ROCA s. (GEOL.) 1. piatra, (inv.) stanca. (O ~ dura.) 2. roca clastica v. roca detritica; roca colectoare v. roca magazin; roca detritica = roca clastica; roca efuziva = vulcanit, roca vulcanica; roca eruptiva v. roca magmatica; roca magazin v. roca colectoare; roca magmatica = roca eruptiva; roca organogena v. biolit; roca sedimentara v. roca vulcanica = vulcanit, roca efuziva.

EFUZIV, -A adj. (Geol.) Vulcanic. ◊ Roca efuziva = roca magmatica intarita la suprafata scoartei Pamantului. [< fr. effusif, cf. lat. ex – din, fundere – a se revarsa].

EXTRUZIV, -A adj. Referitor la extruziune. ◊ Roca extruziva = roca magmatica care ajunge la suprafata prin fisuri sau canale, se revarsa pe pamant si apoi se solidifica rapid, formand o masa dura. [Cf. fr. extrusif, it. estrusivo].

gabro/gabrou s. n. roca magmatica intruziva cu structura holocristalina, din feldspati plagioclazi, piroxeni, amfiboli, olivinã si biotit, folosit in constructii si in pavaje. (din fr., it. gabbro, germ. Gabbro)

AUTOLIT s. n. roca magmatica inglobata in alta roca, impreuna cu care a provenit din aceeasi magma initiala. (< fr. autolithe)

BANATIT s. m. roca magmatica intruziva, alcatuita din granodiorit, granit etc. (< fr. banatite)

BAZALT s. n. roca magmatica efuziva cu structura porfirica, compacta, la constructii si pavaje. (< fr. basalte, lat. basaltes)

DACIT s. n. roca magmatica efuziva cu structura porfirica, din cuart, feldspat etc. (< fr. dacite)

DIORIT s. n. roca magmatica intruziva cristalina, format din feldspati plagioclazi, piroxeni si amfiboli. (< fr. diorite)

DOLERIT s. n. roca magmatica efuziva, avand compozitia bazaltului, fara olivina. (< germ. Dolerit)

EFUZIV, -A adj. (geol.) vulcanic. ♦ roca ~a = roca magmatica intarita la suprafata scoartei Pamantului. (< fr. effusif)

EXTRUZIV, -A adj. referitor la extruziune. ♦ roca ~a = roca magmatica care ajunge la suprafata prin fisuri sau canale, se revarsa pe pamant si apoi se solidifica rapid. (< fr. extrusif)

GRANIT s. n. roca magmatica intruziva, compacta, foarte dura, din sisturi cristaline de feldspat, cuart si mica, pentru pavaje, ca material de constructii etc. (< fr. granit)

GRANODIORIT s. n. roca magmatica, intruziva, asemanatoare granitului, din cuart, feldspat, hornblenda. (< fr. granodiorite)

LABRADORIT s. n. roca magmatica efuziva, din microlite de labrador¹. (< fr. labradorite)

LIMBURGIT s. n. roca magmatica efuziva din familia peridotitelor, din olivina si augit, cu structura porfirica si culoare neagra cu pete verzi. (cf. Limburg)

LIPARIT s. n. roca magmatica efuziva din cuart, feldspat, oligoclaz si biotit; riolit. (< fr. liparite)

OBSIDIAN s. n. roca magmatica efuziva sticloasa, rosiatica sau negricioasa. (< fr. obsidienne, lat. obsidianus)

OFIOLIT s. n. roca magmatica efuziva verzuie, amintind de pielea serpilor, in zonele de sinclinal. (< fr. ophiolithe)

PEGMATIT s. n. roca magmatica cristalina, materie prima pentru extragerea felspatului si a cuartului. (< fr. pegmatite)

PERLIT s. n. roca magmatica sticloasa, formata in mediu subacvatic. (< germ. Perlit, rus. perlit)

PICRIT s. n. roca magmatica de origine vulcanica, verde-inchisa sau neagra. (< fr. picrite)

PIROXENIT s. n. roca magmatica intruziva, formata din piroxeni. (< fr. pyroxenite)

PORFIR¹ s. n. roca magmatica efuziva asemanatoare granitului, formata din ostoza, cuart, mica si hornblenda. (< gr. porphyr, fr. porphyre)

RIOLIT s. n. roca magmatica efuziva, asemanatoare granitului, cu textura porfirica; liparit. (< fr. rhyolite, germ. Rhyolit)

SANIDINIT s. n. roca magmatica din sanidina si minerale rare. (< fr. ranidinite)

VITROFIR s. n. roca magmatica efuziva cu structura hialina. (< germ. Vitrophyr)

MAGMATIC, -A, magmatici, -ce, adj. Care se refera la procesele de migratiune, de eruptie sau de consolidare a magmei ◊ Proces magmatic = proces de miscare si de consolidare a magmei in zonele de minima rezistenta ale scoartei Pamantului. roca magmatica = roca formata printr-un proces magmatic; roca eruptiva. – Din fr. magmatique.

PEGMATIT, pegmatite, s. n. roca magmatica in care mineralele sunt bine cristalizate si cu structura specifica, formata de obicei din cuart, feldspat si mica, la care se asociaza uneori minerale pretioase. [Var.: pegmatita s. f.] – Din fr. pegmatite.

PICRIT s. n. roca magmatica de origine vulcanica, de culoare verde inchis sau neagra. – Din fr. picrite, germ. Pikrit.

PNEUMATOLITE s. f. pl. Roci magmatice ale caror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliza. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte.

PLUTON², plutoni, s. m. Corp de roci magmatice, in general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune in masa unor straturi sedimentare. – Din fr. pluton.

PLUTONITE s. f. pl. Roci magmatice consolidate in adancurile scoartei terestre. – Din pluton².

MELAFIR, melafire, s. n. roca magmatica vulcanica de tipul bazaltului. – Din fr. melaphyre.

SANIDINIT s. n. roca magmatica formata in cea mai mare parte din sanidin si care contine minerale rare. – Din fr. sanidinite.

SCUT, scuturi, s. n. 1. Arma defensiva de metal, de piele etc., de diverse forme si marimi, cu care luptatorii din antichitate si din evul mediu isi aparau pieptul de lovituri; pavaza. ♦ (Rar) Blazon (in forma de scut 1). 2. Fig. Aparare, ocrotire, sprijin. 3. (Tehn.) Masca sau paravan protector folosite de sudori. 4. Constructie metalica sau de lemn mobila, folosita la sustinerea peretelui si a tavanului unei galerii de mina sau la protejarea lucrarilor de sapare si de captusire a unui tunel. 5. (Geol.) Regiune intinsa din cadrul unei platforme, in care apare la suprafata fundamentul platformei, format din sisturi cristaline si vechi roci magmatice. 6. Parte chitinoasa care alcatuieste epiderma sau scheletul unor vietuitoare, avand rol protector. – Lat. scutum.

SILL s. n. Zacamant de roci magmatice intruzive, care se prezinta sub forma unor spatii lamelare umplute cu topituri magmatice. [Scris si: sil] – Din fr. sill.

DACIT n. roca magmatica, de culoare cenusie, folosita ca piatra de constructie. /<fr. dacite

INTRUZIV ~a (~i, ~e) (despre corpuri si roci magmatice) Care patrunde si se consolideaza in alte roci din interiorul scoartei Pamantului. /<fr. intrusif

LABRADORIT n. roca magmatica de culoare neagra-cenusie, folosita ca material de constructie si ca ornament. /<fr. labradorite

OBSIDIAN ~e n. roca magmatica necristalizata, intrebuintata in epoca de piatra la confectionarea armelor si uneltelor [Sil. -di-an] /<fr. obsidiane, obsidienne

SIENIT ~e n. roca magmatica formata, mai ales, din feldspati alcalini si alte minerale, intrebuintata ca material de constructie. [Sil. -si-e-] /<fr. syenite

TRAHIT n. roca magmatica de formatie recenta, frumos colorata, intrebuintata ca piatra decorativa in constructii. /<fr. trachyte

AUTOLIT s.n. (Geol.) roca magmatica inglobata in alta roca, cu care a provenit din aceeasi magma initiala. [< fr. autolithe, cf. gr. autos – insusi, lithos – piatra].

CONSANGVINITATE s.f. 1. Rudenie din partea tatalui; (p. ext.) Inrudire de sange. 2. Calitate a unor roci magmatice de a fi asociate din punct de vedere petrografic. [Var. consanguinitate s.f. / cf. lat. consanguinitas, fr. consanguinite].

DATOLIT s.n. Borat si silicat de calciu, intalnit in crapaturile rocilor magmatice. [Cf. germ. Datolith].

DOLERIT s.n. (Geol.) roca magmatica efuziva, avand compozitia bazaltului, de care se deosebeste insa prin lipsa olivinei. [< germ. Dolerit].

LABRADORIT s.n. roca magmatica efuziva, formata din microlite de labrador. [< fr. labradorite].

PNEUMATOLIT s.n. roca magmatica formata prin pneumatoliza. (cf. fr. pneumatolyte)

PLUTONIT s.n. roca magmatica consolidata in adancimea scoartei Pamantului. (cf. germ. Plutonit)

PERLIT s.n. roca magmatica sticloasa, formata in mediu subacvatic. [< germ. Perlit, fr. perlite].

BANATIT s.m. (Geol.) roca magmatica, alcatuita in special din granodiorit, granit etc., formata la sfarsitul cretacicului in Banat si Muntii Apuseni, care se foloseste ca piatra de constructii. [< fr. banatite, cf. Banat + -it].

MAGMATIC, -A adj. Referitor la fenomenul de aparitie a magmei si la produsele acesteia; de magma, al magmei. ◊ roca magmatica = roca rezultata din procesul de solidificare a magmei; roca eruptiva. [Cf. fr. magmatique].

PEGMATITA s.f. roca magmatica cristalina, intrebuintata ca materie prima pentru extragerea feldspatului si a cuartului. [Var. pegmatit s.n. / < fr. pegmatite].

PICRIT s.n. (Geol.) roca magmatica de origine vulcanica, de culoare verde-inchis sau neagra. [< fr. picrite, cf. germ. Pikrit].

RIOLIT s.n. roca magmatica efuziva, asemanatoare granitului, cu textura adesea porfirica; liparit. [Pron. ri-o-. / < fr. rhyolite, cf. gr. rhyo < rhein – a curge, lithos – piatra].

AUGIT s. n. mineral din grupa piroxenilor, constituent al rocilor magmatice efuzive. (< fr. augite)

CONSANGVINITATE s. f. 1. relatie genetica intre indivizi dintr-un stramos comun. ◊ inrudire de sange. 2. calitate a unor roci magmatice de a fi asociate din punct de vedere petrografic. (< fr. consanguinite, lat. consanguinitas)

FACOLIT s. n. intruziune de roci magmatice in zona de bolta a unui anticlinal sau in albiile sinclinale. (< faco- + -lit²)

HIPOCRISTALIN, -A adj. (despre roci magmatice) din minerale cristalizate si amorfe. (< fr. hypocristallin)

HOLOCRISTALIN, -A adj. (despre roci magmatice) cristalizat in intregime. (< fr. holocristallin)

INTRUZIV, -A adj. (despre roci magmatice) format prin intruziune. (< fr. intrusif)

MAGMA s. f. 1. masa incandescenta fluida sau vascoasa din interiorul Pamantului, care prin solidificare formeaza rocile magmatice. 2. (med.) masa gelatinoasa rezultata din necrozarea sau topirea unor tesuturi. (< fr., gr. magma)

PLUTON² s. n. masa de roci magmatice intruzive, de dimensiuni mari. (< fr. pluton)

REGUR s. n. sol negru, de mare fertilitate, in regiunile (sub)tropicale uscate, de savane si prerii, pe roci magmatice, pe calcare si depozite argiloase. (< germ. Regur, fr. regur)

RIOTAXIE s. f. proces de formare a texturii fluidale care apare la unele roci magmatice. (< rio- + -taxie²)

SANIDINA s. f. feldspat potasic incolor, alb, roz sau cenusiu, care se gaseste in unele roci magmatice efuzive. (< fr. sanidine)

ADAMELLIT (‹ n. pr. Adamello, Alpi) s. n. roca magmatica intrusiva, cu compozitie intermediara intre granit si granodiorit; monzonit.

AFANITIC, A, adj. (Geol.) (Despre structura rocilor magmatice) In care constituientii nu pot fi distinsi macroscopic.

ALBIT (‹ fr. {i}) s. n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare alba, cenusie, verzuie cu luciu sidefos si duritate mare, intilnit in rocile magmatice acide (granite, pegmatite), in cele metemorfazate (gnaise) si in unele calcare. Utilizat in ind. ceramicii fine ca fondant.

ALCALIN, -A, (‹ fr.) adj. 1. (Despre substante chimice) Care are proprietatile unei baze. ♦ Medicamente alcaline = medicamente utilizate in tratamentul aciditatii gastrice. Metale alcaline = metalele (litiul, sodiul, potasiul, rubidiul, cesiul si franciul) care fac parte din grupa I a sistemului periodic al elementelor. Rezerva a. = cantitatea de acid carbonic si de bicarbonat de sodiu din singe; la om, r.a. este de 7,34-7,45 cm³. 2. (PETROGR.; despre magma si roci magmatice) Caracterizate prin continut mare in alcalii in raport cu dioxidul de siliciu. In cele subsaturate predomina feldspatoizii, iar in cele paracalcaline predomina piroxenii si amfibolii sodici. Soluri alcaline = grup de soluri cu continut mare de saruri de sodiu si cu reactie puternic alcalina.

ANORTIT (‹ fr. {i}; {s} gr. an- „fara” + orhos „drept”) s. n. Feldspat plagioclaz, bogat in calciu, de culoare alb-rosiatica, cenusiu, cu luciu sticlos. Este intilnit in geode, in unele bombe vulcanice si in rocile magmatice ultrabazice. Se utilizeaza ca fondant la fabricarea portelanului si faiantei.

APATIT (‹ fr. {i}) s. n. Fosfat tricalcic natural, de culoare verde smarald, intilnit ca mineral accesoriu, in rocile magmatice, in pegmatite si in zacamintele hidrotermale filoniene. Se prezinta sub forma de mase granulare, compacte, fin cristalizate. Este utilizat la separarea ingrasamintelor fosfatice, la fabricarea chibriturilor si ca liant ceramic pentru abrazivi.

AUGIT s. n. Piroxen monoclinic aluminos de culoare brun-verzuie, translucid, important constituent al rocilor magmatice efuzive bazice (andezit, bazalt). Apare sub forma de mase granulare compacte, varietatile alterate fiind utilizate in ind. colorantilor.

AUGITIT s. n. roca magmatica efuziva, ultrabazica, formata din sticla vulcanica de culoare bruna cu continut de fenocristale de augit.

BANATIT (‹ Banat) s. n. Grup de roci magmatice intruzive, constituit in special din gradionite, avind la partea superioara granite, iar la baza diorite. Formeaza masive (batolitice sau lacolitice), dyke-uri, uneori curgeri de lava si aglomerate vulcanice; produce fenomenul de metamorfism de contact cu rocile inconjuratoare.

BATOLIT (‹ fr. {i}; gr. bathos „adincime” + lithos „piatra”) s. m. Forma de zacamint a rocilor magmatice intruzive, care se prezinta in mase imense in scoarta Pamintului, cu baza foarte larga, profund inradacinata in aceasta. B. ocupa suprafete de peste 100 km², are peretii abrupti si inclinati divergent spre adincime si acoperisul sub forma de cupola. Prin eroziunea rocilor inconjuratoare, b. poate iesi la suprafata.

BAZALT (‹ fr., lat.) s. n. 1. roca magmatica efuziva bazica, corespondent al gabbroului, de culoare cenusie-neagra cu nuante rosiatice, constituita din plagioclazi bazici si olivina la care se adauga minerale accesorii. In reg. tropicale, prin descompunere genereaza laterit. Formeaza conuri vulcanice, pinze cu separatii columnare (coloanele de b. Detunatele si Racos, declarate monumente ale naturii) si revarsari enorme de lava. Este utilizat la constructii de drumuri, pentru fundatii, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obtinut dintr-o materie prima (argila, masa ceramica) cu temperatura joasa de vitrifiere si utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a caramizilor pentru trotuare etc.

BRECIE (‹ it. breccia „pietris, prundis”) s. f. roca sedimentara detritica consolidata, in compozitia careia intra fragmente colturoase de roci preexistente, de dimensiuni si compozitie mineralogica diferite. Poate fi: b. vulcanica (roci magmatice cimentate prin lava eruptiva); b. piroclastica (produse colturoase ale exploziei exogena); b. tectonica (formata din fragmente provenite din rocile aflate in zonele de fractura ale scoartei Pamintului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentara (la bazele pantelor din grohotisul depus).

CARBONATITE (‹ fr.) s. f. pl. Roci magmatice, constituite preponderent din carbonati de calciu. Reprezinta o importanta sursa de niobiu si de alte metale rare.

COJIRE (‹ coji) s. f. 1. Actiunea de a (se) coji. ◊ Cojirea rocilor = proces de desfacere succesiva, in coji sau solzi a stratelor de la suprafata rocilor, ca urmare a actiunii de alterare exercitate de agentii fizico-chimici. Fenomenul este frecvent la rocile magmatice, la unele roci sedimentare si mai rar la cele metamorfice. 2. Operatie de indepartare (prin aschiere) a stratului cu defecte (crusta, oxizi etc.) de pe suprafata unor lingouri, a unor semifabricate etc. 3. Operatie de indepartare a cojii sau a stratului de rasina oxidata de pe suprafata lemnului.

DACIT (< fr. {i}; Dacia) s. n. roca magmatica neovulcanica, acida, cenusie, porfirica, de compozitia granodioritului, alcatuita din cuart, plagioclaz, andezin, biotit, hornblenda, uneori sanidina si piroxeni. Se utilizeaza ca piatra de constructie.

CROMITE (‹ fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate in rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagra, luciu metalic si prezinta proprietati magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie prima la fabricarea produselor refractare cromitice.

BAUXITA s.f. roca formata in procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate in silicati de aluminiu, care se gaseste in natura sub forma de mase compacte. [Pron. ba-u-, pl. -te, var. bauxit s.n. / < fr. bauxite, cf. Baux – comuna in Franta].

PNEUMATOLIZA s.f. Fenomen care are loc prin reactia dintre componentii volatili degajati dintr-un masiv magmatic si rocile inconjuratoare. [< fr. pneumatolyse].

HIPERSTEN s. n. varietate de piroxen, care se formeaza pe cale magmatica in rocile bogate in fier. (< fr. hypersthene)

PNEUMATOLIZA s. f. fenomen care are loc prin reactia dintre componentii volatili degajati dintr-un masiv magmatic si rocile inconjuratoare. (< fr. pneumatolyse)

PENIN, penine, s. n. Mineral constituent al sisturilor cristaline, care formeaza cristale pe rocile metamorfice si magmatice. – Din fr. pennine, germ. Pennin.

PLUTONISM s. n. 1. Totalitatea proceselor geologice legate de miscarea topiturilor magmatice la mari adancimi in scoarta terestra. 2. Conceptie geologica care considera ca formarea rocilor s-ar datora numai topiturilor magmatice. – Din fr. plutonisme.

MICROLIT, microlite, s. n. 1. Element cristalin microscopic, de forma prismatica sau tubulara, format prin cristalizarea topiturilor magmatice, care se gaseste in unele roci vulcanice. 2. (La pl.) Unelte si arme mici din piatra, folosite in comuna primitiva. – Din fr. microlite, germ. Mikrolith.

PLUTONISM n. 1) (in sec. XVIII-XIX) Curent in geologie, care exagera rolul caldurii subterane si sustinea ca rocile s-au format pe cale magmatica. 2) Totalitate a proceselor geologice care au loc la mari adancimi si sunt legate de miscarea magmei. /<fr. plutonisme

CORINDON (‹ fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format in rocile metamorfice de contact, in segregatiile magmatice de magnetit, gasindu-se frecvent si in aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezinta cea mai mare duritate dupa diamant, este transparent si variat colorat: rosu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se foloseste ca piatra pretioasa, in mecanica de precizie si in ceasornicarie. Varietatile comune opace se utilizeaza ca abraziv.

magmatic, -A adj. referitor la magma si la magmatism. ♦ roca ~a = (sau eruptiva) = roca rezultata din procesul de solidificare a magmei. (< fr. magmatique)

OFIOLIT s.n. (Geol.) roca eruptiva care apare in zonele de sinclinal in urma activitatii magmatice. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolithe, cf. gr. ophis – sarpe, lithos – piatra].

GREISEN [GRAI-ZAN] s. n. roca granuloasa, din cuart si mica, formata prin transformarea granitului sub actiunea solutiilor magmatice reziduale. (< germ. Greisen)

GREISEN s.n. (Geol.) roca granuloasa, alcatuita din cuart si mica, formata prin transformarea granitului sub actiunea solutiilor magmatice reziduale. [Pron. grai-zen. / < germ. Greisen].

roca roci f. Agregat material natural care constituie scoarta terestra si se prezinta sub forma aproape uniforma. ~ magmatica. ~ vulcanica. / < it. rocca, fr. roc, roche

LACOLIT (‹ fr. {i}; {s} gr. lakkos „cavitate” + lithos „piatra”) s. n. Corp magmatic intrusiv, avand, in general, o forma plan-convexa, cu boltire simetrica sau asimetrica, amplasat concordant in roci stratificate. Injectia magmei s-a facut printr-un canal cilindric sau o fractura situata la baza corpului.

AUREOLA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele sfintilor; aura (2). 2. (FIZ.) Zona mai putin luminoasa care inconjura o flacara, un arc electric etc. 3. (PETROGR.) A. de contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice in care, sub influenta temperaturii si a chimismului magmei in ascensiune, se manifesta fenomenul de metamorfism. A. hidrotermala = zona din jurul unui cos vulcanic, in care rocile sint metamorfozate de catre solutiile hidrotermale. A. mofetica = zona de raspindire a emanatiilor de dioxid de carbon ale mofetelor, prin fisurile, dislocatiile sau eruptiile vulcanice. A. geochimica (sau de dispersiune) = zona din jurul unor zacaminte de substante minerale utile care prezinta un continut ridicat in elementele chimice ce alcatuiesc acel zacamint si care se formeaza concomitent cu zacamintul (a. primara) sau prin alterarea acestuia (a. secundara).