GRIND, grinduri, s. n. Mica ridicatura de teren de forma alungita, care rezulta din depunerile aluvionare ale unei ape curgatoare sau ale marii. – Din sl. grenddu.

TERASA¹, terase, s. f. 1. Constructie deschisa, anexa a unei cladiri, asezata la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperis (servind ca loc de odihna sau de agrement). ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren, in parcuri sau in gradini. ♦ Portiuni de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt asezate mese pentru consumatori. 2. Forma de relief cu aspect de treapta, provenita din ridicarea scoartei pamantului sau ca rezultat al eroziunii apelor in lungul unei ape curgatoare. – Din fr. terrasse.

TERASA s.f. 1. Constructie deschisa, anexa la o cladire (la parter sau la etaj), folosita pentru odihna etc. ♦ Platforma (care tine loc de acoperis plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafete plane, in forma de trepte, situate in lungul cursului unui rau, al malurilor marii etc. ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren (de obicei in parcuri si in gradini), care foloseste ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].

M*****N s. n. 1. sfarcul m*****i. ◊ formatie anatomica proeminenta. 2. ridicatura de teren izolata, cu varful rotunjit. (< fr. m*****n)

MONTICUL s. m. 1. mica ridicatura de teren cu aspect de movila; gramada de materiale, de pietre etc. 2. (anat.) mica proeminenta rotunjita. (< fr. monticule, lat. monticulus)

TERASA s. f. 1. constructie deschisa, anexa la o cladire (la parter sau la etaj), pentru odihna etc. ◊ platforma (acoperis plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafete plane, in trepte, situate in lungul cursului unui rau, la malul marii etc. ◊ suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren (in parcuri sau gradini), ca loc de plimbare. ◊ portiune de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt asezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)

GHEB¹, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s. n. 1. Cocoasa (la om). 2. ridicatura de teren in forma de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul galbui sau brun, avand de jur-imprejur un inel alb, si cu palaria galbena-bruna (Armillaria mellea). ◊ Ghebe de brad = ciuperca comestibila cu palaria alba, subtire, carnoasa si cu piciorul lung si subtire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de padure = ciuperca comestibila cu palaria rosiatica ori bruna, catifelata (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (forma metatezata a lui *gibb(u)lus < gibbus).

INVALURAT, -A, invalurati, -te, adj. 1. Care se misca, se clatina ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridicaturi multe; accidentat. [Var.: invalurit, -a adj.] – V. invalura.

M*****N, m*******e, s. n. 1. Varful proeminent al m*****i, unde se deschid canalele care secreta laptele; sfarc. 2. ridicatura de teren izolata, avand de obicei varful rotunjit. – Din fr. m*****n.

COLNIC ~ce n. 1) ridicatura de teren de forma alungita si cu pante line, mai mica decat dealul; deal mic; colina. 2) Drum ingust care trece peste un asemenea deal sau printr-o padure. 3) Teren fara copaci (acoperit cu iarba si flori) intr-o padure; poiana; luminis. /<bulg., sb. kolnic

DEAL ~uri n. 1) ridicatura de teren mai joasa decat muntele, avand inaltimea intre 200 si 800 metri. ◊ Ce mai la ~ la vale a) la ce bun atata vorba; b) sa discutam la obiect, spunand lucrurilor pe nume. La ~ in sus; inspre culme. 2) fam. Teren arabil din imprejurimile unei localitati rurale. A pleca la ~. [Monosilabic] /<sl. delu

GHEB ~uri n. 1) (la oameni) Proeminenta patologica pe spate care deformeaza trunchiul; cocoasa; cifoza; gibozitate. 2) ridicatura de teren; damb. /<lat. glibbus

BIUTA s.f. ridicatura de teren folosita la un poligon pentru tir. [Pron. biu-. / < fr. butte].

DRUMLIN s.n. (Geol.) ridicatura de teren alungita, rotunjita si neteda, de origine glaciara, alcatuita din material morenic. [< fr. drumlin < cuv. irlandez].

M*****N s.n. 1. Sfarcul m*****i. ♦ Formatie anatomica proeminenta. 2. ridicatura de teren izolata, rotunjita la varf. [< fr. m*****n].

GRADISTE, gradisti, s. f. ridicatura (alungita) de teren formata in lunca unui rau, datorita schimbarii catre varsare a meandrelor lui. – Din sl. gradiste „castru”.

COLINA ~e f. ridicatura mica de teren de forma alungita si cu pante line, mai mica decat dealul; colnic. /<fr. colline

popina, popini, s.f. (reg.) 1. gorgan; movila; platou. 2. ridicatura alungita de teren formata in lunca unui rau; gradiste.

RAS rasa (rasi, rase) 1) v. A RADE. ◊ C-o fi tunsa, c-o fi rasa ba ca-i una, ba ca-i alta. 2) (despre vase) Care este umplut pana la limita; plin ochi. 3) (despre terenuri) Care nu are ridicaturi sau adancituri; fara denivelari; drept. /v. a rade

ACCIDENT I. s. n. 1. eveniment intamplator si neprevazut, cu consecinte daunatoare. 2. ridicatura, adancitura a unui teren. 3. insusire a unui lucru, fenomen nelegata de esenta lui. 4. ~ fonetic = modificare fonetica intamplatoare (asimilatia, epenteza, metateza). II. s. m. alteratie. (< fr. accident, lat. accidens)

BOSA s. f. 1. ridicatura naturala (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanta, umflatura, proeminenta. 3. (fig.) aptitudine. (< fr. bosse)

HOP² ~uri n. 1) Adancitura sau ridicatura pe o suprafata de teren. 2) Saritura peste un obstacol. 3) fig. Piedica care trebuie depasita. ◊ A trece ~ul a invinge o greutate. /Onomat.

DENIVELAT, -A, denivelati, -te, adj. (Despre terenuri, drumuri etc.) Care prezinta gropi sau ridicaturi. – V. denivela.

OBLU oabla (obli, oable) si adverbial 1) Care are aspect de linie dreapta; fara cotituri; drept. 2) (despre terenuri, campii) Care are suprafata dreapta; fara ridicaturi sau adancituri; plan; neted. 3) (despre inaltimi, urcusuri) Care este aproape vertical; cu panta repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu

ACCIDENT s.n. 1. Intamplare neprevazuta, venita pe neasteptate, care curma o situatie normala. ♦ Intamplare care aduce o nenorocire. 2. ridicatura sau adancitura care schimba perspectiva unui teren. 3. Insusire a unui lucru, a unui fenomen nelegata de esenta, de fiinta lui. // s.m. Semn (diez, bemol etc.) care altereaza intonatia unei note. V. alteratie. ♦ Accident fonetic = modificare fonetica intamplatoare (asimilatia, epenteza, metateza etc.). [Pron. ac-ci-, pl. -nte, (s.m.) -nti. / < fr. accident, cf. it. accidente, lat. accidens].

A SE DENIVELA se ~eaza intranz. (despre sosele, pavaje, terenuri etc.) A-si pierde netezimea prin formare de gropi si de ridicaturi; a deveni hopuros. /<fr. deniveler

GRUI ~ie n. 1) ridicatura de pamant naturala de forma conica, mai mica decat un deal, intalnita in regiunile de ses sau de podis; movila. 2) Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta de deal; costisa; panta; povarnis. [Pl. si gruiuri] /<lat. grunnium.

PLAN s.n. 1. Suprafata neteda, plana, fara ridicaturi. ♦ Suprafata care contine toate dreptele care trec printr-un punct fix si intersecteaza o dreapta. ♦ (Anat.) Suprafata care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. 2. Desen tehnic care reprezinta grafic o suprafata de teren, o constructie, o masina etc. 3. Parte a unei suprafete in raport cu departarea de ochiul observatorului si cu reprezentarea ei intr-o pictura, intr-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeasi actiune sau acelasi subiect, luate sub acelasi unghi de vedere si intr-un cadru constant. ♦ Mod de incadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafata de sustinere in aer a unei aeronave; (p. ext.) aripa. 5. Fel cum sunt asezate, dispuse partile unei opere stiintifice, literare etc. in momentul cand au fost coordonate intre ele; proiect, alcatuire; (p. ext) proiect pentru o actiune care urmeaza sa fie indeplinita. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzand o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum].