SISTOZITATE s. f. Proprietate a anumitor sedimente (argiloase) si a unor roci metamorfice de a se desface in placi subtiri sau in foi cu suprafete paralele. [Var.: sistuozitate s. f.] – Din fr. schistosite.

SISTOZITATE s.f. Proprietate a unor sedimente si a unor roci metamorfice de a avea structura unui sist. [Cf. fr. schistosite].

CERSKI 1. Ivan Dementievici C. (1845-1892), calator si explorator rus. A efectuat numeroase expeditii in Siberia de Est (1877-1880, 1881-1882, 1891), studiind bazinele riurilor Selenga, Tungunska inferioara, Kolima si Indighirka. A executat prima schita tectonica si paleogeografica a Siberiei. 2. Lant muntos in Rep. Autonoma Iakutia (Federatia Rusa), intre riurile Iana si Kolima. Lungime: 1.500 km. Alt. max.: 3.147 (vf. Pobeda). Alcatuit din roci metamorfice mezozoice si granite. Mici ghetari.

CINDREL, culme situata in grupa muntoasa Paring, intre valea Sebesului si cea a Sadului. Alt. max.: 2.244 m (vf. Cindrel). Alcatuit din roci metamorfice (gnaise, micasisturi, sisturi amfibolice); urme glaciare. Cunoscuta si sub denumirea de M-tii Cibinului. Zona de pastorit. Turism.

CLIVAJ (‹ fr.) s. n. Proprietate a unor substante cristalizate de a se desface dupa fete plane, in urma unei actiuni mecanice, mai puternice decit coeziunea cristalului. ◊ Plane de c. = plane reticulare care corespund valorilor minime ale fortelor de coeziune. ◊ C. de strat = proprietate a unor roci metamorfice (ex. ardezia, sisturile cloritoase) sau sedimentare (ex. filitele) de a se desface dupa plane paralele cu sistuozitatea.

JADEIT (‹ fr. {i}) s. n. Silicat natural de sodiu si aluminiu din grupa piroxenilor monoclinici, compact, verzui sau albicios, sticlos, intalnit in roci metamorfice alcaline sau in formatiuni metasomatice de contact; formeaza mase granulare compacte sau agregate fibroase fine. Utilizat in timpurile preistorice la confectionarea uneltelor si armelor, iar, mai tarziu, in arta decorativa, inclusiv a bijuteriilor.

GNAIS, gnaisuri, s. n. roca metamorfica compusa din cuart, feldspat si mica. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss.

GRANULIT s. n. 1. roca metamorfica sistoasa si grauntoasa, asemanatoare cu gnaisul. 2. Argila artificiala obtinuta prin arderea granulelor de argila in cuptoare speciale si folosita ca material de constructie. – Din fr. granulite.

SMIRGHEL s. n. 1. roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

PENIN, penine, s. n. Mineral constituent al sisturilor cristaline, care formeaza cristale pe rocile metamorfice si magmatice. – Din fr. pennine, germ. Pennin.

NEFRIT s. n. roca metamorfica compacta, de culoare verzuie, folosita ca piatra semipretioasa. – Din fr. nephrite, germ. Nephrit.

SIST, sisturi, s. n. roca metamorfica sau sedimentara care are proprietatea de a se desface usor in foi sau in placi subtiri cu suprafete paralele. ◊ Sist cristalin = roca formata prin procesul de metamorfism al altor roci sub actiunea presiunii. – Din fr. schiste.

CORNEANA, corneene, s. f. roca metamorfica, de obicei compacta, cenusie, masiva, formata prin recristalizarea materialului care contine silice la contactul cu corpuri eruptive fierbinti. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. corneenne.

MIGMATIT, migmatite, s. n. roca metamorfica provenita prin patrunderea magmei granitice in rocile sedimentare. [Var.: migmatita s. f.] – Din fr. migmatite.

RUTIL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub forma de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau bruna-roscata, care se intalneste mai ales in rocile metamorfice sau in aluviuni. – Din fr. rutile.

CUARTIT, cuartite, s. n. roca metamorfica alcatuita prin recristalizarea rocilor cu cuart (nisipuri, gresii etc.), utilizata in constructii, ceramica, industria metalurgica etc. – Din fr. quartzite, germ. Quartzit.

CUARTIT ~e n. roca metamorfica formata prin recristalizarea cuartului, utilizata in constructii, ceramica, industria sticlei etc. /<fr. quartzite, germ. Quarzit

MIGMATIT ~e n. roca metamorfica provenita prin patrunderea magmei in rocile sedimentare. /<fr. migmatite

SERPENTINIT n. roca metamorfica de culoare verde cu pete, formata, mai ales, din serpentin cu diferite adaosuri si intrebuintata ca ingrasamant agricol si ca material refractar sau decorativ.

Smirghel n. 1) roca metamorfica formata din granule fine de corindon intrebuintata ca abraziv. 2) Material abraziv pulverulent, obtinut din aceasta roca sau pe cale sintetica. 3) Hartie sau panza acoperita cu un astfel de material, intrebuintata in operatiile de slefuire si de curatare a obiectelor de metal sau de lemn. /<germ. Schmirgel

AMFIBOLIT s.n. roca metamorfica alcatuita din amfiboli, plagioclazi etc. [< fr. amphibolite].

CUARTIT s.n. roca metamorfica cu structura sistoasa, de culori diferite, compacta, dura. [Cf. fr. quartzite, germ. Quarzit].

DIASPOR s.n. Oxid natural hidratat de aluminiu, care se gaseste in zacamintele de bauxita si uneori in rocile metamorfice. [Pron. di-as-. / < fr. diaspore, cf. gr. diaspora – dispersie].

FILIT s.n. roca metamorfica de culori variate si cu sistozitate pronuntata, care ia nastere din metamorfozarea argilelor. [< it. filite].

ECLOGIT s.n. roca metamorfica, cu structura granulara, compusa din piroxen alcalin verde si din granat² rosu. (din fr. eclogite)

MILONIT s.n. roca metamorfica formata din fragmente foarte ascutite unite printr-un ciment natural. [< fr. mylonite].

PARAroca s.f. roca metamorfica provenita din transformarea rocilor sedimentare. [Et. incerta].

PORFIROBLAST s.n. Mineral in rocile metamorfice cu cristale mai mari decat celelalte minerale asociate. [< fr. porphyroblaste].

PORFIROBLASTIC, -A adj. (Despre structura rocilor metamorfice) Care contine porfiroblaste. [< fr. porphyroblastique].

GROSULAR s. n. Granat calcic, aluminos, galben, verde, brun sau rosu, in rocile metamorfice. -Din fr. Grossulaire

CORNEANA s.f. (Geol.) roca metamorfica, dura si compacta, bogata in cuart. [Pron. -ne-a-. / < fr. corneenne].

GNAIS s.n. (Geol.) roca metamorfica cu structura sistoasa, formata din feldspat, cuart si mica. [Pron. gnais. / < germ. Gneis, cf. fr. gneiss].

MICASIST s.n. roca metamorfica compusa din cuart si mica. [< fr. micachiste].

MIGMATIT s.n. roca metamorfica formata prin patrunderea unei topituri de magma in rocile sedimentare. [< fr. migmatite].

smirit s.n. (inv.) smirghel (roca metamorfica formata dintr-o masa de corindon in granule fine).

PENIN s.n. Mineral care formeaza cristale pe rocile metamorfice, constituent al unor sisturi cristaline. [< fr. penine, germ. Pennin].

SMIRGHEL s.n. roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule fine de corindon. ♦ (Tehn.) Material abraziv facut din praful obtinut din roca descrisa mai sus; emeri. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schmirgel].

AMFIBOLIT s. n. roca metamorfica cu textura sistoasa, din amfiboli. (< fr. amphibolite)

CIPOLIN s. n. 1. roca metamorfica din marmura alba continand straturi de mica alba sau alte minerale cristalizate. 2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, imprumutat de la portelanurile japoneze. (< it. cipollino)

CORNEANA s. f. roca metamorfica dura si compacta, bogata in cuart, piatra semipretioasa. (< fr. corneenne, lat. cornalina)

CUARTIT s. n. roca metamorfica dura, cu structura sistoasa, formata din cuart. (< fr. quartzite, germ. Quarzit)

DIASPOR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mama, putand genera o noua planta. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte marunt, sticlos, alb-cenusiu sau brun, in zacamintele de bauxita si in rocile metamorfice. (< fr. diaspore)

DISTEN s. n. silicat natural de aluminiu, in rocile metamorfice; cianit. (< fr. disthene)

FILIT s. n. roca metamorfica asemanatoare micasistului, de culori variate, rezultand dintr-un slab metamorfism al sisturilor argiloase micacee. (< fr. phylite)

GNAIS s. n. roca metamorfica cu textura sistoasa, din cristale de cuart, feldspat si mica. (< germ. Gneis, fr. gneiss)

MARMURA s. f. 1. roca metamorfica cu structura zaharoida, masiva, care se poate taia si lustrui usor. 2. bucata de marmura (1) prelucrata (statuie, element de arhitectura etc.). (< lat. marmor)

MICASIST s. n. roca metamorfica cu textura sistoasa, din foi de mica, separata de mici cristale cu cuart. (< fr. micachiste)

MIGMATIT s. n. roca metamorfica formata prin patrunderea magmei topite in rocile sedimentare. (< fr. migmatite)

MILONIT s. n. roca metamorfica formata din fragmente foarte ascutite, unite printr-un ciment natural. (< fr. mylonite)

ORTOroca s. f. roca metamorfica rezultata prin transformarea rocilor eruptive. (< engl. orthorock)

PARAroca s. f. roca metamorfica provenita din transformarea rocilor sedimentare. (< para¹- + roca)

PORFIROBLAST s. n. mineral din rocile metamorfice cu cristale mai mari decat celelalte minerale asociate. (< fr. porphyroblaste)

SERPENTINIT s. n. roca metamorfica bogata in serpentin. (< fr. serpentinite)

STEATIT s. n. varietate fibroasa si compacta de talc, alba-verzuie, in rocile metamorfice. (< fr. steatite, germ. Steatit)

SIST s. n. roca metamorfica sau sedimentara care are proprietatea de a se desface in placi subtiri. ♦ ~ cristalin = roca metamorfica foarte dura, sub actiunea presiunii. (< fr. schiste)

SISTOZITATE s. f. textura specifica rocilor metamorfice sistoase. (< fr. schistosite)

SMIRGHEL s. n. 1. roca metamorfica dintr-o masa de granule fine de corindon alternand cu magnetit, abraziv. 2. hartie sau panza acoperita cu granule de smirghel (1), pentru curatirea sau lustruirea lemnului, a metalului etc.; emeri. (< germ. Schmirgel)

BYTOWNIT (‹ localit. Bytow) subst. Feldspat plagioclaz, intilnit in rocile bazice, in unele meteorite si in rocile metamorfice de contact. Are culoare alb-verzuie si aspect lamelar sau granular.

CORINDON (‹ fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format in rocile metamorfice de contact, in segregatiile magmatice de magnetit, gasindu-se frecvent si in aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezinta cea mai mare duritate dupa diamant, este transparent si variat colorat: rosu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se foloseste ca piatra pretioasa, in mecanica de precizie si in ceasornicarie. Varietatile comune opace se utilizeaza ca abraziv.

CORNEANA (‹ fr.) s. f. roca metamorfica formata la exteriorul aureolei de contact, caracterizata prin minerale deshidratate, compacte si dure, cu spartura aschioasa. Se deosebesc c. de contact termic si c. de contact metasomatic.

PORFIROBLASTIC -A (‹ fr. {i}) adj. (Despre structura rocilor metamorfice) Care este caracterizat prin prezenta unor cristale mari, prinse intr-o masa de minerale granulare mai marunte.

CRISTALOBLASTEZA ({s} gr. krystallos „cristal” + blstos „mladita, mugure”) s. f. Proces de recristalizare metamorfica a rocilor preexistente, in mediul solid sau viscos, sub actiunea presiunilor orientate din scoarta Pamintului si din aureolele de contract ale maselor intruzive.

FELDSPAT, feldspati, s. m. Nume generic dat unor minerale cu compozitie si aspect divers (silicati de potasiu, de sodiu si de calciu), alcatuind numeroase roci eruptive si metamorfice. – Din germ. Feldspat, fr. feldspath.

SISTOS, -OASA, sistosi, -oase, adj. (Despre roci sedimentare si metamorfice sau despre structura lor) Cu caracter de sist, alcatuit din sist. – Din fr. schisteux.

ZOIZIT s.n. Silicat natural hidratat de calciu si de aluminiu din grupa epidotului, component al unor roci eruptive si metamorfice. [Sil. zo-i-] (din germ. Zoisit)

MICROCLIN, microcline, s. n. Mineral din grupa feldspatilor potasici, de culoare roz, galbena, rosiatica sau verde, care constituie un element de baza al unor roci eruptive sau metamorfice si care este folosit in industria ceramicii si ca piatra semipretioasa. – Din fr. microcline.

STRAT, straturi, s. n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.

AMFIBOL ~i m. Mineral cristalizat care intra in componenta unor roci eruptive si metamorfice. /<fr. amphibole

GRANAT s.n. Mineral cristalizat, aflat in rocile eruptive si in unele roci sedimentare sau metamorfice, folosit ca piatra de slefuit sau ca piatra pretioasa. [Pl. -te, (s.m.) -ti. / cf. germ. Granat, it. granato].

AMFIBOL s. m. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicati de magneziu, fier, calciu, sodiu si aluminiu. (< fr. amphibole)

MICA s. f. mineral din silicat de aluminiu si potasiu cristalizat, clivabil, care abunda in rocile eruptive si metamorfice. (< fr. mica)

MICROCLIN s. n. mineral din grupa feldspatilor potasici, de culoare roz, galbena, rosiatica sau verde, constituent de baza al unor roci eruptive sau metamorfice. (< fr. microcline)

BOEMIA 1. Denumirea terit. pe care s-a constituit statul ceh. 2. Denumirea Cehiei, in cadrul Imp. Habsburgic, intre 1526 si 1918. 3. Podisul Boemiei, pod. cu aspect deluros si climat continental, in V Cehiei, incadrat de M-tii Sudeti, Metaliferi, Padurea Boemiei si Colinele Ceho-Morave. Alcatuit din roci cristaline si metamorfice paleozoice. Alt. med.: 200-500 m. Adinc fragmentat si drenat de cursul superior al fl. Elba (Labe) si afl. sai Vitava si Ohre; zacaminte de min. de plumb, zinc, wolfram, uraniu, carbune, nichel, grafit. Se mai numeste si Patrulaterul Boem. 4. Padurea Bosniei (Cesky Les sau Bohmer Wald), masiv muntos la granita Ceho-Slovaciei cu Germania. Lungime; 80 km; alt. max.: 1.039 m (Cerchov). Alcatuit din granite, gnaise si sisturi cristaline. Expl. forestiere.

ANCHERIT (< fr., germ.) s. n. Carbonat natural de calciu, magneziu si fier, cenusiu sau galbui-brun, intalnit in rocile sedimentare sau metamorfice.

ZOIZIT (‹ fr. {i}; {s} Zois) s. n. Silicat natural hidratat de calciu si de aluminiu din grupa epidotului, cristalizat in sistemul rombic. Are culoarea cenusie, galbuie, verzuie si luciu sticlos. Component al unor roci eruptive si metamorfice.

COASTEI (COAST RANGES), Lanturile ~, lant muntos de-a lungul coastei pacifice a S.U.A., intre 48º30' (str. Juan de Fuca) si 35º lat. N. Alcatuit din roci sedimentare si metamorfice. Puternica zona seismica. Lungime: c. 1.600 km. Alt. medie: 1.000 m; alt. max.: 2.424 (vf. Olympus). Parc national.

KARAKORUM (KARAKORAM) 1. Sistem muntos in Asia Centrala, in NE Pakistanului, la granita cu China si India, intre extremitatea de NV a M-tilor Himalaya la S si M-tii Kunlun la E. Lungime: c. 800 km. Alt. medie: 6.000 m; alt. max.: 8.611 m (vf. K2, al doilea din lume dupa vf. Chomolungma). Puternic fragmentat de vai adanci si inguste; culmi cu ghetari (Siachen, Baltoro, Batura) si cu zapezi persistente. Sunt alcatuiti din trei culmi paralele, formate din granite, gnaisuri, roci sedimentare si metamorfice. Versantul sudic este acoperit de paduri pana la 3.500 m, iar pe cel nordic vegetatia este slab dezvoltata. 2. Localitate in Mongolia, la poalele muntilor Hangai-Changajn Nuruu (pe cursul superior al raului Orkhon). Capitala a Imperiului Mongol (1220-1260), fundata de Genghis-Han. Sit arheologic descoperit in 1889; sapaturile incepute in 1948 au scos la iveala bogate sanctuare ale samanilor si numeroase sculpturi in piatra.

metamorfic, -A adj. (Despre roci) Care a suferit un metamorfism. [< fr. metamorphique].

FELDSPATIZARE s. f. formare de feldspati prin actiunea metamorfica a magmei eruptive asupra rocilor. (dupa fr. feldspathisation)

metamorfic, -A adj. (despre minerale, roci) care provine din metamorfism. (< fr. metamorphique)

EXOMORFISM s.n. Ansamblu de transformari metamorfice, determinate de o masa eruptiva in rocile inconjuratoare. [< fr. exomorphisme, cf. gr. exo – in afara, morphe – forma].

EXOMORFISM s. n. ansamblu de transformari metamorfice, determinate de o masa eruptiva in rocile inconjuratoare. (< fr. exomorphisme)

COJIRE (‹ coji) s. f. 1. Actiunea de a (se) coji. ◊ Cojirea rocilor = proces de desfacere succesiva, in coji sau solzi a stratelor de la suprafata rocilor, ca urmare a actiunii de alterare exercitate de agentii fizico-chimici. Fenomenul este frecvent la rocile magmatice, la unele roci sedimentare si mai rar la cele metamorfice. 2. Operatie de indepartare (prin aschiere) a stratului cu defecte (crusta, oxizi etc.) de pe suprafata unor lingouri, a unor semifabricate etc. 3. Operatie de indepartare a cojii sau a stratului de rasina oxidata de pe suprafata lemnului.