PERLÍT s. n. Material de construcție cu structură spongioasă fină, obținut din rocă vulcanică și folosit la executarea unor tencuieli termoizolante. – Din germ. Perlit, rus. perlit.

PÓNCE adj. invar. (În sintagma) Piatră ponce = rocă vulcanică de culoare cenușie sau albă, poroasă și ușoară; spumă de mare; bucată din această rocă, întrebuințată ca material abraziv la curățatul petelor de pe mâini, la înlăturarea pielii îngroșate etc. [Pr. și: pons] – Din fr. [pierre] ponce.

RÓCĂ s. (GEOL.) 1. piatră, (înv.) stâncă. (O ~ dură.) 2. rocă clastică v. rocă detritică; rocă colectoare v. rocă magazin; rocă detritică = rocă clastică; rocă efuzivă = vulcanit, rocă vulcanică; rocă eruptivă v. rocă magmatică; rocă magazin v. rocă colectoare; rocă magmatică = rocă eruptivă; rocă organogenă v. biolit; rocă sedimentară v. rocă vulcanică = vulcanit, rocă efuzivă.

VULCANÍT s. v. rocă efuzivă, rocă vulcanică.

dacít (rocă vulcanică) s. n.

porfír (rocă vulcanică) s. n., (feluri) pl. porfíre

PÓNCE adj. invar. : Piatră ~ rocă vulcanică ușoară și poroasă, de culoare cenușie sau albă, având diferite întrebuințări. /<fr. [pierre] ponce

CINERÍT s. n. rocă vulcanică piroclastică, cimentată, din material fin provenit din pulverizarea și consolidarea lavei. (< fr. cinérite)

PÓNCE adj. inv. piatră ~ = rocă vulcanică sticloasă, spongioasă și foarte ușoară, la șlefuirea metalelor etc. (< fr. /pierre/ ponce)

PORFIRÍT s. n. rocă vulcanică cu aspect de porfir, din cristale de plagioclaz, andezit, piroxen etc. (< fr. porphyrite)

SEPIOLÍT s. n. rocă vulcanică sticloasă și poroasă care plutește pe apă, prin degajarea de gaze în timpul răcirii lavei; spumă-de-mare. (< fr. sépiolite, germ. Sepiolith)

BAZÁLT, bazalturi, s. n. rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și la pavaje. – Din fr. basalte, lat. basaltes.

DACÍT s. n. rocă vulcanică alcătuită din cuarț, andezin, biotit, hornblendă, feldspat etc., de obicei cenușie, folosită ca piatră de construcție. – Din fr. dacite.

HEMICRISTALÍN, -Ă, hemicristalini, -e, adj. (Despre roci vulcanice) Care are structura parțial cristalizată. – Din fr. hémicristallin.

TRAHÍT, trahite, s. n. rocă vulcanică de formație recentă, cu compoziție asemănătoare cu a sienitului, folosită ca piatră de construcție. – Din fr. trachyte.

ANDEZÍT, andezite, s. n. rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Din fr. andésite.

PIROXÉN, piroxeni, s. m. rocă vulcanică formată din silicați naturali de magneziu, fier, calciu, aluminiu, sodiu, potasiu etc., care se prezintă sub formă de cristale prismatice cu luciu sticlos, de culoare verde-măslinie până la negru. – Din fr. pyroxène.

PORFÍR, porfire, s. n. rocă vulcanică dură, formată din cristale mari de feldspat, cuarț etc. înglobate într-o masă de feldspat măruntă sau sticloasă. [Var.: (reg.) porfíră s. f.] – Din ngr. porfirítis, fr. porphyre.

PORFIRÍT, porfirite, s. n. rocă vulcanică cu aspect de porfir, de obicei în culori închise, folosită mai ales la pavaj. – Din fr. porphyrite, germ. Porphyrit.

OBSIDIÁN, obsidiane, s. n. rocă vulcanică de culoare neagră sau brună-cenușie, cu înfățișarea sticlei topite, care a fost folosită în epoca de piatră pentru confecționarea armelor și a uneltelor. [Pr.: -di-an] – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].

LÁVĂ, lave, s. f. Masă minerală în stare lichidă incandescentă, azvârlită la suprafața pământului de un vulcan în erupție (și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava.

MICROLÍT, microlite, s. n. 1. Element cristalin microscopic, de formă prismatică sau tubulară, format prin cristalizarea topiturilor magmatice, care se găsește în unele roci vulcanice. 2. (La pl.) Unelte și arme mici din piatră, folosite în comuna primitivă. – Din fr. microlite, germ. Mikrolith.

RIOLÍT, riolite, s. n. rocă vulcanică, cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului, alcătuită din cuarț și feldspați. [Pr.: ri-o-] – Din fr. rhyolite, germ. Rhyolith, rus. riolit, engl. rhyolite.

SCAPOLÍT, scapolite, s. m. Mineral amorf, incolor sau opac, rezultat din unirea unui silicat de calciu cu unul de aluminiu, care se întâlnește în unele roci vulcanice. – Din fr. scapolite.

ANDEZÍT ~e n. rocă vulcanică de culoare închisă, folosită în construcții și ca piatră de pavaj. /<fr. andésite

BAZÁLT ~uri n. min. rocă vulcanică de culoare cenușie sau neagră-albăstruie, folosită la construcții și pavaje. /<fr. basalte, lat. basaltes

HEMICRISTALÍN ~ă (~i, ~e) (despre roci vulcanice) Care are structură parțial cristalizată. /<fr. hémicristalin

MICROLÍT ~e n. 1) Cristal microscopic din componența rocilor vulcanice. 2) la pl. Unelte și arme de piatră folosite de omul primitiv. /<fr. microlithe, germ. Mikrolith

AMIGDÁLĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului; tonsilă. 2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întâlnește frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdală].

CINERÍT s.n. rocă vulcanică piroclastică, cimentată, formată din material fin provenit din pulverizarea și consolidarea lavei. [< fr. cinérite].

DIABÁZ s.n. (Geol.) rocă vulcanică, de culoare verzuie sau cenușie, în care mineralele componente sunt de obicei transformate. [Pron. di-a-. / < germ. Diabas, fr. diabase].

EFUZÍV, -Ă adj. (Geol.) vulcanic. ◊ rocă efuzivă = rocă magmatică întărită la suprafața scoarței Pământului. [< fr. effusif, cf. lat. ex – din, fundere – a se revărsa].

LIPARÍT s.n. (Geol.) rocă vulcanică formată din cuarț, feldspat, oligoclaz și biotit; riolit. [< fr. liparite].

PORFIRÍT s.n. rocă vulcanică cu aspect de porfir constituită din cristale de plagioclaz, piroxen, amfibol sau biotit. [< fr. porphyrite].

SPILÍT s.n. rocă vulcanică, adesea alterată. [< fr. spilite].

ANDEZÍT s.n. rocă vulcanică de culoare închisă, folosită mai ales la pavaje și la construcții. [Pl. -te-, -turi. / < fr. andésite].

HEMICRISTALÍN, -Ă adj. (Despre roci vulcanice) Care este parțial cristalizat. [Cf. fr. hémicristallin].

OBSIDIÁN s.n. rocă vulcanică de culoare roșiatică sau negricioasă, asemănătoare la aspect cu sticla topită. [Pron. -di-an. / < fr. obsidienne].

PORFÍR s.n. rocă vulcanică cristalină foarte dură, formată din feldspat. [< fr. porphyre, cf. gr. porphyra – purpură].

SCAPOLÍT s.m. Mineral amorf care se găsește în unele roci vulcanice. [< fr. scapolite].

TRAHÍT s.n. rocă vulcanică de formație recentă, având compoziția sienitului. [< fr. trachyte].

EFUZÍV, -Ă adj. (geol.) vulcanic. ♦ rocă ~ă = rocă magmatică întărită la suprafața scoarței Pământului. (< fr. effusif)

GLOBULÍT s. n. cristal embrionar dezvoltat în masa rocilor vulcanice. (< engl. globulite)

HEMICRISTALÍN, -Ă adj. (despre roci vulcanice) parțial cristalizat. (< fr. hémicristallin)

SCAPOLÍT s. m. mineral amorf conținând silicat de calciu și de aluminiu, în unele roci vulcanice. (< fr. scapolite)

ZEOLÍT s. m. silicat natural de aluminiu și sodiu din rocile vulcanice. (< fr. zéolite)

porfíră (porfíre), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri).

ALUNÍT (‹ fr. {i}) s. m. Sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu, alb-gălbui, sticlos, pămîntos format prin acțiunea soluțiilor apoase asupra feldspaților sau a sericitului din rocile vulcanice. Apare în impregnații sau cu filoane în rocile alterate. Utilizat pentru prepararea unor vopsele, medicamente etc.

BAUXÍTĂ (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. rocă sedimentară alcătuită din hidroxizi de aluminiu (40-80 la sută) și subordonat hidroxizi de fier, de culoare roșie, brună sau cenușie-verzuie. În reg. cu climă tropicală și subtropicală formează depozite stratiforme, lenticulare sau sub formă de pungi, reprezentînd: a) produs rezidual de alterare lateritică a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitării anorganice a unor coloizi aluminoși în bazine de sedimentare; c) produs rezidual format în urma dizolvării calcarelor aluminoase de către apele subterane. B. reprezintă principala sursă pentru obținerea aluminiului.

BRÉCIE (‹ it. breccia „pietriș, prundiș”) s. f. rocă sedimentară detritică consolidată, în compoziția căreia intră fragmente colțuroase de roci preexistente, de dimensiuni și compoziție mineralogică diferite. Poate fi: b. vulcanică (roci magmatice cimentate prin lava eruptivă); b. piroclastică (produse colțuroase ale exploziei exogenă); b. tectonică (formată din fragmente provenite din rocile aflate în zonele de fractură ale scoarței Pămîntului, cimentate ulterior prin intermediul materialelor transportate de apele hidrotermale); b. sedimentară (la bazele pantelor din grohotișul depus).

ANDEZÍT, andezite, s. n. rocă vulcanică de culoare închisă, folosită ca piatră de pavaj și de construcție. – Fr. andésite.

BAZÁLT s. n. rocă vulcanică de culoare închisă, întrebuințată la construcții și pavaje. – Fr. basalte (lat. lit. basaltes).

CAMBRIENI (CAMBRIAN MOUNTAINS) [kæmbriən máuntainz], Munții ~, masiv muntos, puternic erodat, în Marea Britanie (Pen. Wales), alcătuit din gresii, șisturi, calcare și roci vulcanice paleozoice. Alt. medie: 1.085 m (vf. Snowdon). Lungime: c. 150 km. Expl. de huilă, min. de fier și polimetalice. Păduri de foloase. Rezervații și parcuri naturale.

CODRU-MOMA, masiv muntos împădurit în V M-ților Apuseni, între Crișu Alb și Crișu Negru. Alt. max. 1.112 m (vf. Pleșu), în E lui apar calcare cu numeroase fenomene carstice, în V șisturi cristaline și riolite, iar în S roci vulcanice. Expl. de marmură și calcare ornamentale (Vașcău și Moneasa). Ape minerale termale (Moneasa). Cunoscut și sub denumirea de M-ții Codrului.

PĂDUREA CRAIULUI, Munții ~, culme muntoase în NV M-ților Apuseni, orientată NV-SE, mărginită de depr. Vad-Borod (în N) și depr. Beiuș (în S), alcătuită din calcare mezozoice și roci vulcanice neogene. Alt. max.: 1.015 m (vf. Hordincușa). Nod hidrografic. Depozitele calcaroase mezozoice au dat naștere unui relief carstic (peșterile Vadu Crișului, Meziad, Vântului). Expl. de bauxită (Zece Hotare, Roșia). Turism.

PORFIRÍT (‹ fr., germ.) s. n. rocă vulcanică preterțiară, constituită din cristale de plagioclaz, andezit, piroxen, uneori amfibol sau biotit, cuprinse într-o masă sticloasă sau fin cristalizată, adesea transformată în clorit. ♦ P. ext. Rocă intruzivă sau efuzivă, neutră și bazică, cu cristale mari cuprinse într-o masă măruntă (ex. diorit-porfiritul, gabronorit-porfiritul etc.).

MELAFÍR, melafire, s. n. rocă magmatică vulcanică de tipul bazaltului. – Din fr. mélaphyre.

TUF, tufuri, s. n. rocă formată prin acumularea și consolidarea cenușii, nisipului etc. provenite din erupțiile vulcanice. ◊ Tuf calcaros = rocă sedimentară formată prin depunerea bicarbonatului de calciu din apele calcaroase. – Din fr. tuf.

ERUPTÍV, -Ă adj. 1. De (din) erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boală) Însoțit de o erupție. [< fr. éruptif].

TUF s.n. (Geol.) rocă calcaroasă sau vulcanică, poroasă, mai mult sau mai puțin cimentată. [Pl. -furi. / < fr. tuf, it. tufo].

ERUPTÍV, -Ă adj. 1. de, din erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ◊ (fig.; despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) însoțit de o erupție. (< fr. éruptif)

ANORTÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. an- „fără” + orhos „drept”) s. n. Feldspat plagioclaz, bogat în calciu, de culoare alb-roșiatică, cenușiu, cu luciu sticlos. Este întîlnit în geode, în unele bombe vulcanice și în rocile magmatice ultrabazice. Se utilizează ca fondant la fabricarea porțelanului și faianței.

AUREÓLĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele sfinților; aură (2). 2. (FIZ.) Zonă mai puțin luminoasă care înconjură o flacără, un arc electric etc. 3. (PETROGR.) A. de contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice în care, sub influența temperaturii și a chimismului magmei în ascensiune, se manifestă fenomenul de metamorfism. A. hidrotermală = zona din jurul unui coș vulcanic, în care rocile sînt metamorfozate de către soluțiile hidrotermale. A. mofetică = zona de răspîndire a emanațiilor de dioxid de carbon ale mofetelor, prin fisurile, dislocațiile sau erupțiile vulcanice. A. geochimică (sau de dispersiune) = zonă din jurul unor zăcăminte de substanțe minerale utile care prezintă un conținut ridicat în elementele chimice ce alcătuiesc acel zăcămînt și care se formează concomitent cu zăcămîntul (a. primară) sau prin alterarea acestuia (a. secundară).

DÁLĂ (< fr.) s. f. 1. (GEOL.) Placă din gresie formată în zonele deșertice și pe roci calcaroase sau vulcanice (fonolite); sunt separate prin șanțuri de coraziune. 2. Placă (poligonală) din piatră, marmură, beton, material plastic, metal etc., folosită la executarea unui dalaj. 3. Placă din beton armat a unui planșeu, a unei bolți etc.

RODOPI, Munții ~ (în bulg.: RODOPI PLANINA; în grec.: OROSIRA RODHÓPIS), lanț muntos în Pen. Balcanică, în SSV Bulgariei și NE Greciei, extins pe direcție NV-SE, pe 290 km lungime și 60 km lățime max., delimitat la N de valea fl. Marița și la V de cea a fl. Mesta. Alcătuit din roci cristaline și vulcanice, prezintă un relief domol, cu alt. ce scad de la NV la SE. Alt. max.: 2.191 m (vf. Goliam Perelik). Spre NV, R. se prelungesc cu m-ții Rila, iar spre V cu -m-ții Pirin. Zăcăminte de min. de plumb, zinc, cupru și crom. Acoperiți în mare parte cu păduri. De aici izv. râul Arda.

PICRÍT s. n. rocă magmatică de origine vulcanică, de culoare verde închis sau neagră. – Din fr. picrite, germ. Pikrit.

VULCANÍT, vulcanite, s. n. rocă eruptivă de origine vulcanică. – Din fr. vulcanite.

VULCANÍT ~e n. rocă eruptivă de origine vulcanică. /<germ. Vulkanit

VULCANÍT s.n. rocă eruptivă de origine vulcanică. [< fr. volcanite].

PICRÍT s.n. (Geol.) rocă magmatică de origine vulcanică, de culoare verde-închis sau neagră. [< fr. picrite, cf. germ. Pikrit].

PICRÍT s. n. rocă magmatică de origine vulcanică, verde-închisă sau neagră. (< fr. picrite)

TUF ~uri n. rocă poroasă, provenită din erupțiile vulcanice, folosită ca material de construcție. ◊ ~ calcaros rocă sedimentară calcaroasă, ușoară și poroasă, provenită prin depunerea carbonatului de calciu din apele izvoarelor minerale. /<fr. tuf, germ. Tuff

SPILÍT s. n. rocă bazică, cu o structură vulcanică, dar din albit, piroxen și clorit. (< fr. spilite)

SCORIACÉU, -ÉE, scoriacei, -ee, adj. (Geol.; despre roci) Care are aspectul unei scorii vulcanice. [Pri: -ri-a-] – Din fr. scoriacé.

DIATÉRMĂ s.f. (Geol.) Coș vulcanic prin care iese lava, străpungând exploziv rocile sedimentare. [Pron. di-a-. / < fr. diatherme].

TUF s. n. rocă poroasă, ușoară, formată prin cimentarea cenușilor vulcanice. (< fr. tuf)

TUFÍT s. n. rocă sedimentară din material detritic și cenușă vulcanică. (< fr. tuffite, germ. Tuffit)

AUGITÍT s. n. rocă magmatică efuzivă, ultrabazică, formată din sticlă vulcanică de culoare brună cu conținut de fenocristale de augit.

TUFÍT s.n. (Geol.) rocă sedimentară formată din material detritic și cenușă vulcanică. [< fr. tuffite, germ. Tuffit].

DIATÉRMĂ s. f. coș vulcanic prin care iese lava, stră-pungând exploziv rocile sedimentare. (< fr. diatherme)

BANATÍT (‹ Banat) s. n. Grup de roci magmatice intruzive, constituit în special din gradionite, avînd la partea superioară granite, iar la bază diorite. Formează masive (batolitice sau lacolitice), dyke-uri, uneori curgeri de lavă și aglomerate vulcanice; produce fenomenul de metamorfism de contact cu rocile înconjurătoare.

AGLOMERÁT, -Ă, aglomerați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Îngrămădit, înghesuit. ♦ (Despre un loc, un spațiu) Plin de oameni, de vehicule etc.; suprapopulat, ticsit. 2. Adj., s. n. (Material) obținut prin aglomerare. 3. S. n. rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. – V. aglomera.

PIROCLASTÍT, piroclastite, s. n. rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice. – Din fr. pyroclastite.

TUFÍT, tufite, s. n. rocă sedimentară alcătuită din material detritic mărunt și cenușă vulcanică. – Din fr. tuffite, germ. Tuffit.

AGLOMERÁT ~e n. rocă formată prin acumularea de materiale provenite din explozii vulcanice. /v. a aglomera

PLUTÓNIC ~că (~ci, ~ce) (despre roci eruptive) Care s-a creat prin acțiunea vulcanilor; vulcanic. /<fr. plutonique

PIROCLASTÍT s.n. rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice. [< fr. pyroclastite, cf. gr. pyr – foc, klastos – sfărâmat].

PIROCLASTÍT s.n. rocă formată prin depozitarea materialului expulzat în timpul exploziilor vulcanice. (< fr. pyroclastite)

BÎRGĂU, M-ții Bîrgăului, munți joși în Carpații Orientali, delimitați de rîurile Someșu Mare (la N), Bistrița ardeleană și Pasul Tihuța (la S), situați între M-ții Rodnei și M-ții Călimani. Alcătuiți din depozite sedimentare, străpunse de roci eruptive care au generat apariția mai multor vîrfuri vulcanice (Miroslava, 1.625 m, Heniu Mare, 1.611, Ciucureasa, 1.392 m, Bîrgău, 1.362 m etc.). Pășuni. Creșterea animalelor.

CLASTOCÁRST (‹ fr. {i}; {s} gr. klastos „sfărîmat” + fr. karstique „carstic”) s. n. Forme de relief rezultate în urma unui complex de fenomene dezvoltate pe roci cu o solubilitate redusă (loess, gresii, tufuri calcaroase și vulcanice) și rezultate în urma dizolvării și spălării particulelor minerale din aceste roci ducînd la sufoziunea și tasarea acestora.

KIMBERLÍT s. n. rocă ultrabazică alcătuită din olivină, piroxeni, granat, cromit, adesea cu diamante, formată în coșurile vulcanice – Din fr. kimberlite.

RÓCĂ roci f. Agregat material natural care constituie scoarța terestră și se prezintă sub formă aproape uniformă. ~ magmatică. ~ vulcanică. / < it. rocca, fr. roc, roche

REVILLAGIGEGO [reviλahidédo], arhipelag vulcanic mexican în Oc. Pacific, în terit. ad-tiv al statului Colima, la 595 km de Mexic; 830 km². Ins. pr.: Sorroco, San Benedicto, Roca Partida, Clarión. Relief muntos. Depozite de guano. Nu este locuit.

SÃO MIGUEL [səu migél], cea mai mare ins. din arh. Azore (Portugalia), situată în Oc. Atlantic, la 1.190 km V de capul Roca (Portugalia); 746 km²; 65 km lungime; 15 km lățime max. Orașe pr.: Ponta Delgada, Furnas, Sete Cidades. Relief de câmpie în partea centrală și muntos-vulcanic în rest. Alt. max.: 1.103 m (vf. Vara). Climă caldă și umedă. Izvoare termale. Culturi de tutun, ceai, cereale, viță de vie ș.a. Creșterea bovinelor. Pescuit. Turism.

KÍMBERLIT (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Kimberley) s. n. rocă ultrabazică alcătuită din olivină, piroxeni, granat, ilmenit, cromit, adesea cu diamante (care se exploatează în neck-ul cu diametrul de c. 2.000 m de la Kimberley, Republica Africa de Sud), formată în conurile vulcanice.

BAZÁLT (‹ fr., lat.) s. n. 1. rocă magmatică efuzivă bazică, corespondent al gabbroului, de culoare cenușie-neagră cu nuanțe roșiatice, constituită din plagioclazi bazici și olivină la care se adaugă minerale accesorii. În reg. tropicale, prin descompunere generează laterit. Formează conuri vulcanice, pînze cu separații columnare (coloanele de b. Detunatele și Racoș, declarate monumente ale naturii) și revărsări enorme de lavă. Este utilizat la construcții de drumuri, pentru fundații, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obținut dintr-o materie primă (argilă, masă ceramică) cu temperatură joasă de vitrifiere și utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a cărămizilor pentru trotuare etc.

CIUC 1. Munții Ciucului, masiv muntos împădurit în grupa centrală a Carpaților Orientali, între Depr. Ciucului (la V), Trotuș (la E) și Valea Uzului (la S), alcătuit din depozite cretacice. Alt. max.: 1.565 m (vf. Șoiu). 2. Depresiunea ~, depr. intramontană, tectono-vulcanică, în Carpații Orientali, pe cursul sup. al Oltului, între masivele Harghita, Puciosu, Ciucului și Hășmaș. Supr.: c. 300 km². Este împărțită în trei compartimente prin pragurile de la Racu și Jigodin. Relief de câmpie înaltă (c. 700 m alt.), iar în E colinar. Frecvente inversiuni termice în anotimpul rece. Expl. forestiere și de roci de constr. Numeroase izv. minerale (peste 130 captate).