HIBERNACUL, hibernaculi, s. m. (Bot.) Mugure metamorfozat si caduc, care constituie partea de rezistenta in timpul iernii a unor plante acvatice. – Din fr. hibernacle.

A ESCAMOTA ~ez tranz. 1) rar (lucruri, obiecte etc.) A dosi fara sa se bage de seama; a ascunde. 2) fig. A face sa fie fals; a prezenta altfel decat este de fapt; a denatura; a falsifica. 3) (rotile de aterizare ale unei aeronave) A retrage in fuzelaj pentru a reduce rezistenta in timpul zborului. /<fr. escamoter

COMPACT-DISC (‹ engl.) s. n. Aparat de redare a sunetelor, avind proprietati de inalta fidelitate si rezistenta in timp a inregistrarilor, folosind pentru redare reflexia optica a unei raze laser pe suprafata unui disc din material metalic (argint) cu diametrul de 12 cm.

SOLID², -A, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care poseda capacitatea de a-si mentine forma si dimensiunile, de a se opune fortelor deformatoare, avand o structura compacta si o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel facut incat rezista mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni si greutate); (fam., despre fiinte) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care infrunta cu tarie greutatile; darz. – Din fr. solide, lat. solidus.

DURABIL, -A, durabili, -e, adj. Care dureaza (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis.

DURABIL, -A adj. care tine mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis)

HALAS [halaʃ], Frantisek (1901-1949), poet ceh. Poezie modernista, cu accente de revolta sociala, de inspiratie tragica si metafizica sau patriotica („Cocosul negru inspaimanta moartea”, „Crampeie de speranta”). Participant la miscarea de rezistenta din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

FRANCTIROR s.m. Soldat voluntar care nu facea parte dintr-o armata regulata; (spec.) partizan al miscarii de rezistenta din Franta in timpul celui de-al doilea razboi mondial. [< fr. franc-tireur].

ESCAMOTA, escamotez, vb. I. Tranz.1. A face sa dispara ceva fara sa se bage de seama, a ascunde ceva cu iscusinta. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave in locurile anume construite in corpul ei, pentru a micsora rezistenta la inaintare a avionului in timpul zborului. [Var.: scamota vb. I] – Din fr. escamoter.

LOCK-OUT LOC-AUT/ s. n. inchidere de catre directie a intreprinderilor si concedierea in masa a muncitorilor pe timp limitat, pentru a le infrange rezistenta si a nu le satisface revendicarile. (< engl. lock-out)

VIVACE adj. invar. 1) (mai ales despre persoane si manifestarile lor) Care vadeste vioiciune si agerime. 2) (despre plante, animale) Care este apt de a rezista timp indelungat la actiunea unor factori nocivi; rezistent. 3) si adverbial (despre modul de executare a unei bucati muzicale) Cu o miscare vioaie; cu vioiciune; rapid. /<it. vivace, fr. vivace

DURA vb. tr. 1. a tine, a se desfasura un anumit timp. 2. a dainui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< fr. durer, lat. durare)

AUTOBLOCARE s. f. oprire in timpul functionarii a unui mecanism, a unei masini sub actiunea propriilor forte rezistente la frecare. (< auto¹- + blocare)

FRANCTIROR, franctirori, s. m. (Inv.) Soldat care, fara sa faca parte din armata regulata, primea insarcinari in timpul unui razboi. ♦ (In timpul celui de-al doilea razboi mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistenta din Franta impotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.

DEJOJARE s.f. Manevra in timpul decolarii unui hidroavion, prin care acesta este ridicat cu coca deasupra apei spre a micsora rezistenta la inaintare. [Dupa fr. dejaugeage].

DEJOJARE s. f. manevra in timpul decolarii unui hidroa-vion, prin care acesta este ridicat cu coca deasupra apei spre a micsora rezistenta la inaintare. (dupa fr. dejaugeage)

DURA vb. I. tr. 1. A tine, a se desfasura un anumit timp, o anumita perioada. 2. A dainui, a se mentine. 3. A se mentine in viata, a trai. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare].

CONSISTENTA s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ rezistenta opusa de un corp la deformare, la sfaramare; soliditate, tarie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu contine o formula oarecare in acelasi timp cu negatia ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance].