sfarlacuri, s.n. 1. (inv. si pop.) smarc format la obarsia unui izvor, a unui parau. 2. (reg.; in forma: sforac) confluenta a doua rauri; locul unde se intalnesc doua vai. 3. (reg.) deal de inaltime redusa. 4. mic roi de albine.

droaie s. f. – Multime, gloata. Origine necunoscuta. Cihac, I, 250 (urmat de Korting 9120) pleca de la o var. sdroaie, putin frecventa, pe care o deriva de la lat. strues; in vreme ce Cihac, II, 656, pleaca de la ngr. δρούγγος „gloata”; insa nici unul din aceste etimoane nu pare posibil (cf. impotriva, Densusianu, Rom., XXXIII, 285). S-a indicat de asemenea ca etimon alb. droe „spaima” (Scriban; Rosetti, II, 115), folosit ca in expresia o groaza de „o multime de”. Aceasta ipoteza este destul de seducatoare; insa in rom. nu exista nici o urma a unui droaie „spaima”; iar pe de alta parte nu cunoastem istoria cuvintului alb. Este mai curind vorba de un der. de la sl. (bg., sb.) roi „roi de albine”, cf. roi, din sl. rojiti „tundere”, de ex. de la un podurojiti „subtundere”, cf. sb. zarojiti se „a prinde un roi”.

roiTOR ~oare (~ori, ~oare) Care roieste. albine ~oare. [Sil. ro-i-] /a roi + suf. ~tor

PAROI¹, paroiuri, s. n. roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi, care a roit si el in aceeasi vara. – Din ucr. parij, rus. paroi.

PAroi², pers. 3 paroieste, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A roi a doua oara in aceeasi vara. – Din paroi¹.

roiNITA s. (BOT.; Melissa officinalis) melisa, (reg.) catusnica, lamaita, matacina, motoaca, rastupeasca, roiste, stupelnita, buruiana-stupului, busuiocul-stopului, floarea-stupului, iarba-albinelor, iarba-roilor, iarba-stupului, izma-stupilor, mierea-ursului, minta-turceasca, poala-Sfintei-Marii, voiosnita-de-albini.

roiT s. roire, roiste. (~ albinelor.)

PAROI ~iuri n. roi de albine format in acelasi sezon din alt roi. /<ucr. parij, rus. paroj

A PAroi pers. 3 ~ieste intranz. (despre albine) A roi a doua oara in acelasi sezon. /Din paroi

sprit², -a, s.n. si f. (reg.) 1. (s.n.) pompa de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) masina folosita la umplutul carnatilor. 4. (s.n.) masina intrebuintata la fasonarea garniturilor de prajituri. 5. (s.n.) puscoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompa mica, cu care se fac spalaturi interne la animale. 7. (s.f.) pompa mica folosita pentru indepartarea albinelor cand roiesc.

roiNITA² (‹ roi²) s. f. Planta erbacee perena, din familia labiatelor, cu rizom, orizontal, tulpina inalta de 30-80 cm, cu frunze ovale si cu flori albe sau liliachii, placut mirositoare, asezate in verticile axilare (Melissa officinalis). Din frunze se extrage un ulei volatil, utilizat in ind. farmaceutica. Folosita de apicultori pentru atragerea in r. (1) a roiurilor de albine. R. este si o buna planta melifera.

MATCA s. 1. albie. 2. v. matita. 3. (ENTOM.) imparateasa, mama, regina, (reg.) craiasa, craita, musca-mare. (~ albinelor.) *4. (reg.) parvac, roi. (Stupul vechi se numeste ~.) 5. v. cotor. 6. v. talon. 7. v. cleste. 8. (TEHN.) toc. (~ de la coltarul dulgherului.)

puroi (puroaie), s. n. – Coptura, materie galben-verzuie. – Var. punoi, puroaie. Mr. prońu, proańe. Origine obscura. Pare legat de lat. pūs, pūris, prin intermediul unui der. *pūrōnium (Puscariu 1410; Candrea-Dens., 1482; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 170). Cuvint de uz inv. (sec. XVI) si general (ALR, I, 130). In fonetismul lui poate sa fi intervenit o contaminare cu familia sl. roi „multime de albine, furnicar”, cf. bg. poroi „puhoi”, sb. porojati „roi”, sb. poriti „a taia, a defrisa”. – Der. puroi, vb. (a supura); puroios, adj. (cu puroi, infectat).

A roi ~iesc intranz. 1) (despre albine) A parasi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, pasari) A zbura in numar mare (ca un roi). 3) fig. (despre multimi de fiinte) A se misca fara intrerupere, grabit si haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a misuna; a fojgai; a fosni. /<bulg. roja, sb. rojiti

roi roiuri n. 1) Grup de albine pornite, impreuna cu matca lor, in cautarea unui adapost. 2) fig. Grup de fiinte sau de obiecte in miscare. ◊ ~ meteoric ansamblu de meteori ale caror traiectorii luminoase pe bolta cereasca pornesc din acelasi punct. ◊ roiuri de stele concentrari de stele avand aceeasi provenienta si proprietati similare. /<sl. roj

roi (-iuri), s. n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj. – Der. roi, vb. (a pleca in roi; a misuna; a furnica; a disparea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruies, ruiri, cf. bg. roja; roinic, adj. (mobil, care se misca de colo colo, care roieste); roinita, s. f. (stup mic in care se prinde roiul; melisa, Melissa officinalis), pe care Conev 46 il trimite inutil la un bg. *roinica; roiste, s. f. (roire; melisa); roit, s. n. (roire).

roi³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A iesi din stup zburand in roiuri, spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A intemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo. – Sb. roiti.

roi³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri² (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

roi², roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, iesite din stup impreuna cu matca lor in cautarea unui adapost nou. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime de insecte sau de pasari mici care zboara in grupuri. ♦ Grup compact de oameni in miscare. ♦ Multime de lucruri de acelasi fel (vazute in miscare). 3. Grup de corpuri ceresti, relativ concentrate in spatiu, avand caracteristici care sugereaza o provenienta comuna. – Din sl. roj.

VIESPE ~i f. 1) Insecta asemanatoare cu albina, care traieste izolat sau in roiuri, avand in partea posterioara a abdomenului un ac veninos. 2) fig. Femeie rea. [G.-D. viespii] /<lat. vespa

albina ~e f. Insecta care traieste in roiuri si produce miere si ceara, avand picioarele din urma adaptate pentru strangerea polenului si un ac veninos in partea posterioara a abdomenului. ~a lucratoare. /<lat. alvina

MATCA, matci, s. f. I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ Expr. A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. Fig. Origine, obarsie, inceput, izvor; spec. loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ Expr. Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (Reg.) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din bg., scr. matka.

albina, albine, s. f. 1. Insecta al carei abdomen este prevazut cu un ac veninos; traieste in roiuri organizate, producand miere si ceara (Apis mellifica). 2. Planta erbacee ale carei flori seamana cu o albina (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”.

roiNITA², roinite, s. f. Planta erbacee perena, cu flori albe ori liliachii cu miros placut, mult cautate de albine, cu frunze ovale intrebuintate in medicina pentru calitatile lor stimulente si antispasmodice; mataciuna, melisa (Melissa officinalis). – roi² + suf. -nita.